Legea nr. 554/2004, art. 7 alin. (3), art. 11 alin. (2)
Este tardivă cererea prin care se solicită anularea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate cu nerespectarea termenului de prescripţie pentru efectuarea procedurii prealabile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a termenului de decădere prevăzut de art. 11 din acelaşi act normativ, înăuntrul căruia se exercită acţiunea.
Sentinţa nr. 126/C.A. din 13 iulie 2009
Prin cererea de chemare în judecată, municipiul Paşcani a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei şi SC E. SA Bucureşti, anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0054, emis de Ministerul Industriilor, în beneficiul SC E. SA, pentru suprafaţa de 7.260 mp teren, situat pe teritoriul municipiului Paşcani, act considerat de reclamant ca fiind lovit de nulitate absolută, pentm că ar fi fost emis cu pretinsa nesocotire a prevederilor H.G. nr. 834/1991 şi cu ignorarea dreptului de proprietate a unităţii admi-nistrativ-teritoriale.
Pârâţii Ministerul Economiei şi SC E. SA au invocat excepţia inadmi-sibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii şi prematurităţii cererii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, solicitând respingerea acţiunii pe motiv că actul administrativ contestat a fost emis în baza şi cu respectarea procedurii legale consacrate.
La data de 6 martie 2009, G.V. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantului, prin care a solicitat anularea certificatului emis în favoarea SC E. SA, pe motiv că era împiedicat să folosească terenul cumpărat în baza contractului nr. 3797 din 03.10.1996.
Prin sentinţa nr. 126/C.A./13.07.2009, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii la instanţă, a respins acţiunea introdusă de reclamantul municipiul Paşcani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi cu pârâta SC E. SA, privind anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0054, emis de Ministerul Industriilor la data de 19 februarie 1993, a respins cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientul G.V., a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţii ridicate cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de G.V. şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul G.V., în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi cu SC E. SA Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este dovedit faptul că, în temeiul Decretului nr. 409/1955, reclamantului municipiul Paşcani i s-a luat din administrare terenul în suprafaţă de 8.850 mp situat în perimetrul construibil al oraşului Paşcani, că acesta a fost transmis, fără limită de timp sau condiţii, în administrarea întreprinderii Electro-Montaj şi că, după reorganizarea acestei întreprinderi în societate comercială, s-a urmat de titularul dreptului procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991 în urma căreia
i s-a eliberat actul administrativ contestat, prin care se atestă că suprafaţa de 34.993,01 mp, în care este inclusă şi suprafaţa de 7.260 mp vizată de reclamant, este proprietatea exclusivă a societăţii comerciale.
Curtea a constatat, de asemenea, că actul emis la data de 19 februarie 1993 nu a fost contestat, timp de 16 ani, de reclamant, în condiţiile în care acesta a confirmat că reprezentantul său a semnat fără obiecţiuni procesul-verbal de vecinătăţi, încheiat în luna mai 1992, ca urmare a iniţierii de deţinătonil terenului a procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991 şi că valabilitatea actului nu a fost infirmată, chiar dacă reclamantul a susţinut că prepusul său a consemnat greşit că acest teren s-a dat în folosinţă prin decizia nr. 495/1970 şi nu a sesizat că schiţa nu corespundea cu situaţia de pe teren în totalitate şi nu a fost însuşită de toţi vecinii.
în atare condiţii, curtea nu a primit punctul de vedere al reclamantului potrivit căruia a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor abia la data de 12.11.2008, când i s-a comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată promovate de SC E. SA, ce lăcea obiectul dosarului nr. 8781/99/2008 al Tribunalului Iaşi, atât timp cât Primarul municipiului Paşcani, care este reprezentantul său legal, în cuprinsul adresei nr. 10300 din 23 iulie 2007, a afirmat în mod explicit, cu valoare de recunoaştere, că suprafaţa de 232 mp reprezentând o porţiune din str. F. şi taluzul pârâul ui F. a fost inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru sucursala Iaşi, în mod eronat.
Ca atare, raportat la această dată, de 23 iulie 2007, curtea de apel a constatat că atât termenul prevăzut de art. 7 alin. (3), cât şi termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost substanţial depăşite, tară ca acest fapt să fie justificat, nimic neîmpiedecându-1 pe reclamant să îşi exercite dreptul recunoscut de art. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Mai mult decât atât, curtea, având în vedere că între data emiterii actului administrativ contestat, devenit public prin faptul intabulării în anul 2001, respectiv data de 19 februarie 1993, şi data promovării acţiunii (11 februarie 2009), era un interval de nu mai puţin de 16 ani, în care reclamantul nu a întreprins niciun demers pentru a-şi valorifica dreptul pretins recunoscut prin H.G. nr. 1354/2001, a considerat că acesta trebuie să accepte abia acum caracterul definitiv al actului respectiv prin prisma atingerii ce ar fi aduse în caz contrar principiului securităţii şi a dreptului la justiţie, în condiţiile în care, la data emiterii lui, bunul se afla în mod legal în patrimoniul pârâtei SC E. SA, iar el pierduse în mod definitiv dreptul de administrare prin decizia nr. 495/1970, în condiţiile de reglementare în vigoare la acea dată, neinteresând în prezent dacă a existat sau nu un dezacord între avizul de principiu nr. 11 din 30.05.1970 şi decizia Comitetului Executiv al Consiliului popular al judeţului Iaşi, care era autoritatea decizională.
Drept urmare, constatând că atât plângerea prealabilă, cât şi sesizarea instanţei au fost făcute cu încălcarea termenelor legale aplicabile, care sunt termene de prescripţie şi, respectiv termene de decădere, curtea de apel a admis excepţia tardivităţii acţiunii, ridicată de pârâte, şi a respins pe acest temei acţiunea, considerând că cercetarea celorlalte excepţii devine de prisos.
Pe cale de consecinţă, pentru aceleaşi motive a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientul G.V.
în ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de G.V. în interes propriu, curtea a constatat că aceasta nu putea fi primită, întrucât, pe de o parte, nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, pentru că celelalte două demersuri judiciare făcute de acesta, în decursul ultimilor trei ani, având ca obiect solicitarea de a se cerceta legalitatea certificatului de atestare seria M03 nr. 0054 din 19 februarie 1993, emis de Ministerul Industriilor în beneficiul SC E. SA, au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti trecute în puterea lucrului judecat.
