Recurentul a avut drept de şedere pe teritoriul României în scop de afaceri până la data de 24 februarie 2003, iar la data de 14 martie 2003 i s-a acordat dispoziţia de părăsire a teritoriului României nr. 86X457; apoi s-a dispus măsura retumării şi interdicţia de intrare în România pe o perioadă de un an şi, de asemenea, s-a dispus luarea în custodie publică. Conform O.U.G. nr. 102/2000, reclamantul a solicitat acordarea statutului de refugiat, cerere care i-a fost respinsă la data de 14 octombrie 2004, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. Dc asemenea, acesta a solicitat acordarea tolerării, cerere respinsă de Autoritatea pentru Străini, care a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 98-99 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurentul a locuit şi locuicşte în Bucureşti, duce o viaţă de familie cu numita I.I.W., cetăţean chinez, care are drept legal de şedere în România, şi la data de 21 ianuarie 2006 i s-a născut minorul H.J.J.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 194/2002. republicată, străinul poate beneficia de tolerare atunci când i s-a respins prin hotărâre irevocabilă cererea de acordare a unei forme de protecţie şi din motive obiective nu a părăsit teritoriul României în termenul stabilit de lege.
Se constată că recurentului i se poate acorda tolerarea în condiţiile mai sus precizate, având în vedere că i s-a respins cererea de acordarc a statutului de refugiat prin hotărâre irevocabilă, astfel cum a precizat şi intimata în întâmpinarea depusă la dosar. Pctcntul nu a părăsit teritoriul ţării, având în vedere că duce viaţă de familie, astfel cum s-a reţinut mai sus, şi i s-a născut minorul H.J.J., la data de 21 ianuarie 2006, pe care nu l-a putut înregistra pe numele său, deoarece nu are drept de şedere legală în România. Acesta este al doilea copil al recurentului cu numita I.I.W., primul copil fiind M.Y.
îndatoririle paternale l-au detenninat pe reclamant să rămână în România în cadrul familiei pe care şi-a întemeiat-o. De altfel, al doilea minor nu ar putea fi dus în China, întrucât atât acesta, cât şi părinţii ar fi expuşi la sancţiuni pentru nercspectarca Legii privind Populaţia şi Planning-ul Familial din Republica Populară Chineză, copilul fiind născut Iară acordul autorităţilor.
Curtea apreciază că în cauză îşi au aplicabilitate dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, amestecul unei
autorităţi publice nefiind permis în exercitarea acestui drept, decât în măsura în care este prevăzut de lege şi daca constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţii altora.
in cauza de faţă nu este întrunită condiţia cumulativă şi condiţională prevăzută de textul sus citat şi evidenţiată prin sintagma „şi dacă constituie (…)”. deoarece neacordarea tolerării recurentului nu este impusă de situaţiile enumerate de textul Convenţiei.
Neacordarea tolerării pentru reclamant ar aduce dreptului său. menţionat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, o vătămare disproporţionată în raport de scopul pentru care tolerarea nu a fost acordată de către intimată şi ar compromite relaţiile sale familiale, inclusiv cele paternale, astfel cum s-a reţinut mai sus.
I.C.C.)., s. cont. adm. şi Osc., decizia nr. 3225 din 3 octombrie 2006, în Jurisprudenţă s. cont. adm. şi Osc. 2006, sem. II, p. 82
