Instanţa de fond a respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât, conform normelor de procedură fiscală, organul de nu are obligaţia de a verifica dacă procesul verbal a fost comunicat conform art.27 din OG 2/2001, ori dacă petentul a formulat plângere contravenţională, această obligaţie revine organului constatator, conform art.141 C.pr.fisc.
Respingerea de către instanţa de fond a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală şi obligaţiile de natură administrativă care revin diferitelor organe anterior declanşării executării silite.
Prin urmare, este lipsit de relevanţă argumentul judecătoriei cu privire la stabilirea organului căruia îi revine obligaţia de a verifica comunicarea procesului verbal, impunându-se doar observarea faptului că prin întâmpinarea formulată, intimatul s-a opus admiterii contestaţiei.
Intrucat pentru dovedirea pretenţiilor sale recurenta a fost nevoită să avanseze cheltuieli de două ori mai mari decât cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, iar acesta era singura modalitate de a dobândi câştig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituţionale şi europene de acces la justiţie şi la un proces echitabil.(dosar nr 14274/211/2011;dosar nr 681/325/2012) .
Dosar nr.14247/211/2011
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. /R/2013
Şedinţa publică de la 2013
Instanţa constituită din: PREŞEDINTE Judecător Judecător
Grefier
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent-contestator împotriva sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca privind şi pe intimat MUNICIPIUL CLUJ – NAPOCA, DIRECŢIA TAXE ŞI IMPOZITE LOCALE, având ca obiect
contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei în substiuirea av.titular, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului Municipiul Cluj-Napoca, Direcţia Taxe şi Impozite Locale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa în temeiul art.1591 alin.4
C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenţei, stabilind că este competent general, material şi teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat şi comunicat cu intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat şi, în consecinţă, modificarea sentinţei recurate în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 965,8 lei, constând în taxa de timbru de 41 lei, onorariu expertiză, în cuantum de 900 lei şi taxe notariale în cuantum de 24,8 lei.
TRIBUNALUL
TRIBUNALUL
Prin sentinţa civilă nr..2012 pronunţată în dosarul nr./211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Municipiul Cluj Napoca – Direcţia de Taxe şi Impozite locale, Serviciul de Executare silită Creanţe Buget Local şi s-a constatat prescripţia executării sancţiunii contravenţionale în cuantum de 400 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de contravenţie nr.180848 din
27.01.2011. S-a dispus anularea somaţiei nr. in 01.04.2011 şi a titlului executoriu
nr.din 27.01.2011, precum şi a tuturor actelor de executare silită emise de intimată
în dosar de executare nr. 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că procedura de
comunicare a procesului verbal de contravenţie încheiat in cauză a fost viciată, astfel
încât din coroborarea art.27 şi art.14 din OG nr.2/2001, rezultă că în speţă a intervenit prescripţia executării sancţiunii contravenţionale şi ca urmare, executarea silită pornită împotriva contestatoarei este nelegală, astfel încât se impune anularea formelor de executare silită începute în dosar execuţional nr./2011 al Municipiului Cluj Napoca – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale.
instanţa a reţinut că obligaţia comunicării procesului verbal de contravenţie revine organului constatator, în situaţia în care contravenientul nu a fost de faţă sau refuză să semneze, conform art.26 din OG nr.2/2001, iar în vederea punerii în executare silită a amenzii, organul constatator are obligaţia de a comunica procesul verbal de contravenţie către organele de specialitate ale unităţilor administrativ teritoriale în a cărei rază domiciliază contravenientul, executarea urmând să se facă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor fiscale.
Conform normelor de procedură fiscală organul de executare nu are obligaţia de a verifica dacă procesul verbal de contravenţie a fost comunicat contravenientului, ori dacă contravenientul a formulat plângere contravenţională, această obligaţie revenind organului constatator conform art.141 din Codul de procedură fiscală.
Faţă de aceste aspecte, judecătoria a apreciat că necomunicarea procesului
verbal de contravenţie nu poate fi imputată intimatului, astfel încât nu se poate constata o culpă procesuală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi
modificarea sentinţei atacate în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 965,8 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde
motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta a mai arătat că respingerea de către prima instanţa a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală şi obligaţiile de natură administrativă care revin diferitelor organe anterior declanşării executării silite.
De asemenea, a învederat că atâta vreme cât pentru dovedirea pretenţiilor sale a
fost nevoită să avanseze cheltuieli de două ori mai mari decât cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, iar acesta era singura modalitate de a dobândi câştig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituţionale şi europene de acces la justiţie şi la un proces echitabil.
Intimatul Municipiul Cluj-Napoca, prin întâmpinarea formulată, a solicitat
respingerea recursului şi a arătat că organul de executare silită a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa de a avea cunoştinţă despre specimenul real al semnăturii contestatoarei şi implicit de a-şi putea formula o poziţie procesuală adecvată situaţiei reale din speţă.
Intimatul a considerat că instanţa de fond nu a fost în confuzie cu privire la
raportul dintre culpa procesuală şi obligaţiile de natură administrativă care revin organului de executare silită, deoarece în condiţiile în care suportarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa procesuală a părţii căzute în pretenţii prin raportare exclusivă la conduita acesteia după declanşarea litigiului, iar în speţă intimatul de îndată ce a luat cunoştinţă despre concluziile raportului de expertiză a formulat concluzii scrise prin care a fost de acord cu admiterea acţiunii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul reţine că acesta fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în urma analizei considerentelor sentinţei atacate în raport cu dispozitivul acesteia, se constată instanţa de fond a respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât, conform normelor de procedură fiscală, organul de executare nu are obligaţia de a verifica dacă procesul verbal a fost comunicat conform art.27 din OG 2/2001, ori dacă petentul a formulat plângere contravenţională, această obligaţie revine organului constatator, conform art.141 C.pr.fisc, Prin urmare, există o contradicţie evidentă între considerentele prin care s-a motivat respingerea cererii de obligare la plata judecată”.
Respingerea de către instanţa de fond a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală şi obligaţiile de natură administrativă care revin diferitelor organe anterior declanşării executării silite.
Prin urmare, este lipsit de relevanţă argumentul judecătoriei cu privire la stabilirea organului căruia îi revine obligaţia de a verifica comunicarea procesului verbal, impunându-se doar observarea faptului că prin întâmpinarea formulată, intimatul s-a opus admiterii contestaţiei.
Tribunalul apreciază că, având în vedere că pentru dovedirea pretenţiilor sale, recurenta a fost nevoită să avanseze cheltuieli de două ori mai mari decât cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, iar acesta era singura modalitate de a dobândi câştig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituţionale şi europene de acces la justiţie şi la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de împotriva sentinţei civile nr. din pronunţată în dosarul nr./211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o va modifica în sensul că va obliga intimatul Municipiul Cluj-Napoca la plata sumei de 965,8 lei cheltuieli de judecată la fond, constând în taxa timbru 41 lei, onorariu expertiză 900 lei, taxe notariale- 24,8 lei.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga intimatul să plătească recurentei suma de 21 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. 211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o modifică în sensul că obligă intimatul la 965,8 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatul să plătească recurentei suma de 21 lei, cheltuieli de judecată
în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
Dosar nr. 681/328/2012
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIV ILĂ Nr. Şedinţa publică de la Completul compus din: PREŞEDINTE
Judecător Judecător Grefier
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TURDA împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. al Judecătoriei Turda, privind şi pe intimata S.C. S.R.L, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, atât la prima cât şi la cea de a doua strigare a cauzei se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanţa apreciază că există suficiente probe pentru justa soluţionare a cauzei şi având în vedere că s-a
solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, reţine cauza în pronunţare.
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosar nr. al Judecătoriei Turda,
s-a respins ca fiind rămasă fără obiect, contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC SRL în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Turda. Intimata a fost obligată la plata către contestatoare a sumei de 1694,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin
procesul verbal de constatare din data de, privind Proiectul “Turism rural. Construirea pensiunii în localitatea Muntele Băişorii, jud. Cluj”, s-a stabilit că debitoarea contestatoare SC SRL datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare un debit în valoare de 229.335,85 lei din care creanţa principală în sumă de 229.355,85 lei, după cum urmează: bugetul Uniunii Europene 75%, reprezentând 172.016,89 lei, bugetul public naţional 25% , reprezentând 57.338,96 lei. Prin Decizia nr.
20215/30.09.2010 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea S.C. S.R.L. împotriva procesului verbal sus menţionat prin care a fost stabilit debitul în valoare de 229.335,85 lei, la care s-au adăugat prin această decizie dobânzile şi penalităţile de întârziere conform prevederilor legale în vigoare.
Prin adresa nr. 39097 înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor
Publice Cluj, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a înştiinţat organul fiscal despre situaţia beneficiarului debitor S.C. S.R.L., în vederea recuperării creanţelor. În baza acestei adrese, a fost deschis dosarul de executare nr. în care a fost emis Titlul executoriu nr. /15.11.2010 pentru suma totală de 233.874 lei (f.34) din care suma de 229.355,85 lei reprezentând valoarea debitului descoperit, iar suma de 4518,31 lei reprezentând dobânzi şi penalităţi. În aceeaşi dată s-a emis somaţia nr. 40618, prin care debitoarea a fost somată ca în termen de 15 zile să achite sumele menţionate în titlul executoriu, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită. În acelaşi dosar execuţional, la data de 13.01.2012, intimata Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Turda a emis anunţul nr. 4030 privind vânzarea pentru bunuri imobile-Anul 2012 luna FEBRUARIE ziua 2- LICITAŢIA a l-a pentru Proprietatea imobiliară “Pensiunea ” situată în staţiunea Muntele Baişorii nr.
301compusă din: teren în suprafaţa de 256 mp şi constructie pensiune
D+P+2E în suprafaţă de 494 mp., bun ce aparţine debitoarei SC SRL.
S-a mai reţinut că împotriva Deciziei nr. 20215/30.09.2010 emisă de
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit prin care a fost respinsă contestaţia debitoarei, aceasta din urmă a făcut plângere ce face obiectul dosarului cu nr. aflat pe rolul Tribunalului Cluj-Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Prin Încheierea din 17.10.2011 pronunţată în dosarul anterior menţionat, s-a admis cererea de suspendare a executării procesului verbal de constatare din data de 09.07.2010 privind Proiectul C3.4023261300002/26.05.2004 “Turism rural. Construirea pensiunii în localitatea Muntele Baisorii, jud. Cluj” şi a Deciziei nr.
20215/30.09.2010 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, până la soluţionarea definitivă şi revocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1796/33/2010 aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Observând succesiunea în timp a derulării litigiului legat de recuperarea creanţei în cuantum de 233.874 lei, se poate constata că ulterior pronunţării Încheierii de suspendare (17.10.2011) a executării procesului verbal şi deciziei anterior menţionate, intimata a procedat la la data de 13.01.2012 la emiterea anunţului nr. 4030 privind vânzarea pentru bunuri imobile-Anul 2012 luna FEBRUARIE ziua 2- LICITAŢIA a l-a pentru Proprietatea imobiliară “Pensiunea ” situată în staţiunea Muntele Baişorii nr. proprietatea debitoarei SC SRL a formulat prezenta contestaţie la executare. La data de 02.02.2012, prin procesul verbal de constatare nr. 11096, Comisia de licitaţie a constatat ca suspendată executarea silită în conformitate cu adresa nr. 7458/30.01.2012 emisă de organul coordonator, respectiv AFP Cluj_Napoca şi a hotărât suspendarea licitaţiei pentru bunuri imobile ale contestatoarei S.C. S.R.L., până la o dată ce va fi comunicată ulterior.
Cu privire la cheltuielile de judecată, prima instanţa a reţinut că promovarea prezentei contestaţii a fost determinată de continuarea formelor de executare de către intimată şi după data de 17.10.2011 când s-a dispus suspendarea executării silite faţă de contestatoare. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată în sumă de 194 lei, reprezentând taxă de timbru, este de menţionat că în conformitate cu prevederile art. 23 alin.1 lit.e) din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie, la cererea petiţionarului, când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, integral sau proporţional cu admiterea contestaţiei, după cum aceasta a fost admisă în întregime sau numai în parte. Aşadar, prin excepţia de la regula din materia diferit. După cum se poate observa, această posibilitate de restituire a taxei judiciare de timbru are la bază ipoteza admiterii contestaţiei. În cazul de faţă însă, raportat la soluţia ce se preconizează a se da pe fondul cauzei, contestatoarea nu poate beneficia de prevederile art. 23 alin.1 lit.e) din Legea nr. 146/1997. Ori, odată efectuate aceste cheltuieli legate de plata taxei de timbru este firesc ca ele să poată fi recuperate de contestatoare de la partea ce se află în culpa procesuală ce a determinat declanşarea procesului. Astfel, prima instanţa a obligat debitoarea să plătească creditoarei suma de 1694,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.500 lei reprezintă onorariu avocaţial, suma de 194 lei taxă de timbru şi suma de 0,5 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1694,5 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa de fond în mod
eronat a reţinut culpa procesuală a acesteia, în condiţiile în care nu a fost parte în litigiul prin care s-a dispus suspendarea executării titlului de creanţă şi nici un alt organ fiscal, iar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în contradictoriu cu care s-a dispus suspendarea executării titlului de creanţă, a solicitat organelor fiscale suspendarea executării silite împotriva SC până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare a procesului verbal de constatare nr., la o dată ulterioară emiterii anunţului privind vânzarea pentru bunuri imobile nr.4030/13.01.2011.
Recurenta a mai arătat că contestaţia formulată de SC SRL este lipsită de obiect, inadmisibilă şi nefondată, întrucât anunţul privind vânzarea
pentru bunuri imobile nr.4030/13.01.2011 nu reprezintă un act de executare care să poată fi anulat pe calea contestaţiei la executare.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi
lucrărilor dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă criticată, în temeiul art. 274 C.proc.civ., a fost obligată recurenta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TURDA să plătească intimatei suma de 1694,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, reţinându-se culpa recurentei care a continuat executarea şi după data de 17.10.2011, când s-a dispus suspendarea executării silite faţă de contestatoarea intimată.
Tribunalul constată că prin Încheierea pronunţată de Tribunalul Cluj
la data de 17.10.2011 în dosar nr. a fost admisă cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din data de 09.07.2010 privind proiectul C3.4023261300002/26.05.2004 „Turism rural. Construirea Pensiunii din localitatea Muntele Băişorii, jud. Cluj” şi a Deciziei nr.
20915/30.09.2010 emise de pârât până la soluţionarea definitivă şi
irevocabilă a cauzei, cerere formulată de reclamanta SC în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – AGENŢIA DE PLĂŢI OT DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT (f.16-17 dosar fond). Soluţia suspendării executării a fost menţinută prin Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj la data de 11.01.2012 (f.18 dosar fond).
cheltuielilor de judecată a avut ca şi temei echitatea, instanţa de fond apreciind că nu poate fi ţinută contestatoarea să suporte cheltuielile de judecată în cadrul contestaţiei la executare în situaţia în care cererea sa a rămas fără obiect, însă temeiul juridic invocat pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată e constituit de dispoziţiile art. 274 C.proc.civ..
Potrivit art. 274 C.proc.civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.”, astfel încât suportarea cheltuielilor de judecată de către intimată presupune existenţa unei culpe procesuale. În cauză, Tribunalul constată că Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Cluj-Napoca are calitatea de organ de executare coordonator şi, în această calitate, prin adresa comunicată recurentei ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE la data de 01.02.2012 şi înregistrată la aceasta din urmă sub nr. 10925 (f.28 dosar de fond), a solicitat recurentei să procedeze la suspendarea executării, alăturând adresei şi adresa nr. 7458/30.01.2012 emisă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Adresa prin care recurentei i s-a adus la cunoştinţă faptul că executarea a fost suspendată a fost comunicată acesteia după data formulării înregistrării contestaţiei la executare, astfel încât recurenta nu a luat cunoştinţă despre suspendarea executării decât mult după rămânerea irevocabilă a acestei măsuri, în condiţiile în care acte de executare au fost îndeplinite înainte de formularea contestaţiei la executare. Prin urmare, recurenta nu este în culpă nici cu privire la continuarea executării anterior datei de 30.01.2012 căci nu a avut cunoştinţă despre suspendarea executării cât timp nu a fost parte în cauza având ca obiect suspendarea executării actului şi nu s-a făcut dovada în cauză că ar fi avut cunoştinţă despre acest aspect anterior, şi nu poartă astfel nicio culpă procesuală care să justifice obligarea sa, în temeiul art. 274 C.proc.civ., la plata cheltuielilor de judecată cauzate de promovarea contestaţiei la executare. Desigur, intimata are posibilitatea de a se îndrepta împotriva celui în culpă pentru cheltuielile cauzate acesteia de demersul judiciar amintit. Astfel că Tribunalul nu poate achiesa la soluţia adoptată de prima instanţă, de a pune cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat în sarcina recurentei.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată constând din taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, instanţa apreciază că în situaţia concretă pot fi aplicate prin asimilare dispoziţiile art. 23 alin.1 lit. e din Legea nr. 146/1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 C.proc.civ. va admite recursul declarat de recurenta
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Turda împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. /328/2012 al Judecătoriei Turda, pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de obligare a intimatei la plata onorariului de avocat şi va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciar de timbru şi a timbrului judiciar.
Admite recursul declarat de recurenta Administraţia Finanţelor
Publice a Municipiului Turda împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în sensul că respinge cererea de obligare a intimatei la plata onorariului de avocat şi dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciar de timbru şi a timbrului judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din
