Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 8032 din 2 septembrie 2013
Prin încheierea civilă nr.854 din 12.02.2013 a Tribunalului Maramureş s-a luat act de renunţarea reclamantului B.T.R.M. la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii SC P.G. SRL, S.V.D. şi S.A.R. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei SC P.G. SRL suma totală de 8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs şi rejudecare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă, în rejudecare, a reţinut că la data de 11.09.2012, în îndeplinirea cerinţelor stabilite prin îndrumarul instanţei de recurs, reclamantul a depus precizare de cerere şi note şedinţă, cărora pârâţii le-au răspuns amplu prin întâmpinarea depusă.
La termenul de judecată de azi 12.02.2013 reclamantul B.T.R.M. a formulat cerere de renunţare la judecată, depusă la dosar în data de 11.02.2013, prin serviciul registratură şi confirmat personal în instanţă renunţarea la judecată.
În conformitate cu art. 246 Cod pr. civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă publică, fie prin cerere scrisă.
Pârâţii nu s-au opus a se lua act de renunţarea la judecată, condiţii în care în temeiul art. 246 Cod procedură civilă instanţa a luat act de renunţarea reclamantului la judecată, fără a o mai analiza .
În ceea ce priveşte cererea pârâtei SC P.G. SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs şi rejudecare, suportate cu titlu de onorariu avocaţial în cuantum total de 30.300 lei, instanţa a constatat că această cerere a fost întemeiată conform art.264 alin.3 Cod proc. civilă întrucât renunţarea la judecată s-a făcut cu mult după consumarea termenului din primul ciclu procesual la care s-a discutat probaţiunea şi s-au invocat excepţii în cauză. Instanţa a admis însă numai în parte această cerere în temeiul art.274 alin.3 Cod proc. civilă chiar dacă ordinele de plată depuse la ultimul termen au confirmat achitarea întregii sume cu titlu de onorariu avocaţial în recurs şi în rejudecare.
Fără ca instanţa să intervină în raporturile contractuale stabilite între pârâtă şi avocatul ales, s-a apreciat că aceste cheltuieli sunt disproporţionate şi de natură a-l prejudicia pe reclamant. Chiar dacă valoarea litigiului a fost consistentă, fiind estimată în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei iar litigiul unul complex, raportat la soluţia pronunţată în rejudecare prin care numai s-a luat act se renunţarea la judecată şi nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri.
Este just şi echitabil ca partea care cade în pretenţii să poată fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns şi necesar cu judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă exigenţelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală.
Instanţa a apreciat că suma de 8.000 lei a reprezentat o reparaţie echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată deşi procesul s-a stins urmarea a renunţării reclamantului care a avut ca fundament înţelegerea intervenită între părţi, demersuri confirmate şi de către pârâţi la termenele de judecată din 09.10.2012 şi 06.11.2012. Onorariul avocaţial pretins a fost nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor evocate de avocat şi soluţia dată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii SC P.G. SRL, respectiv S.A.R. şi S.V.D. solicitând prin prisma art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc.civ. admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, constând în onorarii de avocat la fond, recurs şi în rejudecare (25.000 lei +TVA), precum şi taxa de timbru din recurs (3.626 lei + 5 lei timbru judiciar) şi menţinerea restului dispoziţiilor încheierii.
În motivarea recursului, recurenta arată că critică soluţia instanţei de fond, doar pentru cheltuielile de judecată acordate, argumentele fiind următoarele: Litigiul este unul complex, iar valoarea dedusă judecaţii este considerabilă, doar pretenţiile reclamantului ridicându-se la nivelul sumei de 314.911 lei.
Complexitatea litigiului este reţinută chiar în încheierea atacată, unde se arata în mod explicit: „Chiar daca valoarea litigiului este consistentă, fiind estimată în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei, iar litigiul este unul complex, raportat la soluţia pronunţata în rejudecare prin care numai s-a luat act de renunţarea la judecata şi nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri […] “.
Complexitatea cauzei rezulta atât din natura instituţiilor discutate, cât şi soluţionată de instanţa de fond în primul ciclu procesual, astfel încât în faţa instanţei de recurs s-a discutat inclusiv calea de atac incidenţa în raport de soluţia date respectiv calea de atac pornind de la ceea ce, de fapt, a solicitat reclamantul
Îndrumarul de casare dat de Curtea de Apel Cluj în conţinutul Deciziei civile nr. 6082/16.12.2011 reflectă şi el gradul sporit de dificultate a cauzei.
Un alt argument care pledează pentru acordarea integrală a cheltuielilor de judecată este volumul mare de lucru în cauză.
Actele redactate pe parcursul judecării la fond, recurs şi rejudecare au fost multiple şi complexe:întâmpinare la fond;concluzii scrise depuse în faţa instanţei de fond;redactare recurs şi motivarea acestuia; concluzii scrise în faţa instanţei de recurs;redactarea şi motivarea cererii de suspendare provizorie a executării Sentinţei instanţei de fond, cerere soluţionată favorabil
în dosar nr. …/33/2011 al Curţii de Apel Cluj;redactarea întâmpinare în rejudecare;redactare proiect de tranzacţie în vederea stingerii litigiului,redactare cerere restituire cauţiune.
Pe lângă documentele redactate, avocatului a mai presupus prezenta în instanţa, discuţii şi negocieri purtate cu părţile, ore de muncă dedicate pregătirii dosarului în diferite etape procesuale şi procurare de acte.
Instanţa de fond a nesocotit total faptul că recursul a fost admis; de asemenea a nesocotit şi faptul că reclamantul a încercat executarea silită a Sentinţei instanţei de fond, fiind nevoiţi să solicite suspendarea provizorie a executării acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 6082/16.12.2011 a Curţii de Apel Cluj s-a admis recursul pârâţilor şi s-a casat cu trimitere spre rejudecare, cheltuielile de judecată urmând a fi totalizate în rejudecare.
Taxa de timbru achitată de recurenţi în recurs a fost de 3.626 lei şi timbru judiciar de 5 lei.
Pe de altă parte, reclamantul a pornit deîndată la executarea silită a Sentinţei instanţei de fond, fiind somaţi de judecătoresc M.M. şi concomitent cu somaţia fiindu-le blocate toate conturile.
A trebuit să procedeze la suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 5314/2010 a Tribunalului Maramureş, înregistrând o cerere în acest sens în dosar nr. ./33/2011, cerere admisă.
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat atunci când a statuat că „suma de 8.000 lei reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată ..”
Prejudiciul reclamantei trebuie apreciat în funcţie de mai multe criterii:cheltuielile materiale ocazionate de purtarea procesului, aici intrând onorariile de avocat, taxe de timbru, cheltuieli de deplasare la instanţa sau la avocat ( Baia Mare-Cluj), etc.
Prejudiciul de imagine înregistrat de recurenţi derivând din faptul că au fost în situaţia de a le fi blocate toate conturile, fiind într-o situaţie jenanta în raport cu partenerii de afaceri şi chiar cu societăţile bancare la care aveau conturi deschise.
Un alt criteriu de evaluare a prejudiciului constă în blocarea activităţii societăţii pe perioada purtării procesului, precum şi imposibilitatea dezvoltării acesteia ori angajării de credite.
De asemenea, durata mare a procesului este un alt element ce trebuie luat în considerare. Se vorbeşte de o societate comerciala a cărei activitate trebuie să fie predictibilă, ori în condiţiile în care exista litigiul orice previzionare era incertă.
Luând în calcul toate elementele generatoare de prejudicii rezulta fără echivoc faptul că suma de 8.000 lei este categoric inferioară prejudiciului înregistrat de recurenţi.
Onorariul de avocat este purtător de TVA. Taxa pe valoare adăugata nu intră în componenţa onorariului şi nici în beneficiul avocatului, ci se adaugă onorariului, urmând a fi colectată la bugetul de stat.
Instanţa de fond nu a defalcat suma de 8.000 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecata. Ea se referea la onorariile de avocat şi acest lucru rezultă din aprecierea făcută în motivare cu privire la „mărimea” onorariului de avocat. În primul rând nu a fost un onorariu de avocat, ci au fost trei. Apoi, onorariile de avocat însumate au fost 25.000 lei şi nu 30.000 lei. Este adevărat că la suma de 25.000 lei se adaugă TVA, numai că acesta nu intră în componenţa onorariului de avocat şi nici în beneficiul avocatului, el fiind al statului.
Toate aceste chestiuni trebuiau avute în vedere şi cuantificate la cheltuielile de judecată, întrucât reclamantul a fost cel ce a generat aceste cheltuieli prin conduita sa procesuală.
Intimatul B.T.R.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii în integralitate a încheierii Civile nr. 854/12.02.2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş, obligarea recurenţilor SC P.G. SRL, S.V.D., S.A.R. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
În sustinerea poziţiei procesuale intimatul a arătat că prin încheierea civilă nr. 854/12.02.2013 Tribunalul Maramureş a luat act de renunţarea reclamantului B.T.R.M. la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii SC P.G. SRL („P.G.”), S.V.D. şi S.A.R.. ’
Prin încheierea civilă, reclamantul intimat a fost obligat la plata către pârâta SC P.G. SRL a sumei totale de 8.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs şi rejudecare.
Pentru a dispune astfel. Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele:cererea pârâtei SC P.G. SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în recurs şi rejudecare cu titlu de onorariu avocaţial în cuantum total de 30.300 lei este întemeiată conform art. 264 alin. 3 din C. proc. civ., întrucât renunţarea la judecată s-a făcut cu mult după consumarea termenului din primul ciclu procesual la care s-a discutat probaţiunea şi s-au invocat excepţii,chiar dacă ordinele de plată depuse la ultimul termen confirmă achitarea întregii sume cu titlu de onorariu avocaţial în recurs şi în rejudecare, instanţa urmează a admite numai în parte această cerere în temeiul art. 274 alin. 3 din C.proc.civ.,se apreciază că cuantumul cheltuielilor solicitate este disproporţionat şi de natură a-l prejudicia pe reclamant – chiar dacă valoarea litigiului este consistentă, fiind estimată în rejudecare la nivelul sumei de 314.911 lei, iar litigiul unul complex, instanţa s-a raportat la soluţia pronunţată în rejudecare prin care numai sa luat act de renunţarea la judecată şi nu s-au administrat alte probe decât înscrisuri,având în vedere exigenţele răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală, partea căzută în pretenţii poate fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns şi necesar cu judecarea acţiunii,suma de 8.000 lei reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată deşi procesul s-a stins urmare a renunţării reclamantului. Onorariul avocaţial pretins este nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor evocate de avocat şi soluţia dată în cauză.
Împotriva încheierii civile au formulat recurs pârâţii SC P.G. SRL, S.V.D. şi S.A.R., solicitând modificarea în parte a încheierii recurate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, constând în onorarii de avocat la fond, recurs şi în rejudecare (25.000 lei + TVA), precum şi taxă de timbru în recurs (3.626 lei + 5 lei timbru judiciar).
II. Argumente prin prisma cărora se impune respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii încheierii atacate ca legale şl temeinice.
În esenţă, prin recursul formulat pârâţii invocă netemeinicia şi nelegalitatea încheierii atacate prin care a fost redus cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de aceştia pentru faza de fond, recurs si rejudecare, argumentând faptul că valoarea dedusă judecăţii este „considerabilă”, fiind estimată la nivelul sumei de 314.911 lei.
Litigiul este unul complex prin prisma naturii instituţiilor discutate,volumul de muncă în cauză a fost unul ridicat.
În combaterea argumentelor recurenţilor, arătă următoarele:
Este real faptul că valoarea litigiului se ridică la suma de 314.911 lei. însă, din perspectiva perceperii onorariului avocaţial ca şi parte a cheltuielilor procesului, este imperios necesar a se analiza cu prioritate munca efectiv prestată de avocat în susţinerea intereselor clienţilor săi, iar nu valoarea obiectului litigiului. O interpretare contrară ar contraveni prevederilor art. 274 alin. 3 din
C.proc.civ. , precum şi prevederilor art. 127 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat .
Astfel, nu valoarea pretenţiilor deduse judecăţii reprezintă criteriul determinant în stabilirea onorariului avocaţial. În conformitate cu cerinţele art. 127 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, la stabilirea onorariului de avocat se au în vedere timpul şi volumul de muncă necesare executării mandatului primit, natura, noutatea şi dificultatea cazului, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului .
Valoarea litigiului poate fi avută în vedere de părţi la momentul încheierii unui Contract de asistenţă juridică eventual pentru stabilirea onorariului avocaţial fix, respectiv de succes, însă nu poate constitui o modalitate de a împovăra nejustificat partea căzută în pretenţii în cadrul demersului judiciar, atâta timp cât aceasta este terţ faţă de raportul contractual dintre client şi avocat.
În speţa de faţă, recurenţii solicită obligarea intimatului la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate la fond, recurs şi în rejudecare constând în onorariu avocaţial (30.380 lei) şi taxă de timbru şi timbru judiciar din recurs (3.631 lei).
Conform documentelor depuse în dovedirea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, suma de 30.380 lei constând în onorariu avocaţial se compune din suma de 12.400 lei (Ordin de plată nr. 149/11.05.2011) – reprezentând onorariu avocaţial aferent recursului, suma de 3.100 lei (Ordin de plată nr. 183/15.06.2011) – reprezentând onorariu avocaţial aferent cererii de suspendare provizorie a Sentinţei civile nr. 5314/2010 a Tribunalului Maramureş şi suma de 14.880 lei (Ordin de plată nr. 238/04.10.2012) – reprezentând onorariu avocaţial aferent fazei de rejudecare.
Conform recursului formulat de pârâţi, aceştia solicită modificarea în partea a încheierii recurate în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocaţial la fond, recurs şi rejudecare, precum şi taxa de timbru din recurs.
Or, în condiţiile în care în faţa instanţei care a pronunţat încheierea atacată pârâţii nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând şi în taxa de timbru în recurs, o atare solicitare făcută pentru prima dată în faţa instanţei de recurs este inadmisibilă.
Din piesele dosarului, rezultă faptul că munca efectiv prestată de avocat în susţinerea intereselor recurenţilor P.G., S.V.D., S.A.R. a constat în redactare recurs, reprezentarea recurenţilor la două (2) termene de judecată, în recurs, în faza de recurs nu s-au administrat probe noi, redactare concluzii scrise în recurs, redactare întâmpinare, reprezentarea recurenţilor la două (2) din cele 4 (patru) termene de judecată, în rejudecare, momente la care erau demarate negocierile în vederea încheierii unei tranzacţii (la termenele din data de 09.10.2012, 06.11.2012). în faza de rejudecare nu s-au administrat alte probe noi, cu excepţia înscrisurilor.
Este real că în faţa primei instanţe (primul ciclu procesual) au fost administrate probe care au presupus într-adevăr un timp mai îndelungat, respectiv munca suplimentara pentru pregătirea/administrarea acestor probe (interogatorii părţi, audieri de martori). Or, conform notelor de cheltuieli depuse de pârâţi cheltuielile de judecata efectuate de aceştia, aferente acestei faze (prima instanţa, primul ciclu procesual), nu au fost dovedite. Astfel, problema disputată vizează strict obligarea sau nu a intimatului la plata cheltuielilor de judecata efectuate de recurenţi în recurs şi rejudecare, iar nu şi în fata instanţei de fond.
În altă ordine de idei, solicitarea pârâţilor de obligare a intimatului la plata onorariului avocaţial aferent cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii nu poate fii primita întrucât procedura privind suspendarea provizorie este una necontencioasă în cadrul căreia nu exista „o parte căzută în pretenţii” în sensul art. 274 alin. 1 din C. proc. civ care să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, având în vedere munca efectiv depusă de avocat în formularea şi susţinerea poziţiei procesuale a recurenţilor (lipsită de un impact/efect major/hotărâtor faţă de soluţia dată în cauză), solicitarea recurenţilor de obligare a intimatului la plata sumei de 30.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată se impune a fi catalogată drept excesivă.
Pe de altă parte, Tribunalul Maramureş în mod judicios a reţinut în încheierea atacată faptul că „Onorariul avocaţial pretins este nepotrivit de mare faţă de rolul apărărilor evocate de avocat şi soluţia dată în cauză.”
II.2 Art. 274 alin. 3 din C. proc. civ are menirea de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului de a obţine despăgubiri, prin convenirea între avocat şi client a unor onorarii în mod vădit disproporţionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării .
În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant şi practica instanţelor de judecată:
“[..]ori de câte ori se constată că, în cadrul cheltuielilor de judecată, onorariul de avocat este excesiv de mare faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, acesta se poate reduce, în cadrul operaţiunii de determinare a cheltuielilor de judecată [..].” (Curtea de Apel Bucureşti, Secţia comerciala, decizia nr.658/1999 ),
„Aceste dispoziţii legale (i.e. art. 274 alin. 3 din C.proc.civ.)au fost supuse şi controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanţei de judecată şi, totodată, sunt în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
Curtea reţine că judecătorii au dreptul, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Totodată, reţine şi practica în această materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Cost în c. României, Străin c României, Stere ş. a. c. României, Raicu c. României).” (Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civila de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2524/01.06.2011).
„Pârâţii au deplina latitudine de a achita avocatului lor onorariul stabilit de comun acord, însă, este datoria instanţei de a cenzura acest onorariu avocaţial, care se transformă astfel în cheltuieli de judecată ale procesului şi de a nu-i face opozabil celui căzut în pretenţii un onorariu disproporţionat de mare în raport cu munca efectiv prestată de avocat. Eventuala luare în considerare, ca punct de reper al stabilirii cuantumului onorariului avocaţial, a valorii imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat, putea servi ca justificare a cuantumului onorariului avocaţial doar în raporturile dintre avocat şi clienţii săi, însă, din perspectiva perceperii onorariului avocaţial ca şi parte a cheltuielilor procesului, interesează cu prioritate munca prestată de avocat în susţinerea intereselor clienţilor săi în respectivul proces, şi mai puţin valoarea imobilului. Este evident că aprecierea caracterului rezonabil, real şi necesar al cuantumului onorariului avocaţial, de către instanţa de judecată, trebuie să se facă nu prin raportare la valoarea obiectului litigiului, ci prin raportare strictă la munca efectiv depusă de avocat în cauza respectivă*”‘.
„Examinând recursul reclamantului sub aspectul susţinerii conform căreia cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul sunt nejustificat de mari, prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că acesta este fondat, întrucât în aprecierea caracterului rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, al necesităţii şi realităţii acestora, trebuie avută în vedere munca efectivă depusă de avocat, întrucât doar aceasta este în măsură să justifice stabilirea respectivului cuantum.” (Curtea de Apel Cluj, Secţia civila de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 2446/R/08.10.2010).
În acelaşi sens s-a pronunţat constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa sa, când, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu c. României (cererea nr. 28104 din 3), publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 29 august 2007, Curtea a statuat în sensul că un “reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului”.
II.3. În lipsa unor prevederi legale sau criterii jurisprudenţiale care să stabilească cert, matematic, care este valoarea optimă a onorariului (în sensul de cheltuială de judecată ce va fi acordată) pentru o anumită valoare a pricinii sau pentru o anumită muncă îndeplinită (contravaloare a muncii îndeplinite) de avocat, judecătorul este dator a aprecia asupra unor atare modificări în baza unor principii generale de drept, precum principiul echităţii (jus est ars boni aequi), principiul rezonabilităţii .
Instanţa de judecată a diminuat cuantumul onorariului avocaţial solicitat de la suma de 30.380 lei la suma de 8.000 lei în mod justificat, cu luarea în considerare a principiilor mai sus menţionate, efectuând o apreciere concretă asupra efectivităţii, utilităţii şi necesităţii activităţilor efectiv întreprinse de avocat (în sensul de activităţi/servicii precis determinate şi totodată, nesupraevaluate).
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a dispoziţiilor legale incidente în materie Curtea apreciaza ca acesta este parţial fondat pentru urmatoarele considerente :
O data cu cererea de renuntare la judecată depusă în fata insţantei de fond pârâţii au solicitat si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 30.380 lei constând în onorariu avocaţial achitat cu ordinele de plata 149/11.05.2011 -suma de 12.400 lei ,183/15.06.2011-suma de 3.100 lei ,238/4.10.2012-suma de 14.880 lei.
Aceste sume reprezinta cuantumul onorariului avocaţial achitat de catre pârâţi în recurs inclusiv pentru formularea cererii de suspendare provizorie a executării hotărârii -sumele de 12.400 lei si 3.100 lei, respectiv achitată cu ocazia rejudecării acţiunii după casarea cu trimitere spre rejudecare -suma de 14.880 lei.
Ca atare cu ocazia soluţionării cauzei după casarea cu trimitere spre rejudecare pârâţii nu au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând in onorariu avocatial achitat în fond în primul ciclu procesual si nici la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi timbru judiciar in recurs de 3631 lei .
In aceste condiţii solicitarea achitării acestor sume este formulată pentru prima oară în recurs fiind aşadar inadmisibilă conform art. 316,294 C.pr.civ.Totodată verificând dosarul de fond din primul ciclu procesual rezultă că la judecata în primă instanţă cu ocazia cuvântului pe fond pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial si nici nu au depus vreo dovadă în acest sens .
În aceste conditii urmează a se verifica daca diminuarea de catre primă instanţă a cuantumului cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial achitat în recurs si rejudecarea fondului după casare respectă criteriile art. 274 alin. 3 C.pr. civ .
Este de necontestat ,iar practica judiciară si literatura de specialitate sunt unanime în acest sens ca instantele in baza textului de lege sus mentionat au posibilitatea de a micsora sau a mari cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariul avocatial prin prisma a doua criterii ce se analizeaza in mod cumulativ respectiv valoarea pricinii si munca depusa de avocat.
In speta analizarea acestor criterii cumulativ nu justifica acordarea unei sume mai mari de suma de
11.000 lei pentru recurs si rejudecare în fond cu titlu de cheltuieli de judecata constind în onorariu avocatial .
In ceea ce priveste valoarea pricinii ,obiectul actiunii viza retragerea reclamantului din SC P.G. SRL si drepturile ce i se cuvin ca urmare a acestei retrageri ,drepturi evaluate de catre reclamant la peste 300.000 lei .Ca atare valoarea pricinii era relativ mare .In ce priveste complexitatea cauzei aşa cum ea s-a reflectat în faza de recurs şi în faza de rejudecare aceasta nu este una extrem de ridicată .
Astfel cererea de recurs punea în discuţie încălcarea principiului disponbilităţii prin schimbarea temeiului de drept ,inadmisibilitatea unei cereri de retragere judiciara in conditiile existentei acordului partilor asupra acestei retrageri ,lipsa unor motive temeinice pentru a se admite o cerere de retragere formulata pe cale judiciara ,critici privind pretentiile reclamantului asupra drepturilor ce i se cuvin ca urmare a retragerii în sensul că întelegerera partilor a fost ca aceste drepturi sa îi fie platite fie din sumele rezultate din vanzaresa bunurilor aduse în societate, fie prin preluarea acestor bunuri si nu prin plata efectiva a sumei sus mentionate .Totodata s-au formulat critici cu privire la cheltuielile de judecata acordate si s-a solicitat şi suspendarea executarii hotararii .
Instanta de recurs a retinut in esenta ca prima instanta nu a stăruit în virtutea rolului active pentru clarificarea obiectului si cauzei cererii de chemare în judecată încălcând principiul disponibilitătii si al dreptului la apărare ceea ce echivaleaza în esentă cu necercetarea fondului litigiului.
Ca atare problemele de drept aduse in discutie erau în primul rand probleme de drept procedural ce nu erau complexe si apoi probeleme de fond cu un nivel mediu de complexitate .Problemele solutionate în recurs nu au avut o complexitate ridicată ele limitandu-se la probleme procedurale fara a se transa vreun aspect al fondului litigiului .
Rezultă asadar ca valoarea si complexitate litigiului era una medie spre mare dar nu una considerabilă si justifica acordarea unor cheltuieli de judecată intr-un cuantum mai ridicat ,de câteva mii de lei ,dar nu justifica sub nici o formă acordarea unei sume de 25.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată doar pentru faza de recurs si rejudecare .Acest criteriu trebuie privit totodata coroborat si cu munca depusă de avocat.
In ce priveste munca depusa de avocat asa cum este ea oglindita în dosarului cauzei în recurs şi în rejudecare ea s-a rezumat la redactarea cererii de recurs în care s-au dezvoltat motivele de recurs mai sus mentionate ,prezenţa la două termene de judecată in vederea susţinerii acesteia ,depunerea de concluzii scrise în care s-au reluat motivele de recurs ,formularea separate a unei cereri de suspendare provizorie a executării si concluzii scrise pe această cerere,deci un volum de munca mediu si de o dificultate de acelasi nivel .
Ţinânâd cont de criteriile prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.ciuv Curtea a apreciat ca pentru faza procesuala a recursului suma de 9.000 lei respectă si reflectă în mod real si într-un mod rezonabil cele două criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ .
In rejudecare munca avocatului a constat în formularea unei întimpinări la precizarea de acţiune depusă ,depunerea unor înscrisuri în probaţiune ,prezenta la câteva termene de judecata la care practic in afară de depunerea acestor acte si solicitarea depunerii altora de catre instanţă nu s-a discutat decât de posibilitatea incheierii unei tranzacţii care finalmente s-a si incheiat ,redactarea proiectului de tranzactie, deci un volum de munca mai mic decat în recurs si de o dificultate mică .
Ca atare in rejudecara munca avocatului a fost una redusă astfel ca prin coroborarea celor doua criterii prevazute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ pentru această fază suma de 2.000 lei reflectă în mod real si rezonabil cele doua criterii prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ .
Aceste sume de bani reflecta si munca ce a precedat redactarea actelor procedurale sus mentionate si prezenţa la termenele de judecata fiind activitati absolut necesare pentru a se putea realiza redactarea si sustinerii unei cauze.
Cererea de suspendare provizorie si importanţa formulării si admiterii ei pentru pârâţi a fost analizată in cadrul analizei onorariului pentru faza recursului si oricum privită chiar si separat această cerere de suspendare provizorie prin prisma valorii pricinii reflectată si de caracterul provizoriu al măsurii dispuse si munca depusă de avocat constând în redacatrea cererii si a notelor scrise nu justifica separat acordarea unei sume mai mari de 1.000 lei .
Cuantumul cheltuielilor de judecata constand în onorariu avocatial trebuie apreciat exclusiv prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ şi nu prin prisma altor criterii neprevăzute de lege cum ar fi prejudiciul reclamantei ,cheltuielile materiale ,blocarea activitaţii societaţii pârâte si imposibilitatea dezvoltării acesteia ,durata mare a litigiului .
In ce priveste TVA-ul, suma achitata de catre parati a fost achitata de catre aceastia cu titlu de onorar avocat conform actelor sus indicate si nu cu titlu de TVA . In raportul dintre partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului reprezinta onorariu avocatial si poate fi pus pe seama acesteia doar cu acest titlu, relatia dintre avocat si client fiind din aceasta perspectiva indiferenta .Ca atare indiferent ca in componenta onorariului avocatial avocatul a calculat si TVA acest aspect este irelevant in raportul dintre partile din proces una dintre parti respectiv cea cazuta in pretentii urmind a suportat aceasta suma doar cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocatial si nu titlu de TVA .
Avand in vedere toate aceste considerente Curtea in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ ,art. 304 indice 1
C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite in parte recursul declarat si va modifica în parte încheierea recurată în sensul majorării cuantumului cheltuielilor de judecata la suma de 11.000 lei in loc de suma de 8.000 lei acordată de prima instanţă , mentinand restul dispoziţiilor încheierii recurate .
In recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de nici una din părţile litigante .
