N.M. de aplicare a O.G. nr. 7/2001, aprobate prin H.G. nr. 54/2003, art. 16 alin. (2) C. fisc., art. 145
C. proc. fisc., art. 114, art. 115
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei pentru cheltuieli privind achiziţionarea unei biciclete şi pentru suma reprezentând abonamentul pe R.A.T. al salariatei biroului notarial, apreciind că aceste cheltuieli sunt efectuate în interesul activităţii biroului, bicicleta fiind găsită de organele de control la sediul reclamantei şi fiind necesară pentru deplasări pe terenurile accidentate specifice localităţii Predeal, precum şi pe distanţe scurte, iar abonamentul, fiind eliberat unei salariate a biroului pentru deplasarea acesteia la locul de activitate, poate fi apreciat ca o cheltuială în interesul biroului notarial şi, în consecinţă, deductibilă fiscal.
Decizia nr. 80/R din 11 aprilie 2006 – C.C.E.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Biroul Notarului Public – F.R., în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Braşov şi Administraţia Finanţelor Publice Predeal şi a anulat în parte raportul de inspecţie fiscală nr. 7931/20 iunie 2005 cu privire la suma de 7.005.000 ROL, reprezentând contravaloarea unei biciclete, a stofei de mobilier şi abonament R.A.T. Braşov. A fost anulată decizia de impunere anuală pe anul 2003, cu privire la suma menţionată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Diferenţa de net aferentă anului fiscal 2002, cât şi anului fiscal 2003, a fost corect stabilită de organele de control fiscal. Astfel, suma de 44.010.437 ROL aferentă anului 2002 şi suma de 6.477.229 ROL reprezintă depăşirea cotei de 0,25% aplicată asupra bazei de impozitare pentru cheltuielile de protocol şi, în consecinţă, sumele menţionate nu sunt deductibile fiscal, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 7/2001, modificată prin Legea nr. 493/2002.
în lipsa probei contrare, constatările organului de control, privind stabilirea bazei de impozitare şi modul de calcul al cheltuielilor de protocol, sunt întemeiate. Faptul că reclamanta nu a semnat vreo anexă în acest sens, iar raportul de inspecţie fiscală i-a fost comunicat prin poştă nu are relevanţă în cauză. Suma de 29.865.177 ROL, aferentă anului 2002 şi suma de 7.585.347 ROL, aferentă anului 2003, reprezentând cheltuieli de achiziţionare de materiale, piese de schimb şi prestări servicii, sunt cheltuieli nedeductibile fiscal, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada că a achiziţionat bunurile şi serviciile în interesul activităţii, conform art. 10 alin. (I) lit. a) din O.G. nr. 7/2001, unde se prevede:
,,a) cheltuielile aferente veniturilor sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării acestuia, justificate prin documente.
b) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului.”
Reclamanta a prezentat în acest sens numai bonuri fiscale, care, în lipsa facturii, nu întrunesc calitatea de document justificativ, conform art. 13, 14 şi 15 din O.M.F. nr. 58/23 ianuarie 2003, în condiţiile în care bonurile fiscale au fost emise pentru ţigări, băuturi alcoolice, confecţii, încălţăminte, reclamanta prezentând totodată şi facturile pentru energie electrică a persoanei fizice, cheltuieli efectuate în interes personal.
Referitor la suma de 115.654.612 ROL, aferentă anului 2002, suma de 13.167.815 ROL, aferentă anului 2003 şi suma de 19.093.460 lei, aferentă anului 2004, reprezentând cheltuieli cu avansul şi ratele achitate pentru achiziţionarea autoturismului marca S.F., respectiv diferenţa între ratele achitate în baza contractului de leasing financiar şi dobânda achitată, la care se adaugă autorizarea calculată pentru autoturismul achiziţionat, organele de control au aplicat corect dispoziţiile art. 2 lit. e) din O.G. nr. 51/1997 republicată, având în vedere că leasingul este financiar şi nu operaţional, finanţat de bancă (finanţatorul) P. Bank, iar livrarea s-a făcut de furnizor (proprietarul iniţial şi vânzătorul autovehiculului), intitulat în contractul prezentat de reclamantă ca „dealer”, reclamanta omiţând să depună la dosar contractul încheiat cu acesta, în condiţiile în care aceasta nu s-a prezentat în instanţă la nici unul din termenele de judecată.
în conformitate cu prevederile O.G. nr. 51/1997, art. 20 alin. (1) lit. c), teza finală, „calculul şi evidenţierea amortizării bunului ce face obiectul contractului se vor efectua (….), iar în cazul leasingul financiar, de către utilizator,” în condiţiile în care articolul menţionat prevede la lit. b) că „ (…) achiziţiile de mijloace fixe sunt tratate ca investiţii, fiind suspuse amortizării în conformitate cu actele normative în vigoare”.
Referitor la suma de 33.329.520 ROL, reprezentând rate plătite la
G.A. S.A. pentru asigurarea de viaţă a reclamantei, această sumă nu este deductibilă fiscal, neavând legătură cu activitatea desfăşurată de biroul notarial, aşa cum se prevede în Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 aprobată prin H.G. nr. 54/2003, art. 16 pct. 3, unde se arată că sunt deductibile cheltuielile de pentru persoane numai cu privire la asigurarea pentru boli profesionale şi risc profesional şi împotriva accidentelor de muncă.
Referitor la suma de 27.533.698 ROL, aferentă anului 2003, aceasta a fost stabilită ca diferenţă între valoarea calculatorului achiziţionat şi amortizarea calculată cu începere din 1 septembrie
2003, fiind incidente prevederile art. 16 alin. (4) lit. g) din O.G. nr. 7/2001, care arată că nu sunt deductibile cheltuielile de achiziţionare de bunuri supuse amortizării şi consemnate în registrul inventar.
Nu este deductibilă fiscal nici suma de 41.596.638 ROL, aferentă anului 2004, reprezentând cheltuieli cu materiale de construcţii plus manopera, având în vedere că reclamanta nu a prezentat vreun deviz şi nu a făcut nici o dovadă că materialele de construcţii au fost folosite pentru sediul biroului notarial, în condiţiile în care organele de control au stabilit că reclamanta, în calitate de persoană fizică la data controlului edifica un imobil (casă) în interes personal, fiind astfel aplicabile prevederile art. 49 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, mai înainte citate.
Cu privire la T.V.A. în sumă de 7.905.177 ROL, dobânzi în sumă de 1.164.190 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 316.278 lei, se constată că acestea în mod întemeiat au fost calculate pentru facturile excluse de la cheltuieli deductibile, iar obligaţiile fiscale aferente dobânzilor şi penalităţile au fost legal stabilite, conform art. 145 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 114 alin. (I) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantei pentru suma de 1.800.000 ROL, reprezentând cheltuieli pentru achiziţionarea unei biciclete şi pentru suma de 1.350.000 ROL, reprezentând abonamentul pe R.A.T. al salariatei biroului, apreciind că aceste cheltuieli sunt efectuate în interesul activităţii biroului notarial, bicicleta fiind găsită de organele de control la sediul reclamantei, fiind necesară pentru deplasări pe terenurile accidentate specifice localităţii Predeal, şi pe distanţe scurte, iar abonamentul fiind eliberat unei salariate a biroului pentru deplasarea acesteia la locul de activitate, poate fi apreciată ca fiind o cheltuială în interesul biroului notarial şi, în consecinţă, deductibilă fiscal.
De asemenea, instanţa de fond a admis acţiunea şi cu privire la suma de 3.855.000 ROL reprezentând cheltuieli efectuate cu stofa pentru recondiţionarea mobilierului, având în vedere că din actul de control nu rezultă probe care să dovedească contrariul susţinerilor reclamantei, respectiv că stofa a fost utilizată la recondiţionarea mobilierului care se află în sala de aşteptare a biroului notarial, atâta vreme cât pârâta nu a contestat documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate, iar mobilierul se regăseşte în incinta biroului notarial.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, D.G.F.P. Braşov, în nume propriu şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Predeal, solicitând modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ fiscal promovată de B.N.P. F.R.
Referitor la cheltuielile pentru achiziţionarea unei biciclete, stofei şi abonamentului R.A.T. Braşov, recurenta a susţinut că intimatul nu a prezentat documente din care să rezulte că acestea au fost folosite în interesul biroului notarial.
Intimatul B.N.P. F.R. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că argumentele recurentei sunt nefondate.
Intimatul a arătat că atât stofa, cât şi bicicleta se află la sediul biroului notarial (stofa fiind folosită pentru recondiţionarea scaunelor aflate în sala de aşteptare, iar bicicleta fiind necesară deplasărilor scurte în interes de serviciu).
Referitor la abonamentele R.A.T. Braşov, intimatul a susţinut că această cheltuială a fost efectuată în interesul activităţii biroului notarial şi că notarul este cel care apreciază cheltuielile ce se fac în scopul realizării activităţii.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că suma de 1.800.000 ROL reprezentând cheltuieli pentru achiziţionarea unei biciclete, care de altfel a fost găsită de organele de control la sediul intimatului reclamant, suma de 1.350.000 ROL, reprezentând abonamentul R.A.T. Braşov al salariatei biroului notarial şi suma de 3.855.000 ROL, reprezentând cheltuieli pentru achiziţionarea stofei pentru recondiţionarea mobilierului aflat în sala de aşteptare, au fost efectuate în interesul biroului notarial şi, în consecinţă sunt deductibile fiscal.
Motivele invocate de recurentă, potrivit cărora intimatul nu a prezentat documente din care să rezulte că aceste bunuri şi servicii au fost folosite în interesul biroului notarial sunt neîntemeiate, având în vedere că acestea au fost găsite la sediul intimatului, servind desfăşurării activităţii acestuia (este vorba despre bicicletă şi stofe pentru recondiţionarea mobilierului), iar abonamentul R.A.T. Braşov al unei salariate a fost destinat deplasării acesteia.
Curtea a apreciat că în speţă au fost respectate condiţiile stabilite de art. 16 pct. 2 din H.G. nr. 54/2003, astfel că aprecierea instanţei de fond cu privire la natura acestor cheltuieli aferente realizării veniturilor şi la caracterul lor deductibil este legală.
