Chiria stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale, iar din momentul în care se datorează, ea reprezintă o creanţă bugetară de încasat la bugetul localităţii. Ca atare, asemenea venituri nu pot fi în nici un caz calificate, aşa cum susţine recurenta, ca fiind creanţe fiscale. Pe de o parte, între părţi nu s-a încheiat un raport juridic fiscal, niciunul neavând calitatea de organ fiscal, iar pe de altă parte, chiria convenită contractual este doar o categorie lato sensu a creanţelor bugetare, ca si creanţa fiscală, dar care nu poate avea regimul juridic similar al acesteia din urmă. A pune semnul egalităţii între sumele datorate cu titlu de chirii si cele datorate cu titlu de creanţă fiscal, precum sunt impozitele, taxele accizele, etc., ar conduce la calificarea în drept greşită a obligaţiei juridice născute între părţi. Astfel, în timp ce chiria îşi află sediul material în convenţia părţilor guvernată în cauză de norme de drept privat, creanţa fiscală îşi are sediul de reglementare în acte normative de drept public. Prin urmare, prestaţiile la care părţile s-au obligat prin semnarea contractului de închiriere, inclusiv prestaţia ce vizează cuantumul chiriei si termenul de exigibilitate al acesteia, sunt supuse regimului juridic de drept comun, iar nu normelor speciale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că veniturile obţinute dintr-o activitate comercială desfăşurată de o autoritate publică se fac la bugetul instituţiei, fiind ale statului este lipsită de relevanţă în raport de calificarea creanţei, aceasta rămânând supusă dispoziţiilor de drept comun, si nu celor derogatorii prevăzute în materie fiscală. O interpretare contrară, în sensul asimilării oricărei creanţe a instituţiei publice unei creanţe bugetare, nu ar justifica dispoziţia specială a art. 131 din acelaşi cod, care asimilează creanţa izvorând din amenda contravenţională creanţei fiscale, cu consecinţa aplicării termenului special de 5 ani al prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a acesteia.
Dosar nr. 21059/211/2011
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.
Şedinţa publică de la
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE Judecător
Judecător
Grefier
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către recurenţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA-DIRECTIA TAXE
SI IMPOZITE LOCALE împotriva sentinţei civile nr. din 09.03.2012 privind şi pe intimat, având ca obiect contestaţie la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 31 octombrie 2012, încheiere ce face
parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin Sentinţa civilă nr.. pronunţată în dosar nr. /211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a admis contestaţia formulata si precizata de în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca şi a
fost anulată somaţia nr./08.07.2011 si celelalte forme de silita efectuate in dosarul execuţional nr./08.07.2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Organul de executare era obligat sa urmeze calea reglementata de dreptul comun in materie, sa solicite in prealabil efectuarii actelor de executare incuviintarea de catre instanta judecatoreasca a executarii silite a titlului executoriu, demararea executarii silite in temeiul prevederilor C.pr.fiscala si fara respectarea reglementarilor C.p.c, fiind inadmisibila.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs Municipiul Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului, în principal desfiinţarea sentinţei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii contestaţiei la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanţa de fond a procedat la o gresită analiză, interpretare si apoi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă.
Intimata Badea Aurelia Lucia a formulat întâmpinare faţă de recursul promovat de către Municipiul Cluj-Napoca – Direcţia Taxe si Impozite Locale solicitând respingerea recursului ca netemeinic si menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Analizând actele si lucrările dosarului,tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinta civila nr. pronuntata in dosarul nr. 211/2010, instanta a admis actiunea formulata de reclamantii Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca si Mun. Cluj-Napoca in
contradictoriu cu parata, avand ca obiect pretentii si in consecinta a obligat parata sa plateasca reclamantilor suma de 1907,92 lei reprezentand chirie restanta datorata conform contractului de inchiriere nr.19887/04.04.2000 pentru intervalul iulie 2008-apr.2010, majorari de intarziere calculate pana la data de 28.04.2010 precum si in continuare de 0,1% pe zi intarziere pana la achitarea integrala a debitului.
Sentinta irevocabila a fost investita cu formula conform prevederilor art.374 alin.1 C.p.c.
Chiria stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale, iar din momentul în care se datorează, ea reprezintă o creanţă bugetară de încasat la bugetul localităţii. Ca atare, asemenea venituri nu pot fi în nici un caz calificate, aşa cum susţine recurenta, ca fiind creanţe fiscale. Pe de o parte, între părţi nu s-a încheiat un raport juridic fiscal, niciunul neavând calitatea de organ fiscal, iar pe de altă parte, chiria convenită contractual este doar o categorie lato sensu a creanţelor bugetare, ca si creanţa fiscală, dar care nu poate avea regimul juridic similar al acesteia din urmă. A pune semnul egalităţii între sumele datorate cu titlu de chirii si cele datorate cu titlu de creanţă fiscal, precum sunt impozitele, taxele accizele, etc., ar conduce la calificarea în drept greşită a obligaţiei juridice născute între părţi. Astfel, în timp ce chiria îşi află sediul material în convenţia părţilor guvernată în cauză de norme de drept privat, creanţa fiscală îşi are sediul de reglementare în acte normative de drept public. Prin urmare, prestaţiile la care părţile s-au obligat prin semnarea contractului de închiriere, inclusiv prestaţia ce vizează cuantumul chiriei si termenul de exigibilitate al acesteia, sunt supuse regimului juridic de drept comun, iar nu normelor speciale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Un alt argument în sprijinul acestei calificări juridice îl constituie faptul că, deşi recurenta
a invocat caracterul fiscal al creanţei, concomitent a înţeles să investească instanţa în vederea obţinerii unui titlu executoriu. Or, se observă că în ipoteza existenţei unei creanţe fiscale, în sensul O.G. nr. 92/3003 urmarea procedurii contencioase de drept comun este lipsită de interes, titlul executoriu fiind emis în condiţiile art. 141 din Codul de procedură fiscală. Împrejurarea că veniturile obţinute dintr-o activitate comercială desfăşurată de o autoritate publică se fac venit la bugetul instituţiei, fiind ale statului, este lipsită de relevanţă, în raport de calificarea creanţei, aceasta rămânând supusă dispoziţiilor de drept comun, si nu celor derogatorii prevăzute în materie fiscală. O interpretare contrară, în sensul asimilării oricărei creanţe a instituţiei publice unei creanţe bugetare, nu ar justifica dispoziţia specială a art. 131 din acelaşi cod, care asimilează creanţa izvorând din amenda contravenţională creanţei fiscale, cu consecinţa aplicării termenului special de 5 ani al prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii CONSILIUL LOCAL AL
MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA-DIRECTIA TAXE SI
IMPOZITE LOCALE împotriva Sentinţei civile nr. pronunţată în dosar nr. /211/2011 al
Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o menţine în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la.
