O.G. nr. 5/2001, art. 1 Legea nr. 193/2000, art. 4
Stipularea unei penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere (echivalentă unei penalităţi cumulate de 182,50% pe an) contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Penalitatea impusă se află într-o flagrantă dispoziţie cu orice prejudiciu rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanţei.
Sancţiunea este aceea a nulităţii absolute (întrucât norma vizează ocrotirea unor valori de interes public), dar parţiale, în limita în care se depăşeşte o penalitate ce poate fi apreciată ca rezonabilă. Pentru a aprecia limita unei penalităţi rezonabile, relevante sunt dispoziţiile legale ce stabilesc, în alte domenii, maximul unor penalităţi ce ar putea fi impuse.
Jud. Sectorului 4 Bucureşti, s. civ., sent. nr. 6531 din 5 octombrie 2010, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.08.2010 sub nr. 15694/4/2010, creditoarea SC G.H. LTD, prin mandatar SC T.F. SRL, a solicitat emiterea unei somaţii de plată împotriva debitorului M.N.I. pentru suma de 1.602,58 lei, din care 328,28 lei reprezintă debit principal (contravaloare servicii telefonice), 112,19 lei reprezintă penalităţi facturate, iar 1.162,11 lei penalităţi de întârziere nefacturate.
Legal citat, debitorul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula eventuale apărări.
Analizând dosarul, instanţa a reţinut că între debitor şi SC V.R. SA s-au încheiat contractcle de prestări servicii de telefonie nr. POS (…)/26.04.2008 şi nr. POS (…)/09.04.2008, în baza cărora s-au emis facturile aflate la dosar, facturi acceptate de debitor prin necontes-tarea acestora în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 8 din condiţiile generale ce fac parte din contract.
In ceea ce priveşte penalităţile, instanţa a apreciat că stipularea unei penalităţi de 0,5% pe zi de întârziere (echivalentă unei penalităţi cumulate de 182,50% pe an) contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza care nu a fost negociată direct cu consumatorul este abuzivă dacă ca creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţclor bunei credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor [spre exemplu, la lit. i) din anexă este exemplificată ca abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unei sume disproporţionat de mari comparativ cu pagubele comerciantului, în cazul ncîndeplinirii obliga-
ţiei]. In concret, penalitatea impusă se află într-o flagrantă dispoziţie cu orice prejudiciu rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creanţei.
Sancţiunea este aceea a nulităţii absolute, întrucât norma vizează ocrotirea unor valori de interes public, dar parţiale, în limita în care se depăşeşte o penalitate ce poate fi apreciată ca rezonabilă. Pentru a aprecia limita unei penalităţi rezonabile, deci şi a întinderii nulităţii parţiale, instanţa a avut în vedere maximul unor penalităţi stabilite legal în alte domenii [art. 49 din Legea nr. 230/200, art. 42 alin. 10 lit. c) din Legea nr. 51/2006], de unde rezultă că legiuitorul le consideră corecte, şi anume un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, dar nu mai mult de cuantumul debitului principal.
Prin urmare, instanţa a admis în parte cererea privind plata penalităţilor de întârziere, în limita a 0,2% pe zi, calculate din ziua următoare scadenţei facturilor neachitate şi până la data plăţii efective, dar nu mai mult de cuantumul debitului principal.
