O.G. nr. 5/2001, art. 1 alin. (1)
în lipsa dovezii unei înţelegeri anterioare a părţilor prin care să se stabilească expres o clauză penală, simpla menţiune a acesteia în cuprinsul facturii nu face dovada întrunirii acordului de voinţă al părţilor în acest sens.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, s. civ., sent. nr. 453 din 17 ianuarie 2011, nepublicată
Creditoarea SC M.E. SRL a solicitat emiterea unei somaţii prin care să fie obligată pârâta SC K.P. SRL la plata sumei de 52.591,15 lei,
compusă din 28.706,96 lei, contravaloarea produselor farmaceutice livrate şi neachitate, şi 23.884,19 lei, reprezentând penalităţi de întârziere. De asemenea, a solicitat să se dispună actualizarea debitului în raport cu rata inflaţiei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea cererii s-a arătat că au fost livrate pârâtei produse farmaceutice şi parafarmaceutice, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. (…), acceptată de pârâtă. Termenul de plată a fost stabilit la 60 de zile de la data livrării şi, totodată, s-au prevăzut penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Analizând înscrisurile administrate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, proccdura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
în speţă, sub aspectul debitului principal, a fost apreciată creanţa ca fiind ccrtă, lichidă şi exigibilă, existenţa ei reieşind din cuprinsul facturii emise dc reclamantă şi acccptată de pârâtă, din care rezultă şi cuantumul şi data exigibilităţii creanţci.
Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de textul dc lege sus-men-ţionat, instanţa a admis cererca şi a somat, în temeiul art. 6 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 5/2001, pârâta-debitoare să plătească reclamantei-crcditoare, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 28.706,96 de lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate, facturate şi neachitate, debit ce se va actualiza în raport cu rata inflaţiei până la data plăţii efective, conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001.
In privinţa penalităţilor de întârziere solicitate de creditoare, instanţa a reţinut că valoarea acestora, de 0,2% pe zi, este inserată în tipizatul facturii emise de reclamantă. In lipsa dovezii unei înţelegeri anterioare a părţilor, prin care să se stabilească expres o clauză penală, simpla menţiune a acesteia în cuprinsul facturii nu face dovada întrunirii acordului de voinţă al părţilor în acest sens.
Prin urmare, cererea a fost apreciată ca fiind neîntemeiată sub acest aspect şi respinsă.
