Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, astfel cum a fost concepută de recurentă, este motivată pe ideca că actul atacat nu este act administrativ, nefiind emis de o autoritate publică. Soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei, cu motivarea că pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA este asimilată unei autorităţi publice, întrucât a fost autorizată să presteze un serviciu public, este corectă.
Intr-adevăr, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, „sunt asimilate autorităţilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public”.
Or, potrivit art. I alin. (6) din O.U.G. nr. 84/2003 privind reorganizarea Administraţiei Naţionale a Drumurilor, „C.N.A.D.N.R. desfăşoară in principal activităţi de interes public naţional în domeniul administrării drumurilor naţionale”, respectiv este, potrivit art. 9 din aceeaşi ordonanţă, administratorul drumurilor de interes naţionar.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. (3) din Statutul C.N.A.D.N.R., prevăzut în Anexa nr. 1 a ordonanţei, în scopul realizării obiectului său de activitate, C.N.A.D.N.R. desfăşoară, între altele, următoarele activităţii: ,y;<7. 3.13. emite acorduri şi autorizaţii pentru instalaţiile, construcţiile şi panourile care se execută in zona drumurilor de interes naţional. în condiţiile legii”.
Coroborând toate aceste prevederi din O.U.G. nr. 84/2003, se poate concluziona, după cum a făcut-o şi judecătorul fondului, că recurenta este o persoană juridică de drept privat (societate pe acţiuni) autorizată să presteze serviciul public al administrării drumurilor naţionale, serviciu de interes naţional, fiindu-i conferită prin lege puterea de a emite acte în regim de drept public, adică acte administrative.
s. cont. adm. şi tîsc., decizia nr. 3319 din 29 iunie 2007, în Jurisprudenta s. cont. adm. şi fisc., 2007, sem. II, p. 94
Notă: Nu putem să remarcăm decât că cele două soluţii de mai sus sunt corecte: chiar dacă nu au utilizat noţiunea de act administrativ prin delegaţie, cele două instanţe au intuit corect natura juridică a actelor deduse judecăţii, disociind-o de aceea a emitentului lor. Este adevărat, un rol important l-a avut şi legiuitorul, care a asimilat autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care prestează un serviciu public |art. 2 alin. (1) lit. b) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004|.
