Cu adresa nr.1655/P/2006 din 13.07.2007, înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 7221/200/2006 din 20.07.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a înaintat un exemplar al ordonanţei procurorului nr.1665/P/2006 prin care s-a dispus: 1)- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.290 alin 1 Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei; 2)- neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul N.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.290 alin 1 Cod penal întrucât fapta nu există şi 3) – sesizarea instanţei în vederea anulării Hotărârii Consiliului de Administraţie al S.C. B” S.A. Buzău nr.10/31.08.2004, precum şi a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3417 din 09.09.2004, nr. 3521/13.09.2004 şi nr. 3522/13.09.2004 la BNI V.N.” Buzău.
În motivarea ordonanţei sub aspectul sesizării instanţei în temeiul art. 2451 lit.c Codul de procedură penală, s-a învederat că în cursul anului 2004 N.A. – în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al S.C. B” S.A. Buzău a falsificat Hotărârea nr. 10 din 31.08.2004 a consiliului de administraţie în sensul că a mai adăugat punctele 2, 3 şi 4 (referitoare la: aprobarea vânzării unui teren şi construcţii aferente în suprafaţă de 4.878 mp situate în comuna Verneşti, judeţul Buzău, a unui teren şi construcţii aferente în suprafaţă de 41.957,91 mp situate în satul Cândeşti, comuna Verneşti, a unui teren în suprafaţă de 8.398 mp situat în comuna Blăjani, judeţul Buzău) şi a contrafăcut semnăturile preşedintelui şi a secretarului consiliului de administraţie, folosindu-se de această semnătură la perfectarea contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3417/09.09.2004, nr. 3521/13.09.2004 si nr. 3522/13.09.2004 de BNI V.N.” Buzău, în baza cărora imobilele respective au fost înstrăinate cumpărătorului N.M.
Reţinându-se că N.A., în vârstă de 41 de ani, nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta săvârşită, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.290 alin Cod penal şi aplicarea sancţiunii administrative în cuantum de 1000 lei.
Reţinându-se că în cauză nu s-a reuşit administrarea unor probe certe de natură să dovedească contribuţia cumpărătorului N.M. la falsul comis de N.A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Prin încheierea din 6.10.2006, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea dosarului nr. 8402/200/2006 al Judecătoriei Buzău, având drept obiect plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală de N.M. împotriva ordonanţei de respingere a plângerii introduse împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău emisă la data de 13.07.2006 în dosarul nr. 1655/P/2006 (fila 25 dosar).
Cauza a fost repusă pe rol la cererea S.C. B” S.A. Buzău înregistrată la data de 29.01.2008, în condiţiile în care sentinţa penală nr. 1038 din 01.11.2007 pronunţată în dosarul nr. 6863/200/2007 prin care s-a menţinut soluţia dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău prin Ordonanţa nr. 1655/P/2006 a rămas definitivă în baza deciziei penale nr. 514 din 21.12.2007 pronunţată de Tribunalul Buzău (dosarul nr. 6863/200/2007 formându-se după casarea cu trimitere a sentinţei penale nr. 2445 din 19.12.2006 pronunţată în dosarul iniţial înregistrat sub nr. 8402/200/2006, conform deciziei penale nr. 195 din 13.04.2007 pronunţată de Tribunalul Buzău).
La termenul de judecată din 29.02.2008, fixat cu prilejul repunerii cauzei pe rol, S.C. B” S.A. Buzău a formulat cerere de intervenţie în interesul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău întemeiată pe dispoziţiile art. 49 alin. 3 din (însuşindu-şi solicitarea acestuia de anulare a actelor falsificate), dar şi în interes propriu, întemeiată pe dispoziţiile art. 49 alin. 2 din acelaşi cod, invocând o cauză ilicită şi imorală care a stat la baza actelor încheiate, dar şi lipsa consimţământului său valabil, astfel că se impune repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea imobilelor (filele 41-43 dosar).
Prin notele scrise depuse de la fila 21 dosar de către pârâtul N.M., prin avocat, s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, întemeiată pe dispoziţiile art. 45 alin 1 din Codul de procedură civilă, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, în recurs în interesul legii, conform Deciziei nr. XV din 21.11.2005.
Prin sentinţa nr. 1803 din 28.03.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău – invocată de pârâtul N.M., constatându-se că sesizarea a fost formulată de o parte care nu are calitate procesual activă ţi s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. B” S.A. Buzău în contradictoriu cu pârâţii N.A. şi N.M., dispunându-se anularea Hotărârii nr. 10 din 31.08.2004 a Consiliului de Administraţie a S.C. B” S.A. Buzău precum şi a contractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3417/09.09.2004, nr. 3521/13.09.2004 şi nr. 3522/13.09.2004.
Pentru a hotărî astfel, în aplicarea prevederilor art. 966 din Codul civil, instanţa fondului a reţinut că în cursul anului 2004, pârâtul N.A. a falsificat Hotărârea nr.10/31.08.2004 a Consiliului de Administraţie a SC B” SA Buzău, falsul constând în adăugarea în conţinutul hotărârii a punctelor 2, 3, şi 4 şi în contrafacerea semnăturilor preşedintelui şi a secretarului consiliului de administraţie, după care s-a folosit de această semnătură la perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3417/09.09.2004, nr. 3521/13.09.2004 si nr. 3522/13.09.2004 prin care societatea a înstrăinat imobilele respective cumpărătorului N.M.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul N.M., în termen legal, conform art.284 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de critică depuse la dosar în baza art.287 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de apel, pârâtul a invocat în esenţă că: la termenul de judecată din 28.03.2008, deşi instanţa a acordat cuvântul părţilor exclusiv pe excepţia privind lipsa calităţii procesual active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, totuşi s-a pronunţat şi pe fondul cauzei; soluţionând cauza pe fond, instanţa nu a efectuat cercetarea judecătorească în sensul administrării de probatorii; admiţând cererea SC B” SA Buzău, instanţa nu a precizat care dintre cele două cereri de intervenţie a fost admisă si nici nu s-a pronunţat anterior asupra admisibilităţii în principiu; în condiţiile în care SC B” SA a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, instanţa nu a pus în discuţie timbrajul legal al acesteia; calificând cererea de intervenţie ca fiind o cerere de chemare în judecată în care societatea ar avea calitatea de reclamantă, instanţa a stabilit un alt cadru procesual decât cel ales de parte.
Intimata SC B” SA Buzău, cu noul sediu social în Constanţa, a formulat întâmpinare în condiţiile art.115-118 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârât. A susţinut în acest sens că la pronunţarea soluţiei pe fond s-a avut în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală; societatea a renunţat la caracterul accesoriu al cererii, solicitând să i se considere cererea ca fiind o cerere proprie de chemare în judecată; acţiunea formulată de către societate este scutită de plata taxelor de timbru, conform art. 15 lit.o) din Legea nr.146/1997; criticile formulate de către apelant nu vizează fondul pricinii, astfel că apelul declarat nu poate fi caracterizat decât ca fiind un real abuz de drept.
Referitor la cele trei acte de vânzare-cumpărare a susţinut că sunt afectate de nulitate absolută, întrucât hotărârea consiliului de administraţie, fiind falsificată, înstrăinarea bunurilor nu se putea realiza decât în baza unui mandat special, astfel că lipseşte consimţământul valabil al societăţii ca o componentă esenţială a voinţei juridice, pricinii fiindu-i incidente dispoziţiile art.948 alin.2 din Codul civil. Mai mult, la baza celor trei contracte a stat o cauză ilicită şi imorală, ele fiind încheiate în fraudarea dreptului proprietarului, astfel că pricinii îi sunt incidente şi prevederile art.966 si art.968 din Codul civil. Inclusiv preţul pretins achitat este neserios în raport de valoarea reală de circulaţie a imobilelor respective.
Apelul a fost înregistrat iniţial pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Buzău sub nr.7221/200/2006 din 04.06.2008, iar prin încheierea din 17.09.2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea spre competentă soluţionare Secţiei Comerciale si de Administrativ, înregistrându-se pe rolul acestei secţii sub acelaşi număr din 24.09.2008.
La prima zi de înfăţişare, din 19.12.2008, în sensul art.134 din Codul de procedură civilă, apelantul a invocat un nou motiv de critică, de ordine publică, privind necompetenţa materială a Judecătoriei Buzău în soluţionarea ambelor capete de cerere, şi anume anularea Hotărârii nr.10/2004 a Consiliului de Administraţie al SC B” SA Constanţa (act neevaluabil în bani), dar şi a celui de-al doilea capăt de cerere privind anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare (care privesc înstrăinarea din fondul de comerţ a unor imobile a căror valoare însumată depăşeşte 1 miliard lei), sens în care pricinii îi sunt incidente prevederile art.2 pct.1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin care se determină compentenţa tribunalelor.
Prin decizia nr. 1015 din 22.12.2008, constatându-se că prima instanţă, Judecătoria Buzău, s-a declarat în mod greşit competentă material, în temeiul dispoziţiilor art. 297 alin.2 din Codul de procedură civilă, s-a admis apelul ca întemeiat, dispunându-se anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut:
Natura comercială a litigiilor care sunt subsumate sferei de cuprindere a cererilor si proceselor în materie comercială se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art.3, art.4, art.7 art.9 şi art.56 din Codul comercial.
Prin art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, se stabileşte competenţa materială a judecătoriilor, iar prin art.2 din acelaşi Cod se stabileşte competenţa materială a tribunalelor, la punctul 1 lit. a), prevăzându-se că judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani”.
În cauza dedusă judecăţii, prezentul litigiu comercial are ca obiect:
1) – anularea Hotărârii nr.10 din 31.08.2004 a Consiliului de Administraţie al SC B” SA Constanţa (obiectul acestui capăt de cerere fiind neevaluabil în bani) şi 2) – anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.3417/09.09.2004, nr.3521/13.09.2004 si nr.3522/13.09.2004 la BNI V.E. – Buzău (obiectul acestora vizând înstrăinarea din fondul de comerţ al SC B”SA Constanţa a trei imobile: terenuri si construcţii pe diferite amplasamente, a căror valoare de circulaţie depăşeşte 1 miliard de lei), astfel că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare în primă instanţă, şi nu judecătoriei, conform normelor legale imperative invocate.
De altfel, prin Decizia nr. XXXII (32) din 09.06.2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, în dosarul nr.75/2007, s-a statuat în sensul că acţiunile comerciale în anularea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situaţiei anteriore, sunt litigii evaluabile în bani.
În contextul situaţiei în fapt şi în drept expuse, tribunalul, ca instanţă de apel, a considerat a fi de prisos cercetarea celorlalte motive de critică, acestea urmând a fi avute în vedere, ca de altfel şi apărările formulate de celelalte părţi, cu prilejul judecării în fond a cauzei de către instanţa competenţă.
