Filiala unei înregistrată în din alt judeţ, care a achitat impozite şi taxe în numele şi pentru societatea comercială debitoare, nu are temei să ceară organelor financiare de la sediul său compensarea.
Secţia comercială şi administrativ-decizia civilă nr.775/12 octombrie 2004
Prin sentinţa civilă nr.1444/CA/2003 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.5668/2003, a fost admisă acţiunea în contencios fiscal, formulată de reclamanta SC T.P. SRL-Filiala Aiud împotirva pârâtelor DGFP Alba şi AFP Aiud şi ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr.189/13.08.2003 şi a adresei nr.17644/22.05.2003 privind compensarea sumei de 177.710.125 lei.
În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a reţinut că cererea reclamantei de compensare este legală, deoarece compensarea poate opera şi cu privire la două persoane juridice distincte cu privire la plata şi rambursarea TVA.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DGFP Alba solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, arătând în dezvoltarea motivelor de recurs că nu au fost respectate regulile de drept în materia compensărilor.
Recursul este fondat.
Reclamanta SC T.P. SRL Bucureşti-Filiala Aiud are personalitate juridică proprie fiind înregistrată în Registrul comerţului şi la organele fiscale Alba, distinct de societatea “mamă” SC TP SRL Bucureşti.
Fiind contribuabil diferit de societatea “mamă” are şi obligaţii fiscale diferite.
Cum reclamanta nu a calculat şi nu datorează impozit pe profit nici nu poate beneficia de compensare din sumele de rambursare reprezentând TVA cu obligaţii, impozit pe profit datorat de alt contribuabil, în speţă SC TP SRL Bucureşti.
O.G. nr.11/1996 şi O.M.F. nr.2051/1997 au reglementat procedura compensării stabilind că aceasta intervine doar în situaţia în care acelaşi contribuabil are obligaţii de plată la buget şi de primit de la buget diferite sume cu orice titlu.
În speţă, reclamanta nu poate să pretindă compensare pentru SC TP SRL Bucureşti cu obligaţii distincte faţă de reclamantă.
Raportat la aceste considerente, Curtea de apel a constatat că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, astfel că în baza art.304 pct.9 şi art.312 alin.1 Cod procedură civilă a admis recursul pârâtei, modificând sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
