O.U.G. nr. 59/2000, art. 58 alin. (1) Legea nr. 188/1999, art. 68 şi 73 alin. (2)
Natura litigiului a fost în mod corect stabilită, în raport de dispoziţiile art 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, potrivit cărora personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în măsura în care ordonanţa de urgenţă nu dispune altfel. O.U.G. nr. 59/2000 nu conţine nici o dispoziţie referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor dintre personalul silvic şi angajator. Ca urmare, acestea vor fi soluţionate, în conformitate cu prevederile art 68 şi 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, de instanţa de administrativ.
Decizia nr. 15/R din 26 ianuarie 2006 – C.G.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 323/9 august 2004 emisă de intimata Direcţia Silvică Braşov, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii disciplinare a contractului de muncă, până la reintegrare, obligarea acesteia la plata sumei de 16.700.000 lei drepturi salariale reţinute fără titlu, la 10 milioane daune morale şi la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii emiterii deciziei şi a nulităţii absolute a acesteia, invocată de contestator. S-a respins excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei invocată de intimată. S-a admis în parte acţiunea şi a fost obligată intimata să-i restituie contes-tatorului suma de 16.700.000 lei, reprezentând drepturi băneşti reţinute fără titlu. Totodată, s-a respins contestaţia cu privire la anularea deciziei nr. 323/9 august 2004 de desfacere disciplinară a contractului de muncă, cu privire la plata drepturilor salariale şi cu privire la plata daunelor morale.
împotriva sentinţei au declarat recurs ambele părţi. Recurenta-pârâtă a invocat două motive de recurs:
Pe cale de excepţie, s-a invocat excepţia nelegalităţii compunerii completului de judecată, susţinându-se că acţiunea trebuie soluţionată în complet de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pe fondul cauzei, se arată că soluţia este criticabilă deoarece tribunalul a soluţionat cauza considerând că pădurarul este funcţionar public şi, prin urmare, îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, republicată. Art. 73 din această lege permite recuperarea pagubelor prin reţineri efectuate în baza unui angajament de plată.
Referitor la compunerea completului de judecată, curtea a reţinut că natura litigiului a fost în mod corect stabilită, în raport de dispoziţiile art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, potrivit cărora personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor public, în măsura în care ordonanţa de urgenţă nu dispune altfel. O.U.G. nr. 59/2000 nu conţine nici o dispoziţie referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor dintre personalul silvic şi angajator. Ca urmare, acestea vor fi soluţionate, în conformitate cu prevederile art. 68 şi 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, de instanţa de contencios administrativ.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, s-a reţinut că, deşi a fost stabilită competenţa instanţei de contencios administrativ în baza art. 58 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000, instanţa de fond a ignorat dispoziţiile acestui text de lege la soluţionarea petitului privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 16.700.000 lei, reprezentând drepturile salariale reţinute de intimată. în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile Codului muncii, în loc de cele ale Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 73 alin. (1) din această lege, repararea pagubelor aduse instituţiei se poate face şi prin asumarea unui angajament de plată.
