Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi reclamantul A a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul B sa i se atribuie beneficiul contractului de inchiriere incheiat in baza Legii nr. 152/1998 motivat de faptul ca in urma desfacerii casatoriei dintre parti i-a fost incredintat minorul spre crestere si educare.Prin sentinta civila nr. 15190/12.12.2008 pronuntata de catre Judecatoria Iasi a fost admisa exceptia de necompetenta generala a instantelor judecatoresti si a fost respinsa cererea ca inadmisibila.Pentru a pronunta acesta hotarare instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 6 ind. 2 alin 3 din Legea nr. 152/1998,,Repartizarea locuintelor pentru tineri destinate închirierii, construite si date în exploatare prin programele derulate de Agentia Natională pentru Locuinte conform prevederilor art. 6^1 alin. (4), se face după criterii stabilite si adoptate de autoritătile administratiei publice locale si/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinte, cu avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice si Locuintelor, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinte si, respectiv, de prioritate în repartizarea locuintelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situatii concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinte si numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale”.Aceasta dispozitie legala prevede un regim juridic special cu privire la repartizarea spre inchiriere a apartamentelor construite prin programele Agentiei Nationale pentru Locuinte.In conditiile in care criteriile pentru atribuirea locuintelor sunt stabilite si adoptate de autoritătile administratiei publice locale iar competenta exclusiva de atribuire a acestor locuinte revine de asemenea autoritatilor administratiei locale instanta nu se poate substitui acestor autoritati ca sa verifice daca reclamanta singura indeplineste criteriile pentru a i se atribui ei locuinta. La atribuirea locuintei care formeaza obiectul contractului de inchiriere in discutie s-a avut in vedere punctajul cumulat realizat de ambii soti in functie de situatia personala a fiecaruia(varsta, studii, loc de munca) iar sansele ca fiecare dintre parti separat sa nu indeplineasca conditiile pentru a i se atribui locuinta sunt foarte mari.Nu au fost retinute sustinerile reclamantului A potrivit carora legea nr. 152/1998 nu instituie un regim juridic special privind atribuirea beneficiului contractului de inchiriere in cazul divortului si din acesta cauza trebuie sa se faca aplicarea prevederilor de drept comun in materie de inchiriere si anume a legii nr. 114/1996, deoarece in Legea nr. 152/1998 nu se prevede posibilitatea efectuarii unei astfel de analogii. Mai mult daca s-ar proceda in acest mod s-ar aduce atingere scopului pentru care a fost adoptata legea nr. 152/1998 si anume acela de a fi atribuite locuintele construite prin programele Agentiei Nationale pentru Locuinte doar persoanelor care indeplinesc criteriile stricte stabilite de catre lege si autoritatile publice locale si s-ar ajunge la situatia in care s-ar atribui locuinta unei persoane care nu indeplineste criteriile speciale.
Deoarece in Legea nr. 152/1998 nu este prevazuta posibilitatea de a se atribui de catre instanta beneficiul contractului de inchiriere a locuintei construite prin programele Agentiei Nationale pentru Locuinte unuia dintre sotii beneficiari ai contractului iar potrivit acestei legi autoritatile administratiei publice locale sunt singurele competente sa hotarasca daca o persoana indeplineste criteriile pentru a i se atribui o astfel de locuinta instanta, a admis exceptia necompetentei generale a instantei de judecata si a respins cererea ca inadmisibila.Instanta a mai retinut ca prin admiterea exceptiei de necompetenta generala a instantelor, reclamantului nu i se ingradeste accesul la justitie deoarece acesta are posibilitatea de a adresa cererea de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere autoritatilor administratiei publice locale care sunt competente sa analizeze cererea si sa hotarasca modul de solutionare iar in situatia in care reclamantul nu va fi multumit de modul in care a fost solutionata cererea sa are posibilitatea de a exercita cale de atac impotriva actului administrativ prin care i s-a solutionat cererea, in fata instantelor de administrativ competente, deci ii este garantat accesul la justitie.
