în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, competenţa materială a instanţei de administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.
Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale sau judeţene care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, soluţie care rezultă din interpretarea per a contrario a art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.
Prin urmare, cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale sau judeţene care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, soluţie care rezultă din interpretarea per a contrario a art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 417/54/2013, reclamanta U.G.I.R. – 1903 Filiala Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud – Vest Oltenia, a solicitat suspendarea executării Procesului – Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1150/04.02.2013 încheiat de membrii echipei de verificare din cadrul OIR POSDRU delegat Regiunea Sud Vest Oltenia, prin care s-a stabilit în sarcina UGIR 1903 Filiala Dolj un debit de 77.443,52 lei reprezentând cheltuieli neeligibile, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a contestat procesul verbal conform contestaţiei înregistrată la sediul pârâtei sub nr. 1729/19.02.2013, pe care o anexează în copie. Până în prezent nu i-a fost comunicat rezultatul examinării contestaţiei formulate.
Reclamanta a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 14 din Legea 554/2004, solicitând suspendarea executării sumei de 77.443,52 lei, reţinută prin procesul verbal ca reprezentând cheltuieli neeligibile, derivând din presupuse nereguli constatate în privinţa contractelor de prestări servicii încheiate de partenerul CRFPA Dolj pentru implementarea proiectului POSDRU/102/5.1 /G/77907.
In privinţa admisibilităţii cererii de suspendare, a solicitat instanţei să constate că în cauză sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 14, şi anume: paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Privitor la prima condiţie, respectiv a pagubei iminente, a învederat că pentru derularea corespunzătoare a proiectului, UGIR 1903 – Filiala Dolj a contractat o linie de credit garantat cu bunurile personale ale membrilor echipei de management şi a efectuat plăţi, suplinind practic lipsa de fonduri generată de neonorarea la timp de către AMPOSDRU a contravalorii obligaţiilor financiare asumate prin contractul de finanţare.
Decizia de a reţine această sumă a unui partener din sumele ce se cuveneau solicitantului îi creează acestuia o situaţie financiară deosebit de gravă, în sensul creşterii cheltuielilor financiare cauzate de neachitarea la timp a creditului contractat.
Cu privire la cea de-a doua condiţie, a cazului bine justificat, a solicitat instanţei să aibă în vedere recomandarea juridică europeană REC nr. (89)8 adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul CEE în 1989, în sensul că această împrejurare este legată de o stare de fapt şi de drept care sunt de natură a crea îndoieli în privinţa legalităţii actului administrativ.
Din analiza contestaţiei pe care a formulat-o împotriva procesului verbal, se observă faptul că s-au reţinut ca nereguli aspecte care au fost analizate anterior aprobării şi validării sumelor şi a efectuării plăţilor, încât reclamanta a efectuat plăţi legale pentru servicii efectuate.
Echipa de control în mod greşit a considerat neeligibile cheltuielile cu contractele de prestări servicii încheiate de CRFPA Dolj pentru formatori, întrucât în momentul încheierii acestor contracte exista cadru legal.
In termenul stabilit conform art. 201 alin. 1 şi 5 NCPC, pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud – Vest Oltenia, a depus la dosar întâmpinare la data de 20 martie 2013, prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
În termenul stabilit conform art. 201 alin. 2 şi 5 NCPC, reclamanta a depus la dosar, la 27 martie 2013, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Reclamanta a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă fixă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 201 alin. 3 şi 5 NCPC a fost stabilit primul termen de judecată la data de 05.04.2013.
La primul termen de judecată, Curtea, verificându-şi competenţa în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere prevederile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, emitentul actului şi obiectul cererii, în temeiul art. 130 alin. 2 NCPC a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Excepţia necompetenţei materiale a fost supusă discuţiei părţii prezente conform art. 14 alin. 5 NCPC.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 248 NCPC, excepţia necompetenţei materiale, Curtea de Apel – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a constatat că excepţia este întemeiată pentru considerentele ce succed:
In speţă, pentru stabilirea competenţei materiale trebuie pornit de la obiectul cererii de chemare în judecată şi de la emitentul actului administrativ contestat, având în vedere modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012.
Prin cererea adresată instanţei, reclamanta a solicitat suspendarea executării Procesului – Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 1150/04.02.2013 emis de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud – Vest Oltenia, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 77.443,52 lei, după cum urmează: 70.473,60 lei aferent bugetului Uniunii Europene şi 6.969,92 lei aferent bugetului de stat.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi O.U.G. nr. 66/2011. Actul administrativ a cărui suspendare a executării se solicită a fost emis în parcurgerea procedurii reglementată de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Potrivit art. 21 alin. 13 din O.U.G. 66/2011 verificările desfăşurate de către structurile/echipele de control prevăzute la art. 20, se finalizează prin întocmirea unui proces verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.
Art. 21 alin. 19 din acelaşi act normativ statuează că „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit prevederilor art. 21 alin. 20 coroborate cu cele ale art. 34 alin. 3, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe, iar împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie în condiţiile şi termenele stabilite de ordonanţa de urgenţă.
Potrivit art. 50 alin. 8 din O.U.G. nr. 66/2011, prevederile alin. 7 nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanţă, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriilor stabilite prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012.
În speţă, emitentul actului administrativ contestat este Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial pentru „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud – Vest Oltenia.
Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud – Vest Oltenia (O.I.R.P.O.S.D.R.U.) este organizat şi funcţionează în temeiul H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. O.I.R.P.O.S.D.R.U. este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, în subordinea secretarului de stat coordonator al Departamentului Afaceri Europene şi Relaţii Externe din cadrul M.M.F.P.S..
O.I.R.P.O.S.D.R.U. asigură în teritoriu aplicarea unitară a atribuţiilor delegate de către Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud – Vest Oltenia este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în conformitate cu Anexa nr. 2, lit. A, pct. 2 lit. d din H.G. nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 10/2013 „În vederea realizării rolului său, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice îndeplineşte următoarele funcţii: (…) d) de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane” şi şef de misiune pentru Fondul Social European; (…)”
Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud – Vest Oltenia (O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud -Vest Oltenia) este o instituţie publică cu reprezentare regională având sediul central în Municipiul Craiova, judeţul Dolj şi reprezentanţe judeţene în reşedinţele de judeţ din Mehedinţi, Vâlcea, Olt şi Gorj. O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud – Vest Oltenia are, în principal, rolul de a implementa, la nivel regional, o serie de scheme pentru dezvoltarea resurselor umane, finanţate din fonduri europene. O.I.R.P.O.S.D.R.U Sud – Vest Oltenia coordonează această activitate la nivelul judeţelor Dolj, Gorj, Olt, Mehedinţi şi Vâlcea. O.I.R.P.O.S.D.R.U
Regiunea Sud – Vest Oltenia asigură implementarea Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de organism intermediar, pe baza prevederilor „Acordului de delegare de funcţii” şi a Actelor Adiţionale la acesta, încheiate cu Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
Curtea menţionează că pârâtul O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud – Vest Oltenia este un organ administrativ deconcentrat, la nivel regional, care se încadrează în categoria, ,autorităţilor publice locale şi judeţene”. Pârâtul nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificat drept organ al autorităţii publice centrale. Nici un act normativ nu califică organismele regionale ca fiind autorităţi centrale.
De menţionat că în practica Î.C.C.J., Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a stabilit că Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea (…) este o autoritate publică locală (ex.: decizia nr. 4229/06.10.2010 pronunţată în dosarul nr. 239/54/2010, decizia nr. 559/04.02.2010 pronunţată în dosarul nr. 8110/2/2009).
Anterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, practica Î.C.C.J, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a fost în sensul că în procedura reglementată de
O.U.G. nr. 66/2011 competenţa instanţei de contencios administrativ este determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, (ex. decizia nr. 2038/27.02.2013 pronunţată în dosarul nr. 1883/54/2012, decizia nr. 1841/04.04.2012 pronunţată în dosarul nr. 694/35/2010, decizia 1288/08.03.2012 pronunţată în dosarul nr. 2026/54/2011, decizia nr. 1096/23.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 258/33/2010, decizia nr. 195/14.01.2011 pronunţată în dosarul nr. 560/2010).
În materia contenciosului administrativ, legea stabileşte o plenitudine de competenţă în favoarea tribunalului, situaţiile în care curţile de apel dobândesc o astfel de competenţă fiind arătate la art. 96 pct. 1 NCPC potrivit cu care „Curţile de apel judecă: 1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale”.
Art. 10 alin. 1 şi alin. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012, instituie două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor în contencios administrativ: 1. criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice (sau criteriul rangului autorităţii emitente) şi 2. criteriul valoric.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, în raport de modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, competenţa materială a instanţei se stabileşte exclusiv în raport de emitentul actului administrativ contestat.
Potrivit art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012, modificată prin O.U.G. nr. 4/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, „Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”
Alin. 11 al art. 10 din Legea nr. 554/2004, introdus prin Legea nr. 76/2012, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în litigiile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, în raport cu rangul autorităţii care emite actul administrativ dedus judecăţii.
În consecinţă, în procedura reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de nivelul autorităţii publice care emite actul administrativ, în condiţiile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2012.
Cum obiectul acţiunii de faţă nu priveşte un act al unei autorităţi publice centrale şi cum nu este prevăzută în cauză o competenţă expresă a curţii de apel, Curtea a constatat că, în speţă, competenţa judecării cauzei revine tribunalului, ca instanţă de fond în contencios administrativ.
Curtea, având în vedere prevederile art. 10 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2012, emitentul actului administrativ şi prevederile art. 95 pct. 1 NCPC şi cum reclamanta a uzat de prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, a constatat că Tribunalului Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal îi aparţine competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă.
Curtea a menţionat că instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor şi excepţiilor invocate de pârât prin întâmpinare, aşa cum prevăd expres dispoziţiile art. 124 NCPC.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. 1 şi 3 coroborat cu art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal. (Sentinţa nr. 164/2013 – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, rezumat judecător Liliana Mădălina Dună)
