O.G. nr. 2/2001, art. 27, art. 31 alin. (1)
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare. Deşi în procesul-verbal s-a menţionat domiciliul contravenientului, comunicarea s-a realizat la locul constatării faptei, mai mult, semnătura de pe dovada de primire nu aparţine acestuia, aşa încât comunicarea nu s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege, ceea ce determină nelegalitatea respingerii plângerii contravenţionale ca tardiv introdusă.
Trib. Bucureşti, s. a IX-a cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 3515 din 16 octombrie 2008, nepublicată
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. 5055/299/2008, petentul Ş.R.C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, a solicitat anularea procesului-verbal seria B nr. 0012145 din 6 aprilie 2007, întocmit de
intimat. In motivarea plângerii, petentul a arătat că nu este vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi a invocat prescrierea executării sancţiunii contravenţionale. Prin sentinţa civilă nr. 5257 din 18 aprilie 2008, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia tardivităţii plângerii, iar plângerea a fost respinsă în consecinţă, reţinându-se că a fost formulată cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, în condiţiile în care acesta a fost comunicat la data de 13 aprilie 2007, iar plângerea a fost formulată la 27 martie 2008. Petentul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, motivând că procesul-verbal nu i-a fost legal comunicat la domiciliu.
Analizând actele şi lucrărilc dosarului, tribunalul a reţinut următoarele: prin procesul-verbal seria B nr. 0012145 din 6 aprilie 2007,
s-a aplicat petentului sancţiunea amenzii de 4500 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, reţinându-se că a primit la muncă persoane fară încheierea unui contract individual de muncă. Petentul nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, deci nu i-a fost înmânat un exemplar la data întocmirii.
Instanţa de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal a fost comunicat legal contravenientului prin poştă la data de 13 aprilie 2007, conform dovezii din dosarul de fond, dată de la care curgea termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 pentru formularea plângerii contravenţionale. Astfel, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Deşi în procesul-verbal s-a menţionat domiciliul petentului, comunicarea s-a realizat la locul constatării faptei, conform dovezii din dosarul de fond. Intimata nu a administrat nici la fond şi nici în recurs dovezi din care să rezulte că procesul-verbal a fost comunicat legal contravenientului la domiciliul acestuia. Nu s-a probat nici măcar împrejurarea că reşedinţa contravenientului ar fi fost la locul constatării faptei, în condiţiile în care la adresa respectivă funcţiona o societate comercială al cărei asociat unic era petentul.
Faptul că există o semnătură pe dovada de primire şi menţiunea că s-a primit corespondenţa de către destinatar nu determină legalitatea comunicării procesului-verbal, cât timp acesta nu a fost expediat la domiciliul contravenientului, iar petentul nu recunoaşte că i-ar apar-
ţine semnătura respectivă. Intr-adevăr, din simpla comparare a semnăturii de pe dovada de primire cu cea existentă pe înscrisul sub semnătură privată în care petentul a semnat în calitate de beneficiar, se poate observa că cele două semnături nu sunt nici pe departe asemănătoare, deci există o prezumţie că procesul-verbal nu a fost comunicat prin poştă contravenientului. Această prezumţie, coroborată cu împrejurarea că procesul-verbal nu a fost expediat la domiciliul contravenientului, determină nelegalitatea comunicării.
Instanţa de fond a fost în eroare cu privire la data comunicării procesului-verbal, deci în mod eronat plângerea a fost respinsă ca tardiv formulată. Prin urmare, recursul este întemeiat şi a fost admis, iar tribunalul a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., pricina fiind soluţionată fară a se intra în cercetarea fondului.
