Acţiunea introductivă vizează nelcgalitatea deciziei nr. 319 din 16 noiembrie 2007, emisă de DGFP O. prin care a fost respinsă ca nedepusă în termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., contestaţia formulată de E.E. împotriva măsurilor dispuse prin decizia nr. 147 din 22 iunie 2007, de atragere a răspunderii solidare, conform art. 27 şi 28 C. proc. fisc., emisă de aceeaşi pârâtă.
Din actele depuse la dosar rezultă că s-a încercat comunicarea deciziei nr. 147/2007, de atragere a răspunderii solidare la domiciliul petcntului E.E., prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. 91023 din 26 iunie 2007, scrisoare care însă a fost restituită, cu menţiunea ..destinatar lipsă de la domiciliu”.
Se mai reţine că ulterior organul fiscal a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, în condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) C. proc. fisc., în sensul afişării anunţului individual nr. 18265 din 02 august 2007 la sediul instituţiei, precum şi pe pagina de internet, conform procesului-verbal nr. 18266 din 2 august 2007, aşa cum se susţine şi prin motivele de recurs.
Dar, pentru a recurge la procedura comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, organul fiscal avea obligaţia să efectueze în prealabil demersuri pentru a verifica dacă contribuabilul mai locuieşte sau nu la domiciliul fiscal indicat, precum şi demersuri pentru a afla noul domiciliu fiscal al acestuia.
Cum, potrivit art. 44 alin. (4) C. proc. fisc., dispoziţiile care reglementează comunicarea actului administrativ fiscal se completează cu dispoziţiile Codului de procedură
civilă privind comunicarea actclor de procedură, în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond că realizarea comunicării actului fiscal prin publicitate se face în mod excepţional, doar în cazul în care deşi a ftcut tot ce i-a stat în putinţă, organul fiscal nu a izbutit să atic domiciliul fiscal al contribuabilului.
Prin urmare, nedovedindu-se aceste demersuri din care să rezulte că s-ar fi refuzat primirea actului administrativ fiscal sau că nu este de găsit contribuabilul. în mod nelegal a fost respinsă contestaţia reclamantului, cu motivarea că nu ar fi fost depusă în termenul prevăzut de C. proc. fisc.
Aprecierea recurentei că a procedat în două modalităţi la comunicarea actului administrativ contestat nu poate fi primită. întrucât, aşa cum recunoaşte, comunicarea prin poştă nu s-a realizat din moment ce scrisoarea a fost retumată cu menţiunea ..destinatar lipsă de la domiciliu”, iar comunicarea prin publicitate impunea efectuarea unor demersuri prealabile.
C.A. Craiova, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1127 din 27 mai 2008
