Informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sunt scutite de la liberul acces al cetetenilor doar în conditiile prevazute de art.12 al.1 lit.d din Legea nr.544/2001, respectiv doar daca prin aducerea la cunostinta a acestora se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare.
Decizia nr.2162 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău sub nr. 2000 114/29.04.2010, reclamantul C. G. E. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea la furnizarea informaţiilor solicitate, la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului de a primi informaţii de interes public şi, respectiv, la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în data de 07.03.2010, prin poşta electronică, reclamantul a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău o cerere prin care a solicitat comunicarea unor informaţii ce privesc activitatea instituţiei, la care nu a primit nici un răspuns, precum şi ca cererea de acordare a daunelor morale are un caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, dauna morală produsă constand în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, prin îngrădirea dreptului de a primii informaţiile de interes public.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, fata de dispozitiile art. 89 alin.2 din Legea nr.304/2004, excepţia inadmisibilităţii acţiunii – întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 544/2001- şi excepţia tardivităţii actiunii, conform art. 22 din Legea nr. 544/2001, iar pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentinţa nr. 884 din data de 17 iunie 2010, Tribunalul Buzău a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria, a respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind comunicarea informaţiilor publice referitoare la soluţiile dispuse de procuror în dosarele 3123/P/2003, 1826/P/2004 şi 4594/P/2004 formulat de reclamantul C. G. E., a respins ca fiind inadmisibil capătul de cerere privind comunicarea referatelor întocmite de organul de cercetare în dosarele nr. 4466/P/2008, 3719/P/2008, 3863/P/2008 şi declaraţiile persoanelor audiate în dosarul nr. 4466/P/2008, A. A. şi T.M., formulat de reclamant, a respins capătul de cerere privind furnizarea de informaţii publice referitoare la dosar 4592/2006 al Judecătoriei Buzău, de asemenea, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la 3.000 lei daune morale, precum şi cel privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, ca aceasta este neîntemeiată, întrucât, în conformitate cu art. 89 alin.2 din Legea nr. 304/2004, Parchetul de pe lângă judecătorie nu are personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, prin cererea comunicată electronic în data de 07.03.2010, reclamantul C. E. G. a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău comunicarea următoarelor informaţii : rezoluţiile dispuse de procuror în dosarele nr. 3123/P/2003, 1826/P/2004 şi nr. 4594/P/2004, referatele întocmite de organul de cercetare penală în dosarele nr.4466/P/2008, nr. 3719/P/2008 şi nr. 3863/P/2008, precum şi declaraţiile persoanelor audiate în dosarul nr. 4466/P/2008, respectiv A. A. şi T. M. De asemenea, reclamantul a solicitat informaţii privitoare la stadiul soluţionării cererii de revizuire formulată la data de 30.11.2009 împotriva sentinţei penale nr. 1857 din 04.10.2006 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 4582/2006, precizând că până la data formulării prezentei cererii nu a primit nici o citaţie de la instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire.
S-a mai reţinut, din nota întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, că dosarul nr. 3123/P/2003 se află la Judecătoria Buzău întrucât a fost formulată plângere împotriva soluţiei conform art. 2781 Cod pr. Penală, ca în data de 16.10. 2007 reclamantul C. G. E. a depus o cerere pentru eliberarea unor fotocopii de pe referatele organului de cercetare penală şi rezoluţiile procurorilor dispuse în dosarele 3716/P/2001 şi nr. 3123/P/2003, cerere ce a fost aprobată de Primul procuror adjunct, precum şi că, potrivit aceleiaşi note, reclamantului i-au fost comunicate la data de 13.10.2004, respectiv 29.05.2006 soluţiile adoptate în dosarele nr. 1826/P/2004 şi nr. 4594/P/2004, respectiv ordonanţa nr. 961/II/2/2004 şi rezoluţia dispusă de procuror.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind comunicarea referatelor întocmite de organul de cercetare în dosarul nr. 4466/P/2008, nr. 3719/P/2008 şi nr. 3863/P/2008 şi declaraţiile persoanelor audiate în dosarul nr. 4466/P/2008 A. A.şi T. M., prima instanţă a considerat că este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 12 alin.1 lit. f) din Legea nr. 544/2001, informatiile mentionate sunt exceptate de la liberul acces al cetatenilor.
S-a mai reţinut că în data de 30.11.2009, reclamantul a formulat o cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 1857 din 04.10.2006 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 4582/2006, astfel că avea dreptul să se adreseze acestei instanţe referitor la stadiul în care se află soluţionarea cererii sale, şi nu pârâtului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei daune morale, tribunalul l-a respins întrucât, potrivit art. 22 alin.2 din Legea nr. 544/2001, numai în cazul în care instanţa obligă partea să furnizeze informaţiile de interes public solicitate, poate obliga autoritatea sau instituţia publică să plătească daune morale şi patrimoniale, reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul de a avea acces la informaţiile de interes public prevăzut de art. 1 din Legea nr. 544/2001.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C. G. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin sentinţa recurată au fost încălcate dreptul reclamantului la un proces echitabil şi dreptul de a primi informatii de interes public, întrucât pârâtul nu i-a comunicat niciodată referatele organului de cercetare penală şi declaraţiile persoanelor audiate în dosarul nr.4466/P/2008, că informaţiile solicitate nu mai pot fi exceptate de la comunicare întrucât procedurile judiciare au încetat cu mult timp în urmă, precum şi că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca pârâtul să fie obligat să transmită informaţiile de interes public solicitate de reclamant şi să-i plătească acestuia daune morale pentru încălcarea dreptului de a primi aceste informaţii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că şi-a îndeplinit obligaţia legală şi a comunicat informaţiile solicitate de către reclamant, precum şi că acţiunea reclamantului nu este admisibilă faţă de dispoziţiile art.12 lit.f din Legea nr.544/2001.
Din oficiu, Curtea a pus în vedere pârâtului, la termenul de judecată din data de 1.11.2010 să depună la dosar înscrisurile la care a făcut referire în întâmpinare şi în cuprinsul notei nr.768/2010, înscrisuri ce ulterior au fost depuse şi comunicate recurentului la solicitarea acestuia, pentru a lua cunoştinţă de ele.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispozitiilor art. 304 şi art. 3041 C.pr.civilă, Curtea a considerat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a considerat că reclamantului i-au fost comunicate soluţiile procurorului pronunţate în dosarele nr.3123/P/2003, nr.1826/P/2004 şi nr.4594/P/2004, aspect confirmat de comunicările depuse la dosar în faţa instanţei de recurs, astfel că această cerere a reclamantului a rămas fără obiect.
În ce priveşte susţinerea recurentului – în sensul că nu i-au fost comunicate rezoluţiile în integralitatea lor, referatele organelor de urmărire penală şi declaraţiile persoanelor audiate în cauza învederată în cererea adresată pârâtului -, Curtea a reţinut că, prin adresa nr.740/II/6/2010 din data de 6.05.2010 comunicată reclamantului, i s-a adus acestuia la cunoştinţă faptul că i-au fost efectuate copii xerox de pe înscrisurile solicitate, urmând ca reclamantul să se deplaseze la sediul pârâtului să le ridice şi să achite contravaloarea acestora.
Referitor la acest ultim aspect, Curtea a reţinut că atitudinea pârâtului – de condiţionare a comunicării copiilor de pe înscrisurile solicitate de plata c/val. acestora – nu este abuzivă, ci îşi găseşte pe deplin acoperire în dispoziţiile art.9 al.1 din Legea nr.544/2001.
În condiţiile în care adresa este anterioară formulării prezentului recurs, Curtea a considerat că neprezentarea reclamantului la sediul pârâtului, în scopul menţionat anterior, îi este exclusiv imputabilă lui, astfel că se poate reţine în prezentul recurs că intimatul pârât şi-a îndeplinit obligaţiile de furnizare a informaţiilor solicitate de către recurentul reclamant.
În ce priveşte critica recurentului – referitoare la neaplicabilitatea dispoziţiilor art.12 lit.f din Legea nr.544/2001 faţă de referatele organelor de cercetare penală şi declaraţiile persoanelor audiate de acestea -, Curtea a considerat că, de principu, aceasta este corectă, întrucât dispoziţiile legale menţionate stabilesc că „ se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11 ind.1, informaţiile privind procedurile judiciare, dacă acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces”.
Or, interpretând gramatical şi sistematic aceste dispoziţii, în raport cu întreaga reglementare a Legii nr.544/2001, rezultă că, de vreme ce cauzele respective au fost deja soluţionate, nu se mai poate pune problema afectării caracterului echitabil al procesului penal sau a afectării intereselor legitime ale părţilor implicate în acesta.
Ca urmare, Curtea a reţinut că în mod eronat instanţa de fond a apreciat inadmisibilitatea cererii de comunicare a informaţiilor menţionate anterior, ca urmare a exceptării lor de la liberul acces al cetăţenilor.
Însă, având în vedere aspectul menţionat anterior – privind obligaţia recurentului de a se deplasa la sediul pârâtului pentru a ridica copiile înscrisurilor solicitate şi de a achita c/val. acestora -, Curtea a considerat că nu se impune modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, din două considerente.
Astfel, în primul rând soluţia respectivă ar fi pur formală, de vreme ce soluţia de respingere a cererii ar fi aceeaşi, iar apoi Curtea a considerat că este ţinută de respectarea principiului non reformatio în pejus, aşa cum prevăd dispoziţiile art.315 al.4 din Codul de procedură civilă, astfel că respingerea cererii respective ca neîntemeiată ar conduce, teoretic, la agravarea situaţiei recurentului reclamant în propria sa cale de atac.
În ce priveşte stadiul de soluţionare al cererii de revizuire formulată de către reclamant, Curtea a considerat, pe de-o parte, că instanţa de fond a reţinut corect posibilitatea reclamantului de a se adresa instanţei competente să o soluţioneze, pentru a afla stadiul de soluţionare a acesteia (respectiv dacă se află sau nu pe rolul său), precum şi că prin adresa nr. 740/II/6/2010 din data de 6.05.2010, reclamantului i-a fost comunicat faptul că cererea de revizuire este înregistrată sub nr.1267/III/2009 şi se afla în lucru la această unitate de parchet.
Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale, Curtea a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins-o, în condiţiile în care reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de angajare a răspunderii delictuale a pârâtului, prevăzute de art.998,999 Cod civil, sub aspectul vinovăţiei pârâtului şi, în special, al existenţei prejudiciului produs prin fapta ilicită a pârâtului.
În acest sens, Curtea a constatat că, deşi sarcina probei îi revenea, totuşi recurentul reclamant nu a administrat dovezi din care să rezulte existenţa prejudiciului moral suferit, precum şi întinderea acestuia, mai ales faţă de împrejurarea că reclamantul nu s-a prezentat la sediul pârâtului, la solicitarea acestuia, pentru a ridica înscrisurile solicitate şi a achita c/val. copierii acestora, astfel că în cauză devin incidente dispoziţiile art.1169 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, faţă de dispozitiile legale menţionate anterior şi cele ale art.304 pct.9, art.304 ind.1 şi art.312 al.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
