Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9391 din 13 noiembrie 2012
Prin încheierea civilă nr. nr.2097 din 06.04.2012 pronunţată de către Tribunalul Maramureş s-a constatat concordatul preventiv faţă de debitoarea SC F.D. SRL, prin conciliator PI. IPURL,.
S-a dispus comunicarea de către conciliator a concordatului preventiv cu creditorii înscrişi în tabloul creditorilor.
S-a dispus menţionarea acestuia în Registrul Comerţului.
S-a dispus omologarea concordatului preventiv faţă de creditorii nesemnatari: SC L.P. SRL, SC M. SRL, SC M.F.K.O. SRL, SC O P. SRL, E. şi s-a dispus suspendarea tuturor procedurilor de silită.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin încheierea civilă nr. 553/31.01.2012 s-a admis cererea debitoarei SC F.D. SRL, s-a deschis procedura concordatului preventiv faţă de aceasta şi s-a dispus numirea conciliatorului provizoriu.
În baza acestei hotărâri s-a întocmit proiectul de concordat preventiv, asupra căruia creditorii şi-au exprimat votul conform art. 24 alin. 1 din Legea 381/2009, proiectul de concordat preventiv considerându-se aprobat, conform art. 24 alin. 5 din Legea 381/2009, astfel cum reiese din situaţia centralizată a votului creditorilor.
Potrivit art. 26 din Legea 381/2009 după aprobarea concordatului de către creditori potrivit art. 24 alin. (5), conciliatorul solicită judecătorului-sindic să constate concordatul preventiv; judecătorul-sindic constată concordatul preventiv prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, de urgenţă şi cu precădere, după ascultarea conciliatorului; cererea de constatare a concordatului preventiv poate fi respinsă exclusiv pentru motive de legalitate.
În acest sens, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute şi neexistând motive de nelegalitate, s-a dispus constatarea concordatului preventiv intervenit între debitoarea SC F.D. SRL şi creditorii semnatari : A.B.R., DI. SRL; SC Z.O. SRL; B.G.; R.C.; SC P. SRL şi SC E.S. SRL.
În ceea ce priveşte cererea de omologare a concordatului preventiv instanţa a reţinut că potrivit art. 28 alin. 1 din Legea 381/2009, pentru a face opozabil concordatul preventiv creditorilor nesemnatari, inclusiv creditorilor necunoscuţi sau contestaţi, conciliatorul poate cere judecătorului-sindic omologarea concordatului.
Condiţiile omologării concordatului preventiv sunt prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea 381/2009, respectiv întreprinderea debitorului este în stare de dificultate financiară, valoarea creanţelor contestate şi/sau în litigiu nu depăşeşte 20% din
masa credală şi concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezintă cel puţin 80% din valoarea totală a creanţelor.
Întrucât astfel cum s-a reţinut prin încheierea de deschidere a procedurii, întreprinderea debitorului se află în stare de dificultate financiară, din declaraţia debitorului a reieşit că nu există creanţe contestate sau în litigiu iar proiectul de concordat preventiv a fost aprobat de creditorii ce deţin peste 80 % din valoarea totală a creanţelor, s-a dispus omologarea concordatului preventiv şi faţă de creditorii nesemnatari ai acestuia.
În aplicarea prevederilor art. 28 alin. 3 din Legea 381/2009 s-a dispus suspendarea tuturor procedurilor de executare silită.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC L.P. SRL solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de fond si trimiterea cauzei în rejudecare indicând prin dispoziţiile de casare ca instanţa de fond să pună în vedere conciliatorului să emită si să trimită o singură ofertă de concordat preventiv, cu un singur proiect de concordat preventiv si ca instanţa de fond să exercite în mod temeinic rolul de verificare a condiţiilor de legalitate si temeinicie ale celor două acte mai jos menţionate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în fapt, prin încheierea civilă nr.553/31.01.2012 s-a admis cererea debitoarei S.C. F.D. SRL, s-a deschis procedura concordatului preventiv fără de aceasta si s-a numit conciliator provizoriu P.I. IPURL.
Încheierea este atât nelegală cât si netemeinică, încălcând chiar spiritul concordatului preventiv.
Motivul de nelegalitate principal pe care l-a invocate este faptul că instanţa a încălcat dispoziţiile art.20 din Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc în sensul că a omologat concordatul preventiv prin acceptarea mai multor oferte de concordat preventiv.
Unica interpretare a dispoziţiilor legii nr.381/2009 în ceea ce priveşte oferta si proiectul care trebuie să fie omologate de instanţă este aceea care reiese din analiza art.20 alin. 4, 5 si 6 care stipulează o singură ofertă de concordat preventiv care va cuprinde si proiectul de concordat preventiv, ofertă în cadrul căreia era normal si legal să se treacă propunerile de reducere a creanţelor către fiecare creditor în parte cu respectarea si a principiului transparentei.
În ciuda faptului că dispoziţiile art.20 alin.4, 5 si 6 stipulează cuvântul “ofertă de concordat preventiv” atunci când se referă la obligaţiile conciliatorului provizoriu de a notifica creditorii, de a depune dosarul la grefa tribunalului pentru înregistrare si de a atâta si proiectul de concordat preventiv, instanţa de fond a omologat un concordat preventiv întemeiat pe oferte distincte si nu pe o ofertă unică.
Această ilegalitate a conciliatorului si a debitorului a fost acceptată de instanţa de fond si a generat o situaţie ilegală, inechitabilă, abuzivă si aberantă în sensul că fiecare creditor a primit o ofertă distinctă de concordat preventiv, ofertă care a fost întocmită după bunul plac al debitorului si asupra căreia nu s-a dat curs nici măcar negocierii iniţiate de unii din creditori, printre care se află si recurenta.
Ca exemplu de efect abuziv al emiterii acestei încheieri (care de altfel ar fi trebuit să aibă denumirea de “hotărâre”, conform dispoziţiilor art.9 alin.34 din Legea specială a concordatului preventiv) arătă faptul că oferta către creditoarea S.C. M. SRL a fost în sensul reducerii creanţei cu 50%, în schimb ce pentru alţi creditori oferta a fost de reducere a creanţei cu un procent mal mare.
Cu privire la acest aspect a solicitat să-i fie pus în vedere conciliatorului să depună toate aşa-zisele oferte de concordat preventiv pentru ca instanţa să constate dacă măcar s-a respectat la toţi creditorii procentul de satisfacere a creanţelor de peste 50% din proiect.
Aşa cum legiuitorul a stipulat la art. 2 si 3 din legea concordatului preventiv, scopul prezentei legi este salvgardarea întreprinderii prin proceduri amiabile de renegociere a creanţelor sau a condiţiilor acestora, creditorii acceptând să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţilor, dar nu de a se crea un abuz din partea debitorului prin conciliator în dauna creditorilor.
Hotărârea instanţei de fond este si netemeinică prin prisma faptului că proiectul de concordat preventiv, care spre deosebire de ofertă întruneşte condiţiile legale, prevede satisfacerea creanţelor în procent de peste 50 %, însă instanţa omologhează prin concordatul preventiv o satisfacere a creanţei noastre de doar 50%.
De asemenea instanţa de fond a ignorat si faptul că proiectul de concordat
preventiv nu prevede un cuantum exact a părţii din debit care se plăteşte lunar către creditori, modalităţile de plată si perioada plătii din fiecare lună.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii (hotărâre) instanţei de fond si trimiterea cauza în rejudecare indicând prin dispoziţiile de casare ca instanţa de fond să pună în vedere conciliatorului să emită si să trimită o singură ofertă de concordat preventiv, cu un singur proiect de concordat preventiv si ca instanţa de fond să exercite în mod temeinic rolul de verificare a condiţiilor de legalitate si temeinicie ale celor două acte mai sus menţionate.
În drept: art.15 alin.4 din Legea nr.381/2009 si disp. Ar. 242 alin.2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 septembrie 2012 SC F.D. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la suportarea cheltuirilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate şi având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă a omologat faţă de creditoarea recurentă concordantul preventiv, acesta având calitatea de creditor nesemnatar, apreciindu-se ca fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.28 alin.2 din Legea nr. 381/2009.
Motivul de neegalitate invocat de recentă se referă la încălcarea dispoziţiilor art.20 din Legea nr. 381/2009 în sensul că au omologat concordatul preventiv prin acceptarea mai multor oferte de concordat preventiv.
În opinia recurentei unica interpretare posibilă a dispoziţiilor Legii nr. 381/2009 în ceea ce priveşte oferta şi proiectul care trebuie să fie omologate de instanţă, reiese din analiza art. 20 alin.4 ,5 şi 6 unde se stipulează o singură ofertă de concordat preventiv care va cuprinde şi proiectul de concordat, ofertă în cadrul căreia trebuia trecute propunerile de reducere a creanţelor către fiecare creditor în parte cu respectarea şi a principiului transparenţei.
Cu toate acestea prima instanţă a omologat un concordat preventiv întemeiat pe oferte distincte şi nu pe o ofertă unică.
Deşi recurenta nu aduce nici o critică referitoare la nerespectarea art.28 de către instanţă, motivarea recursului este axată pe interpretarea art.20 din Legea concordatului preventiv, text de lege care nu are nici o legătura cu etapa judiciară din
procedura de omologare a concordatului, ci se referă la o etapă anterioară depunerii la instanţă a cererii de omologare de către conciliator.
Interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 381/2009 rezultă din însăşi spiritul legii în sensul că dispoziţia legală se referă la o singură ofertă adresată unui creditor, cu alte cuvinte o ofertă individuală, urmând ca în proiectul de concordat preventiv comunicat către toţi creditorii să se regăsească şi conţinutul ofertelor făcute către alţi creditori, tocmai pentru respectarea principiului transparenţei.
În speţă fiecărui creditor i-a fost adresată de către conciliator o singură ofertă, iar în proiectul de concordat preventiv comunicat către toţi creditorii s-a regăsit şi conţinutul ofertelor către alţi creditori.
Aşa fiind nu poate fi reţinută interpretarea dată de recurentă dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 381/2009 în sensul că instanţa ar fi trebuit să omologheze o singură ofertă, adică o ofertă colectivă adresată către toţi creditorii, de vreme ce textul de lege nu impune o asemenea cerinţă.
Nu este de ignorat nici faptul că nelegalitatea omologării concordatului preventiv din perspectiva nerespectării dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 381/2009 putea fi valorificată de recurentă pe calea separată a acţiunii în anularea contractului concordat conform art. 32 alin.1 din Legea nr. 381/2009 insă recurenta a ales să nu uzeze de această procedură de anulare.
Pentru toate aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. recursul declarat de SC L.P. SRL urmează a fi respins ca neîntemeiat. (Judecător Claudia Idriceanu)
