Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în competenţa instanţei de administrativ intră verificarea legalităţii actului administrativ atacat, ceea ce presupune un control de legalitate a modului în care acesta a fost adoptat şi a respectării procedurii şi etapelor de adoptare a acestuia, însă, nu şi un control de oportunitate.
Atât jurisprudenţa , cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au statuat că plenitudinea de competenţă a instanţei nu presupune şi competenţa de a se substitui comisiilor de examinare sau de evaluare şi de a face propria evaluare, în fapt, cu aplicarea criteriilor specifice fiecărei profesii. Această din urmă apreciere rămâne sub rezerva controlului de legalitate anterior arătat, atributul exclusiv al comisiilor expres învestite de legiuitor cu această competenţă.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1821 din 7 septembrie 2011
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.06.2010, reclamanta M. I. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Argeș și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, solicitând anularea parțială a hotărârii asupra rezultatului concursului pentru acordarea gradației de merit în ceea ce privește punctajul ce i s-a acordat și să se dispună recalcularea acestuia și acordarea gradației de merit.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește condițiile de vechime și competență profesională pentru a obține gradația de merit, însă, pârâții au evaluat în mod eronat punctajul și au refuzat acordarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 438/20.04.2011, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanta M.I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză, au fost respectate dispozițiile legale, neexistând nicio dovadă că ar fi fost încălcate criteriile stabilite prin Metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit în învățământul preuniversitar aprobată prin Ordinul M.E.C.I. nr. 6054/4.12.2009.
în acest sens, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 2 din această Metodologie, „pentru acordarea gradației de merit se are în vedere numărul de posturi didactice existente la nivelul inspectoratului școlar , precum și numărul de gradații de merit acordate”, iar potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași Metodologie, activitatea din ultimii 4 ani a candidaților înscriși pentru acordarea gradației de merit, se evaluează pe baza unei fișe elaborate de inspectoratul școlar. Inspectoratul Școlar întocmește un raport motivat referitor la activitatea candidatului, acordând punctajul ca sumă a punctelor pentru fiecare criteriu de evaluare din fișă. Comisia de coordonare a concursului în vederea acordării gradației de merit primește raportul de autoevaluare, aprecierea consiliului profesoral și a directorului unității, precum și raportul motivat al inspectorului de specialitate, pe care le examinează, stabilește punctajul final și întocmește lista în ordinea descrescătoare a acestuia, pe posturi și discipline.
Tribunalul a reținut că, în urma raportului motivat privind activitatea reclamantei, întocmit de inspectorul de specialitate, aceasta a întrunit 60,05 puncte.
Tribunalul a reținut concluziile intimatului în sensul că, analizând dosarul reclamantei s-a constatat că acesta a conținut adeverințe, care nu erau însoțite de documente justificative și au existat documente atașate unor criterii ce nu făceau obiectul acestora.
De asemenea, s-a apreciat că au fost punctate proiecte de parteneriat, deși criteriul cerea rezultate măsurabile obținute prin finalizarea acestora, iar în cauză nu există dovadă că acestea au avut loc, nu există procese verbale care să dovedească desfășurarea activității.
S-a reținut și existența unor procese verbale neștampilate și nesemnate de director, precum și adeverințe din anul 2010, care se plasează în afara perioadei de evaluare.
în sfârșit, Tribunalul a reținut că punctajul acordat de reclamantă la autoevaluare este de 120 de puncte, deși punctajul maxim care se putea obține era de 100 de puncte.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale sus menționate și a dispozițiilor art. 18 din Legea 554/2004, acțiunea reclamantei a fost respinsă.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta M.I., criticând-o pentru netemeinicie prin prisma următoarelor motive de recurs, neprecizate în drept, dar a căror dezvoltare permite instanței încadrarea din oficiu, în dispozițiile art. 3041C.proc.civ.:
Punctajul final a fost stabilit în mod aleatoriu de Comisia de coordonare a concursului în vederea acordării gradației de merit, aceasta diminuând nejustificat numărul de puncte, deși existau dovezi justificative ale activității sale. Susține recurenta că, în acest mod, s-a ajuns să i se dea în loc de numărul maxim de puncte un punctaj parțial.
Recurenta susține că la criteriile stabilite de art. 2 alin. (2) din Metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit, Comisia de coordonare a concursului a stabilit subcriterii fără a se cunoaște baza lor.
Se mai arată că, greșit s-a reținut în hotărârea recurată că adeverințele din dosarul ce a stat la baza evaluării nu sunt însoțite de documente justificative, întrucât rolul unei adeverințe este să constate o stare de fapt pentru care nu se mai impun și alte documente, fiind valabil până la înscrierea în fals asupra datelor din conținutul ei.
în urma unui calcul aritmetic asupra diferențelor de puncte ce trebuiau să i se acorde, recurenta susține că rezultă suma de 12,9 puncte, care adăugate la cele deja acordate de Comisie, conduc la un total de 82,95 puncte, făcând întemeiată cererea sa de acordare pentru încă patru ani a gradației de merit.
Intimatul Inspectoratul Școlar Județean Argeș a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, având în vedere că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, a aplicat corect legea, respingând întemeiat acțiunea introdusă de reclamantă.
Intimatul a detaliat în întâmpinarea depusă motivele pentru care a fost depunctată recurenta pentru fiecare din criteriile stabilite prin metodologie, arătând, în esență, că: dosarul conține adeverințe care nu erau însoțite de documente justificative pentru ceea ce se specifică în acestea; au fost punctate proiecte de parteneriat, deși criteriul cerea rezultate măsurabile obținute prin finalizarea acestora și nu există dovada acestor rezultate; au existat documente atașate unor criterii ce nu făceau obiectul acestora; s-au depus procese verbale nesemnate și ștampilate de director, adeverințe datate cu anul 2010, deci în afara perioadei de evaluare; la autoevaluare, punctajul pentru fiecare criteriu a fost punctat cu mult peste maximul precizat de ISJ Argeș.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente.
Motivele de recurs, prin care recurenta a invocat nelegalitatea punctajului acordate, au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în competența instanței de contencios administrativ intră verificarea legalității actului administrativ atacat, ceea ce presupune un control de legalitate a modului în care acesta a fost adoptat și a respectării procedurii și etapelor de adoptare a acestuia, însă, nu și un control de oportunitate.
Atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului au statuat că plenitudinea de competență a instanței nu presupune și competența de a se substitui comisiilor de examinare sau de evaluare și de a face propria evaluare, în fapt, cu aplicarea criteriilor specifice fiecărei profesii. Această din urmă apreciere rămâne sub rezerva controlului de legalitate anterior arătat, atributul exclusiv al comisiilor expres învestite de legiuitor cu această competență.
în speță, evaluarea în vederea acordării gradației de merit în învățământul preuniversitar se face în acord cu Metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit în învățământul preuniversitar aprobată prin Ordinul M.E.C.I. nr. 6054/4.12.2009, ale cărei etape procedurale au fost în mod corect apreciate ca fiind legal respectate de către instanța de fond.
De altfel, recurenta nu a invocat în recursul său atât o nerespectare din punctul de vedere al legalității procedurii de evaluare, ci mai degrabă pretinde, practic, faptul că instanța de fond ar fi trebuit să facă o apreciere proprie a punctajului acordat ca urmare a acestei proceduri de evaluare, control care, după cum am arătat, excede controlului de legalitate care revine instanței de contencios administrativ. în speță, instanța de fond nu avea competența de apreciere a conținutului activității profesionale a recurentei, ci doar competența de a aprecia dacă evaluarea activității profesionale a acesteia s-a făcut cu respectarea legalității procedurii instituite de metodologia de evaluare aprobată prin Metodologia și criteriile de acordare a gradației de merit în învățământul preuniversitar aprobată prin Ordinul M.E.C.I. nr. 6054/4.12.2009.
Cu privire la legalitatea procedurii de evaluare, Curtea a reținut că este nejustificată critica potrivit căreia Comisia ar fi adăugat la criteriile de acordare a gradației de merit stabilite prin Metodologie, în realitate nefiind vorba despre adăugarea unor noi criterii, ci despre o subdivizare a acestor criterii, care să permită Comisiei o abordare cât mai exactă și o marjă de apreciere cât mai restrânsă, în scopul unei evaluări cât mai obiective.
Analizând, în limitele criticilor privind legalitatea punctajului acordat, actele depuse la dosarul cauzei, Curtea a constatat că o parte din punctajul solicitat de recurentă nu a fost acordat, dată fiind lipsa înscrisurilor justificative cerute de lege, situarea acestora în afara perioadei de timp supusă evaluării sau neîntrunirea condițiilor formale (dată, semnătură, ștampilă).
De asemenea, o parte din adeverințele depuse nu atestă activități corespunzătoare celor punctate prin criteriile prevăzute de lege sau au fost depuse spre valorificarea a mai multe criterii simultan.
în sfârșit, în unele cazuri, punctajul recurentei a fost diminuat dată fiind participarea domniei sale la activitățile prevăzute în metodologie, într-o altă calitate decât cea prevăzută pentru acordarea punctajului maxim (spre exemplu: supraveghetor, iar nu membru în juriu sau comitetul de organizare).
Prin urmare, considerentele pentru care punctajul recurentei a fost diminuat nu prezintă elementele unui abuz nejustificat, din contră, fiind justificate de elemente obiective detaliat expuse pentru fiecare criteriu în parte în întâmpinarea depusă de către intimată.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
(Judecător Gabriela Chiorniță)
