– art. 25 din Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor emis de Ministerul mediului şi Gospodăririi Apelor.
Depunerea unei documentaţii nu obligă autoritatea administrativă la eliberarea avizului solicitat, în lipsa analizării îndeplinirii de către solicitant a cerinţelor impuse de lege
Decizia nr. 221 din data de 02 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr. 425 din 30 septembrie 2010 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta SC A T SRL, împotriva pârâtului MMDD-DAR Buzău Ialomiţa, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că prin adresa înregistrată sub nr. 4723/29.03.2010 la ANAP – ABA Buzău – Ialomiţa, reclamanta a înaintat documentaţia geo-tehnică pentru obţinerea avizului de exploatare agregate minerale nisip-pietriş din albia minoră a râului Teleajen – perimetrul Boldeşti Scăieni, judeţul Prahova şi planul de apărare împotriva inundaţiilor şi fenomenelor meteo periculoase.
Totodată, prin adresa nr. 74 din 29.03.2010 reclamanta a solicitat Administraţiei Bazinele de Apă Buzău – Ialomiţa acceptul pentru continuarea activităţii de exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor din albia minoră a râului Teleajen în scopul decolmatării reprofilării albiei şi regularizării scurgerii din perimetrul menţionat.
S-a reţinut prin sentinţă că la data de 29.04.2010 pârâtul a răspuns reclamantei cererilor sale arătând că nu a executat lucrările de ,,Decolmatare şi reprofilare albie minoră a râului Teleajen – perimetrul Boldeşti Scaieni, judeţul Prahova, în scopul regularizării curgerii apei, cu extragerea de agregate minerale de râu, conform contractului.
În ceea ce priveşte capacitatea financiară a reclamantei, a arătat pârâtul că reclamanta nu a onorat facturile la termenul scadent şi a acumulat debite restante, iar prin Hotărârea nr. 2/9.04.2010 a Comitetului de Direcţie s-a impus condiţia achitării integrale a datoriei pentru beneficiarii care la data solicitării au datorii restante, astfel încât nu s-a putut emite acceptul solicitat.
Întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, tribunalul a avut obligaţia de a analiza vătămarea produsă reclamantei şi refuzul nejustificat al autorităţii publice de emitere a avizului de exploatare agregate minerale nisip – pietriş din albia minoră a râului Teleajen – perimetrul Boldeşti Scaieni, judeţul Prahova.
Tribunalul a reţinut că pentru a se întocmi documentaţia era necesar obţinerea acceptului Administraţiei Naţionale Apele Române – Administraţia Bazinală de Apă Buzău –Ialomiţa, iar prin adresa nr. 5939 din 8.10.2009 s-a solicitat de către Serviciul de Gospodărire a Apelor Prahova acceptul prealabil obţinerii avizului accept neacordat.
S-a mai reţinut prin sentinţă că potrivit dispoziţiilor Hotărârii nr. 2/9.04.2010 a Comitetului de Direcţie, obţinerea acceptului este condiţionată de capacitatea financiară a solicitantului, reclamanta înregistrând restanţe importante, fapt ce a determinat eşalonarea debitului pe mai multe tranşe până în anul 2011 (fila 46 dosar ).
De altfel, în raporturile de drept administrativ primează interesul public, astfel încât hotărârea Comitetului de Direcţie de a condiţiona obţinerea acceptului de capacitatea financiară a solicitantului este legitimă, pe deplin îndreptăţită, de natură a proteja interesul economic al comunităţii.
Constatând, prin urmare, că reclamanta nu se află în situaţia existenţei unui refuz nejustificat din partea unei autorităţi publice, aceasta răspunzând cererii sale şi motivându-şi refuzul exprimat, tribunalul, în temeiul art. 18 din legea 554/2004 a respins acţiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă SC AT SRL
Intimata pârâtă A. N. A. R. – A. B. A. Buzău – Ialomiţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat.
Curtea, examinând sentinţa recurată, a constatat că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Recurenta critică, în speţă, hotărârea instanţei de fond prin prisma neraportării situaţiei dedusă judecăţii la dispoziţiile cuprinse în Anexa la Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor emis de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în raport de care refuzul de eliberare a avizului apare ca fiind nejustificat.
Curtea a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Anexa la Ordinul nr. 662/2006 ,, avizul de gospodărire a apelor se emite numai dacă documentaţia tehnică tratează în mod corespunzător problemele înscrise în normativul de conţinut şi face dovada confirmării cu cerinţele legale privind gospodărirea cantitativă şi calitativă a apelor ”.
Astfel, intimatul pârât, prin adresa din 29.04.2010, a comunicat recurentei reclamante că nu şi-a respectat obligaţiile asumate anterior, respectiv nu a executat lucrările la care se angajase şi nu a onorat facturile la termenul scadent acumulând în acest sens debite restante.
A fost înştiinţată recurenta reclamantă că datorită condiţiilor impuse prin Hotărârea nr. 2/09.04.2010 a Comitetului de Direcţie cu referire la beneficiarii care au la data solicitării datorii restanţe nu poate fi emis acceptul pentru execuţia în continuare a lucrărilor, sens în care şi cererea de eliberare a avizului de gospodărire a apelor a fost apreciată ca neîntemeiată, iar documentaţia a fost restituită.
Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea recurentei conform căreia depunerea documentaţiei obligă autoritatea administrativă la eliberarea avizului solicitat.
O asemenea interpretare a dispoziţiilor art. 25 din Ordinul nr. 662/2006 nu poate fi primită întrucât ar conduce la o golire de conţinut a normelor legale în ceea ce priveşte competenţa autorităţilor administrative şi dreptul lor de a verifica îndeplinirea cerinţelor legale pentru emiterea avizelor solicitate de către operatorii economici. Astfel, din interpretarea normei invocate, rezultă că autoritatea administrativă nu este obligată să emită avizul solicitat fără să analizeze îndeplinirea cerinţelor legale aspect, care reiese fără dubiu din cuprinsul art. 25 din Ordinul invocat, potrivit cu care avizul se emite numai dacă documentaţia tehnică depusă tratează în mod corespunzător problemele înscrise în normativul de conţinut precum şi dacă se face dovada conformării cu cerinţele legale privind gospodărirea cantitativă şi calitativă a apelor.
De altfel, aceste dispoziţii se coroborează şi cu menţiunile din Hotărârea nr. 2/09.04.2010 a Comitetului de direcţie, prin care au fost reglementate în mod strict cerinţele care trebuie îndeplinite de solicitanţi pentru obţinerea acceptului vizând în mod direct capacitatea financiară a solicitantului, tocmai pentru a se constitui premisa posibilităţii executării corespunzătoare a obligaţiilor contractuale în scopul protejării interesului economic al comunităţii.
De altfel, recurenta reclamantă cunoştea faptul că pentru obţinerea avizului era necesară abţinerea acceptului prealabil, care viza aspectele precizate anterior, accept pe care aceasta nu l-a obţinut întrucât nu a îndeplinit cerinţele legale, intimata pârâtă comunicându-i motivul refuzului, astfel încât în mod just prima instanţă a apreciat că acţiunea precizată este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că sentinţa recurată este legală şi temeinică, sens în care în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
