Condiţiile formulării cererii de autorizare executare silită a asociaţilor cu răspundere nelimitată de către lichidatorul judiciar, în calitate de titular al cererii. Încălcarea principiului dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Im


Judecătorul sindic a dispus autorizarea executării silite a recurenţilor pârâţi fără a stabili corect cadrul procesual prin citarea administratorilor societăţii debitoare şi fără să comunice cererea de autorizare a executării silite formulată de lichidatorul judiciar.
Prin raportul final, lichidatorul judiciar nu putea cere judecătorului sindic închiderea procedurii insolvenţei, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, atâta vreme cât s-a propus aplicarea dispoziţiilor art. 126 din lege.
Din economia textului rezultă că, după ce judecătorul sindic autorizează executarea silită a societăţilor cu răspundere nelimitată printr-o sentinţă executorie, cel care pune în sentinţa este lichidatorul judiciar, prin judecătoresc, dar numai înăuntrul procedurii insolvenţei.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3547 din 14 decembrie 2011

Prin decizia nr. 3547/14.12.2011 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâții G.S. și G.M. împotriva sentinței nr. 1051 din data de 12.10.2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimatul lichidator Z.G. pentru debitoarea SC G.S. SNC, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 126 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăți în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanțelor înregistrare în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, judecătorul sindic va autoriza executarea silită, în condițiile legii, împotriva asociaților cu răspundere nelimitată, pronunțând o sentință definitivă și executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin judecătoresc.

în speță, judecătorul sindic a dispus, în temeiul textului de lege citat, autorizarea executării silite împotriva celor doi administratori ai societății debitoare, recurenții din prezenta cauză, în solidar, pentru creanțele rămase neachitate, menționate de lichidatorul judiciar în tabelul definitiv consolidat.

Or, pretinsa cerere formulată de lichidatorul judiciar, în temeiul art. 126 din Legea insolvenței, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 82 C.proc.civ. Aceasta este formulată ca o simplă solicitare în cuprinsul raportului final întocmit de lichidator și nu cuprinde numele și domiciliul pârâților administratori și nici temeiul în fapt al acțiunii.

Lichidatorul judiciar, în calitate de titular al cererii de autorizare a executării silite, avea obligația de a indica domiciliul administratorilor pârâți pentru a fi citați în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 85 C.proc.civ.

De asemenea, judecătorul sindic a dat dovadă de superficialitate, dispunând autorizarea executării silite împotriva administratorilor societății debitoare, având în vedere susținerile din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, fără să existe o cerere în acest sens la dosar formulată potrivit dispozițiilor legale în materie și fără să dispună citarea în cauză a pârâților.

în acest fel, judecătorul fondului a pronunțat o sentință nelegală, cu încălcarea dreptului la apărare al recurenților pârâți și a principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.

Este cunoscut faptul că, potrivit art. 85 C.proc.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară de cazul când legea nu dispune altfel.

Prin acest text se asigură protecția părții împotriva măsurilor ce ar putea fi luate față de ea fără a i se fi dat posibilitatea de a se apăra.

De asemenea, art. 1141și art. 116 C.proc.civ. asigură încunoștințarea reciprocă a părților asupra pretențiilor și apărărilor lor, prin comunicarea copiei de pe cererea de chemare în judecată și de pe întâmpinare.

în cauză, judecătorul sindic a dispus autorizarea executării silite a recurenților pârâți fără a stabili corect cadrul procesual prin citarea administratorilor societății debitoare și fără să comunice cererea de autorizare a executării silite formulate de lichidatorul judiciar (cerere care, de altfel, nici nu există la dosar).

Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond nu a fost motivată în fapt, încălcându-se dispozițiile art. 261 pct. 5 C.proc.civ., potrivit cărora redactarea hotărârii trebuie să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței (dovadă în acest sens este și încheierea de îndreptare eroare materială pronunțată de judecătorul sindic la data de 9.11.2011 prin care acesta a precizat cuantumul creanței datorate de pârâții recurenți).

Mai mult, prin raportul final, lichidatorul judiciar nu putea cere judecătorului sindic închiderea procedurii insolvenței, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, atâta vreme cât s-a propus aplicarea dispozițiilor art. 126 din lege.

Din economia textului rezultă că, după ce judecătorul sindic autorizează executarea silită a societăților cu răspundere nelimitată printr-o sentință executorie, cel care pune în executare sentința este lichidatorul judiciar, prin executorul judecătoresc, dar numai înăuntrul procedurii insolvenței.

Prin urmare, judecătorul sindic va analiza autorizarea executării silite, în condițiile legii, a asociaților cu răspundere nelimitată în contextul dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 85/2006, urmând ca asupra celorlalte aspecte cum sunt aprobarea raportului lichidatorului judiciar, închiderea procedurii, descărcarea lichidatorului judiciar și aprobarea onorariului și a cheltuielilor de lichidare să se pronunțe după ce lichidatorul judiciar, prin executorul judecătoresc, va pune în executare sentința pronunțată de judecătorul sindic.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 304 C.proc.civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

(Judecător Mariana Tănăsescu)