Sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la:
– existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dacă actul administrativ fiscal a fost desfiinţat în cadrul procedurii administrative;
– iminenţa producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care, prin executarea actului administrativ, posibilele consecinţe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului, ci şi asupra tertilor.
I.C.C.J., secţia de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1672/10.04.2008
Prin cererea înregistrată la 10.08.2007, reclamanta SC B.G. SA Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 117/21.05.2007 până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui act administrativ fiscal.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că există un caz bine justificat, în accepţiunea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât din debitul suplimentar în sumă de 1.570.697 lei stabilit în
sarcina sa, a achitat obligaţia principală reprezentând TVA şi impozit pe profit, rămânând de plată numai accesoriile în sumă de 692.578 lei, pentru care a început executarea silită şi s-a emis somaţia nr. 82969/ 31.07.2007.
Reclamanta a susţinut că este îndeplinită şi condiţia producerii unei pagube iminente care necesită a fi prevenită şi că accasta constă în imposibilitatea onorării obligaţiilor contractuale asumate faţă dc clienţi şi furnizori, ccea ce poate determina o stare de şi consecinţe sociale pentru salariaţii săi, ca urmare a indisponibilizării conturilor bancare.
Prin sentinţa civilă nr. 2194 din 19.09.2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Cu privire la cazul bine justificat invocat de reclamantă, s-a considerat că nu a fost dovedită această primă condiţie de suspendare, cu motivarea că din dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
S-a reţinut că nu a fost dovedită nici condiţia producerii unei pagube iminente şi ireversibile, în sensul că, după executarea silită, nu s-ar putea restabili situaţia anterioară, în condiţiile în care suma de 692.578 lei rămasă de plată nu este egală sau mai mare decât suma deţinută de reclamantă în conturile sale bancare.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nclegală şi netemeinică şi admiterea ccrerii dc suspendare a exccutării astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că este greşită concluzia instanţei dc fond privind neîndeplinirea cerinţelor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că a dovedit atât existenţa unui caz bine justificat prin îndoiala asupra legalităţii deciziei de impunere care rezultă din motivele contestaţiei formulate, cât şi iminenţa producerii unui prejudiciu, în condiţiile în care a început executarea silită prin comunicarea somaţiei.
Recursul este fondat.
Cererea recurentei-reclamante s-a întemeiat pc art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Măsura provizorie solicitată de recurenta-reclamantă se justifică prin existenţa în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
îndeplinirea acestei condiţii rezultă în cauză din motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă şi, mai ales, din faptul că, prin dccizia nr. 33/01.02.2008, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. a desfiinţat parţial decizia de impunere nr. 117/21.05.2007 pentru TVA în sumă de 122.749 lei şi majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 95.454 lei, urmând ca organele de inspecţie fiscală, prin altă echipă, să emită un nou act administrativ fiscal.
Recurenta-reclamantă a dovedit şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminenţa producerii unei pagube în patrimoniul său rezultă din începerea procedurii de silită, prin comunicarea somaţiei nr. 82969/31.07.2007.
Noţiunea de pagubă iminentă a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau unui serviciu public.
Raportat la această definiţie legală dată pagubei iminente şi la calitatea societăţii recurente de distribuitor de gaz petrolier lichefiat (GPL), instanţa de fond a apreciat greşit consecinţele executării silite anterior pronunţării pe fond. Astfel, instanţa de fond nu a avut în vedere că aceste consecinţe afectează nu numai activitatea societăţii recurente, dar poate perturba activitatea altor agenţi economici şi a populaţiei care se aprovizionează cu gaz petrolier lichefiat, mai ales în zonele în care nu există racordare la conducte de gaz metan.
In consecinţă, instanţa de fond a apreciat greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi soluţia de respingere a cererii de suspendare va fi casată ca nelegală şi netemeinică.
Pentru motivele expuse, înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi, pe fond, a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă, în sensul că a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 117 din 21.05.2007 a Direcţiei Generale a Marilor Contribuabili până la soluţionarea în fond a acţiunii.
Notă: Cerinţa prevenirii unui prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului, a fost apreciată ca fiind dovedită în cauză, deoarece actul administrativ contestat este de natură să afecteze drepturi fundamentale ale reclamantei şi să-i producă acesteia o importantă pagubă materială, dar şi morală<.
