Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 350/2001, art. 32 alin. (1) Ordinul nr. 1430/2005(1), art. 15 alin. (4)
Prin condiţionarea emiterii certificatului de urbanism de obti-
nerea şi prezentarea unui aviz prealabil de oportunitate eliberat de Primărie se încalcă interdicţia instituită de prevederile art. 15 alin. (4) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005; potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, şi în situaţia în care ar fi necesară elaborarea unei documentaţii de urbanism la nivel zonal în baza unui
aviz prealabil de oportunitate, autoritatea publică trebuie să respecte obligaţia de emitere a certificatului de urbanism în termenul legal. Refuzul explicit al autorităţii publice de întocmire şi emitere a certificatului de urbanism solicitat, în condiţiile în care nu s-a invocat şi probat existenţa vreunei deficienţe a documentaţiei depuse conform art. 30 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, este nu doar nejustificat, ci şi vătămător pentru dreptul solicitantului de a cunoaşte datele şi reglementările cărora îi este supus imobilul proprietatea sa.
C.A. Bucureşti, s. a VIII-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1606 din 18 iunie 2010, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 august 2009 la Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.R.A. SRL a chemat în judecată Municipiul Bucureşti, Primăria Sectorului 5, solicitând obligarea pârâtei la emiterea către reclamantă
a certificatului de urbanism de informare pentru imobilul din Bd. L., Sector 5, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 100 lei pe zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea efectivă a obligaţiei de emitere a certificatului de urbanism de informare, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 26 mai 2009 a solicitat pârâtei emiterea certificatului de urbanism de informare pentru terenul de la adresa menţionată, că la această solicitare au fost ataşate toate înscrisurile cerute de pârâtă, precum şi că această cerere nu a fost rezolvată de pârâtă în termenul legal prevăzut de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 50/1991.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de 18 noiembrie 2009, pârâta Primăria Sectorului 5 a invocat excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de folosinţă, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive,
iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. In motivare, s-a apreciat că pârâta nu are capacitate civilă, conform art. 21 şi art. 91 din Legea nr. 215/2001, fiind o structură funcţională tară personalitate juridică, că Primăria Sectorului 5 nu poate avea calitate de pârât în cauză, faţă de incidenţa în cauză a legii speciale, Legea nr. 50/1991, precum şi că, în mod legal, s-a restituit întreaga documentaţie depusă de reclamantă, faţă de lipsa avizului prealabil de oportunitate eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3801 din 18 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocate de pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtei să elibereze reclamantei certificatul de urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 18516 din 26 mai 2009, sub sancţiunea unei penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Primăria are capacitate administrativă în litigiile de contencios administrativ, putând emite acte administrative pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor primarului şi soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale, că, în raport cu obiectul cererii deduse judecăţii în cauza de faţă, calitatea procesuală pasivă aparţine pârâtei, că, în speţă, comunicarea pârâtei, inserată în adresa nr. 37610 din 29 octombrie 2009, echivalează cu un refuz de soluţionare a cererii reclamantei de
eliberare a certificatului de urbanism solicitat, care are caracter nejustificat şi este vătămător pentru dreptul reclamantei de a cunoaşte datele şi reglementările cărora îi este supus imobilul proprietatea sa.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, înregistrat în termen legal, la data de 9 martie 2010 şi întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
In cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a reiterat susţinerile făcute în cuprinsul întâmpinării depuse la instanţa de fond, afirmând că nu are nici capacitate procesuală de folosinţă, nici calitate procesuală pasivă în cauză, precum şi că soluţia dată cererii formulate de reclamantă este legală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Referitor la excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi a lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, se observă că, în mod corect, instanţa de fond le-a respins ca neîntemeiate.
In adevăr, sub un prim aspect, este esenţial de subliniat că trebuie făcută o distincţie categorică între, pe de o parte, noţiunea de capacitate civilă, ceea ce presupune existenţa personalităţii juridice civile, şi, pe de altă parte, noţiunea de capacitate juridică administrativă a autorităţii publice, care desemnează aptitudinea autorităţii publice de a participa ca subiect independent în raporturi de drept administrativ, inclusiv în litigiile generate de aceste raporturi juridice, indiferent de faptul că această autoritate are sau nu personalitate juridică civilă. Or, în speţă, pe bună dreptate, s-a considerat că pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti are capacitate administrativă în litigiile de contencios administrativ, atâta vreme cât primarul, ca autoritate abilitată, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, să emită certificatul de urbanism solicitat de reclamantă, este una dintre componentele structurii funcţionale denumite primărie.
Apoi, sub un al doilea aspect, în mod judicios s-a reţinut de către instanţa de fond că, pentru ca o structură administrativă să intre într-un raport juridic de drept administrativ, condiţia esenţială este competenţa, respectiv ansamblul atribuţiilor conferite de lege pentru a acţiona în baza şi în executarea legii, efectuând acte administrative, operaţii
administrative şi/sau simple operaţii materiale. Or, este neîndoielnic că, în prezenta cauză, faţă de obiectul acesteia, pârâta îşi justifică pe deplin calitatea procesuală pasivă, fiind structura funcţională cu activitate permanentă însărcinată cu soluţionarea problemelor curente ale colectivităţii locale, din care face parte atât primarul, ca autoritate competentă să emită certificatul de urbanism solicitat, cât şi compartimentul de specialitate abilitat să gestioneze procesul emiterii certificatelor de urbanism şi persoanele a căror semnătură, alături de cea a primarului, constituie o condiţie de validitate a certificatului, respectiv secretarul şi arhitectul-şef.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea reţine, în fapt, că reclamanta, în calitate de proprietar al terenului situat în Bucureşti, B-dul L., Sector 5, a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată la aceasta la data de 25 mai 2009, sub nr. 18516, eliberarea unui certificat de urbanism pentru imobilul menţionat, în scop de informare, că pârâta nu a răspuns la această cerere în termenul legal de 30 zile, precum şi că, abia la data de 29 octombrie 2009, prin adresa nr. 37610, pârâta a comunicat reclamantei că este necesară depunerea cererii însoţite de avizul prealabil de oportunitate eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti, procedând la returnarea către reclamantă a întregii documentaţii depuse. Or, este fară echivoc că o asemenea atitudine a pârâtei se circumscrie sferei noţiunii de refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Intr-adevăr, prima instanţă a observat corect că, prin condiţionarea emiterii certificatului de urbanism de obţinerea şi prezentarea unui aviz prealabil de oportunitate eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti, se încalcă interdicţia instituită de prevederile art. 15 alin. (4) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, că, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 350/2001, şi în situaţia în care ar fi necesară elaborarea unei documentaţii de urbanism la nivel zonal în baza unui aviz prealabil de oportunitate, pârâta trebuia să respecte obligaţia de emitere a certificatului de urbanism în termenul legal, precum şi că refuzul explicit al pârâtei, de întocmire şi emitere a certificatului de urbanism solicitat, în condiţiile în care nu s-a invocat şi probat existenţa vreunei deficienţe a documentaţiei depuse conform art. 30 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1430/2005, este nu doar nejustificat, ci şi vătămător pentru dreptul reclamantei de a cunoaşte datele şi reglementările cărora îi este supus imobilul proprietatea sa.
Prin urmare, întrucât, faţă de aceste considerente, nu există în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nici alte motive de casare ce se pot invoca din oficiu, faţă de incidenţa art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ., acesta a fost respins, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
