O.G. nr. 5/2001, art. 1, art. 6 C. civ. 1864, art. 969m, art. 970, art. 1169-1170
C. com., art. 46
Primirea facturilor fiscale a fost confirmată de către pârâta debitoare prin aplicare ştampilei şi prin semnarea dovezii de comunicare prin intermediul serviciilor de curierat oferite de către reclamanta creditoare, pe fiecare dintre aceste confirmări fiind precizat în mod expres numărul facturii care se comunică şi valoarea acesteia; totodată, facturile nu au fost contestate de către pârâta debitoare, această contestare trebuind să fie, de altfel, făcută în condiţiile contractului.
Din convenţia existentă între părţi, ce stabileşte regulile generale pentru desfăşurarea raporturilor dintre acestea, şi din confirmarea primirii facturilor menţionate din care rezultă cuantumul creanţei, se poate trage concluzia că aceste înscrisuri sub semnătură privată sunt acceptate de către pârâta debitoare, chiar în lipsa aplicării unei ştampile şi semnături pe facturile ce individualizează sumele de plată dintre părţi.
Jud. Sectorului 2 Bucureşti, sent. civ. nr. 7198 din 28 iunie 2010, nepublicată
Creditoarea SC F.C.E. SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC H.C.S. SRL, solicitând instanţei emiterea unei somaţii pentru plata sumei dc 403,42 lei, din care 207,53 lei reprezintă facturi neachitate, iar 195,89 lei penalităţi de întârziere.
în motivarea cererii, creditoarea a arătat că are ca obiect de activitate prestarea de servicii de curierat rapid, iar în baza contractului de prestări servicii nr. (…)/l9.12.2006 şi a unor comenzi ferme,
debitoarea a beneficiat de serviciile creditoarei. întrucât debitoarea nu a mai achitat facturile emise pentru serviciile prestate, a acumulat un debit de 207,53 lei, sumă la care creditoarea a calculat penalităţi de întârziere conform cap. VII din contract.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză, neexprimându-şi poziţia faţă de cererea creditoarei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Cererea prin care se declanşează procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, cu modificările ulterioare, trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de această lege specială, respectiv de art. 1 alin. (1). Raportat la aceste cerinţe, în speţă, instanţa a constatat că între părţi s-a încheiat la data de 19.12.2006 contractul de prestări servicii nr. (…) prin care creditoare s-a obligat să presteze servicii de curierat rapid cu mijloace proprii, iar debitoarea s-a obligat să achite contravaloarea acestor servicii.
Preţul serviciilor prestate este menţionat în anexa 1 la contract, tot în anexă fiind precizat că serviciile prestate se facturează şi se
plătesc în lei, facturarea făcându-se la 2 săptămâni, cu scadenţa în termen de 14 zile la emiterea facturilor. Potrivit cap. VII din contract, în cazul în care beneficiarul nu îşi respectă obligaţiile de plată ce decurg din efectuarea expediţiilor de mărfuri de către prestator, se vor aplica la suma neachitată sau rămasă de achitat penalităţi în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere.
In executarea acestui contract, creditoarea a emis facturi fiscale scadente în 14 zile de la data emiterii.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar instanţa a observat că primirea facturilor fiscale a fost confirmată dc către pârâta debitoare prin aplicare ştampilei şi prin semnarea dovezii dc comunicare prin intermediul serviciilor de curierat oferite de către reclamanta creditoare, pe fiecare dintre aceste confirmări fiind precizat în mod expres numărul facturii care se comunică şi valoarea acesteia şi nu au fost contestate de către pârâta debitoare, această contestare trebuind să fie, de altfel, făcută în condiţiile clauzei XII din contract.
Din convenţia existentă între părţi ce stabileşte regulile generale pentru desfăşurarea raporturilor dintre acestea şi din confirmarea primirii facturilor sus-menţionate din care rezultă creanţa în cuantum de 207,53 lei, se poate trage concluzia că aceste înscrisuri sub semnătură privată sunt acceptate de către pârâta debitoare, chiar în lipsa aplicării unei ştampile şi semnături pe facturile ce individualizează sumele dc plată dintre părţi.
Aşadar, instanţa reţine că facturile fiscale sus-menţionate au valoarea unor înscrisuri însuşite de debitoare conform art. 1 din O.G. nr. 5/2001, iar sumele de bani carc fac obiectul lor îndeplinesc cerinţa prevăzută de textul de lege de a fi determinate potrivit acestor înscrisuri.
Prin urmare, instanţa a concluzionat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 5/2001, în ceea ce priveşte creanţa reprezentând contravaloarea serviciilor de curierat prestate de crcditoare şi neachitate de debitoare, precum şi penalităţile de întârziere aferente acestor facturi, având caracter cert, lichid şi exigibil şi reprezentând o obligaţie de plată născută ca urmare a relaţiilor contractuale existente între părţi. Creanţa este certă, întrucât existenţa sa rezultă din facturile fiscale şi din calculul penalităţilor efectuat de creditoare în baza art. VII. Creanţa este şi lichidă, deoarece cuantumul acesteia este determinat prin aceleaşi înscrisuri, necontestate de debitoare, fiind şi exigibilă, scadenţa obligaţiei de plată stabilindu-se în fiecare factură.
în consecinţă, în temeiul art. 969-970, art. 1169-1170 C. civ. 1864 şi al art. 46 C. com., instanţa a admis cererea şi a somat debitoarea ca, în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 207,53 lei, reprezentând contravaloare servicii curierat precum şi suma de 195,89 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.
