C.pr.civ. art. 1, art. 2, art. 3 pct. 1, art. 20; H.G. nr. 834/1991; Legea nr. 29/1990; Legea nr. 554/2004
Există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină. Nu există conflict de competenţă în situaţia în care nici una din instanţe nu are competenţa materială de a soluţiona cauza în primă instanţă.
Curtea de Apel Iaşi, sentinţa civilă nr. 12 din 10 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă 722/22 februarie 2008, Judecătoria Vaslui a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulată de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare Bucureşti împotriva pârâţilor SC „Hidrotehnica” SA Vaslui, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a cererilor de intervenţie formulate de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA Bucureşti, SC Agroaliment SRL Perieni şi Agenţia Domeniilor Statului, în favoarea Tribunalului Vaslui, apreciindu-se că litigiul este de natură comercială.
Prin sentinţa civilă nr.1304/3 noiembrie 2008 a Tribunalului Vaslui s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei de a soluţiona cererea.
S-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulată de Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare Bucureşti în contradictor cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC Hidrotehnica SA Vaslui, precum şi a cererilor de intervenţie formulate de intervenienţii Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare” SA Bucureşti, SC Agroaliment SRL Perieni, Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, L.V. şi L.M., în favoarea Judecătoriei Vaslui.
S-a suspendat din oficiu orice altă procedură şi s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Iaşi în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
S-a reţinut de tribunal, că obiectul cererii este până la 1 miliard lei vechi, competenţa materială de soluţionare a cererii revenind judecătoriei şi nu tribunalului.
Potrivit art.20 Cod procedură civilă punctul 2, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină. Condiţia conflictului negativ de competenţă este ca cel puţin una dintre instanţele care s-au declarat necompetente să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În litigiu, Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare a chemat în judecată SC Hidrotehnica SA Vaslui, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a se constata nulitatea absolută parţială a protocolului încheiat la 25.07.1991 în ce priveşte suprafaţa de 50 ha. teren „Pepiniera agrosilvică Bîrlad” şi protocolul din 31.05.1991, precum şi nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO7 Nr. 0014 emis la data de 8.X.1993 în ceea ce priveşte suprafaţa de 947.921 m.p. – „Pepiniera agrosilvică Bîrlad”.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui nulitate se solicită a fost emis în conformitate cu H.G. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat.
H.G. nr.834/1991 stabileşte procedura emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor fiind un act administrativ.
În cauză fiind emis de către un organ al administraţiei centrale – Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei – certificatul poate fi atacat în justiţie numai pe calea contenciosului administrativ, la curtea de apel, conform art.1 din Legea nr.29/1990 şi art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, instanţa sesizată cu rezolvarea conflictului negativ de competenţă a constatat că niciuna din instanţele sesizate nu este competentă, respingându-se cererea privind conflictul negativ de competenţă.
Cum în litigiul de faţă instanţa competentă era Secţia de administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Iaşi, cauza a fost trimisă acesteia pentru competentă soluţionare.
