Constata ca, la data de 28.01.2008 contestatorul N.I. a solicitat încontradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Pitesti anularea dispozitiei nr.7191/31.12.2007 siobligarea intimatului la emiterea unei noi dispozitii pentru suprafata de 380 mp. teren situat înstrada Dacia nr.31, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii contestatorul a aratat ca, a formulat notificareanr.206/16061/3.05.2001 prin care solicita restituirea în natura a suprafetei de 380 mp. terensituat în Pitesti, strada Dacia nr.31, teren ce a apartinut parintilor sai. Prin dispozitia contestata,comunicata la data de 14.01.2008 s-a dispus restituirea în natura a suprafetei de 74 mp. situatala adresa aratata mai sus, iar pentru diferenta de 306 mp., s-a propus acordarea de despagubiriîn conditiile legii, considerându-se ca restul terenului este parcarea din fata spitalului de copii.
A mai aratat contestatorul ca, aceasta parcare nu se justifica, fiind folositade taximetristi si în plus apartine domeniului public. Tot astfel, s-a aratat ca schitarea proprietatiicontestatorului este eronata pentru ca parintii sai nu au ocupat cu proprietatea lor si stradaDacia care a existat dintotdeauna.
Prin sentinta civila nr.67/26 martie 2009, Tribunalul Arges, Sectia civila arespins contestatia formulata de contestator, retinând urmatoarele:
Prin dispozitia nr.7191/31.12.2007 emisa de Primarul Municipiului Pitesti s-a dispus restituirea în natura notificatorului N.I. a terenului în suprafata de 74 mp. situat în Pitesti,strada Dacia nr.31 si tot prin aceeasi dispozitie s-a propus acordarea de despagubiri în conditiilelegii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate înmod abuziv notificatorului pentru terenul în suprafata de 306 mp., fiind mentionat în cuprinsuldispozitiei ca valoarea despagubirilor calculate si primite la în anul 1988 a fost însuma de 47.174 lei astfel cum rezulta din datele prezentate (fila 4 dosar).
Din cuprinsul referatului privind notificarea nr.206/16061/3.05.2001, ce astat la baza emiterii dispozitiei atacate rezulta ca, imobilul situat la adresa din Pitesti, stradaDacia nr.31 proprietatea N.C. a fost expropriat prin Decretul nr.440/1986 la pozitia 24. Laexpropriere N.C. a primit suma de 47.147 lei reprezentând contravaloarea terenului si aconstructiilor preluate de stat. Dovada calitatii de mostenitor dupa autori s-a facut cu actele destare civila, iar din verificarile efectuate în teren si schita întocmita s-a constatat ca pe vechiulamplasament din strada Dacia nr.31 a ramas libera suprafata de 74 mp., restul de teren pâna la380 mp. fiind ocupata de parcarea din fata Spitalului de Pediatrie.
În verificarea sustinerilor partilor, tribunalul a dispus efectuarea unui raportde expertiza, la dosar fiind depusa lucrarea expertului desemnat D.G., expert care, identificândterenul reclamantului, a concluzionat ca nu exista suprafata libera de teren, aratând în acestsens ca în cadrul suprafetei de 380 mp. teren, suprafata de 252 mp. este afectata de parcareaamenajata în fata spitalului de pediatrie si face parte din inventarul domeniului public alMunicipiului Pitesti, pozitia 450, inventar aprobat prin H.C.L. nr.124/1998; 74 mp. au fostreconstituiti reclamantului prin dispozitia de fata, tot astfel 54 mp. au fost reconstituiti în cadrulunui amplasament mai mare altei persoane, pe aceasta suprafata existând o constructie (filele100-101), situatia expusa fiind evidentiata în schita întocmita de expert anexa la lucrare (fila102).
Potrivit prevederilor art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 în cazul în careconstructiile expropriate au fost integral demolate si lucrarile pentru care s-a dispus expropriereaocupa partial terenul, persoana îndreptatita poate obtine restituirea în natura a partii de terenramase libera, pentru cea ocupata de constructii noi, autorizate, cea afectata servitutilor legale sialtor amenajari de utilitate publica ale localitatilor urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se în echivalent, iar potrivit alin.4 în cazul în care lucrarile pentru care s-a dispus expropriereaocupa functional întregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentruîntregul imobil.
În cauza dedusa judecatii, s-a constatat ca, expertul cauzei în urma analizeiactelor a identificarii terenului si interpretarii masuratorilor fata de obiectivele stabilite de instantaa concluzionat ca nu s-a identificat nici-o suprafata libera din terenul reclamantului, astfel încât,tribunalul, în raport de considerentele aratate si textele de lege invocate a apreciat ca deciziacontestata este temeinica si legala.
Împotriva sentintei instantei de fond, în termen legal a declarat apelreclamantul N.I., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive, înesenta:
– prima instanta a pronuntat o solutie nelegala, motivând ca nu se poateretroceda întreaga suprafata de teren, deoarece este cuprinsa în domeniul public, reprezentândparcarea de pe lânga Spitalul de Pediatrie, afirmatie nedovedita, iar pe de alta parte, trebuia sase restituie si suprafata de 54 mp., pe care este edificata o parte din constructie de catre un tert.În acest sens, instanta nu a verificat în baza carui titlu persoana detine acest teren, urmând safie restituit catre reclamant, care a dovedit dreptul de proprietate pentru el;
– ulterior apelantul-reclamant si-a completat motivele de apel solicitândrestituirea în natura a suprafetei de 252 mp., deoarece trebuia sa i se aduca la cunostinta decatre intimat trecerea terenului în domeniul public, iar H.C.L. nr.124/1998 reprezinta de faptnumai o inventariere a domeniului public si trecerea efectiva îsi produce efectele de la H.G.nr.447/2002, care a fost data dupa intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 si dupa notificareaformulata de catre apelantul-reclamant, în cauza dedusa judecatii fiind incidente dispozitiileart.21 alin.5 din Legea nr.10/2001;
S-a sustinut, în final, ca trebuie admis apelul întrucât terenul de 306 mp.,asa cum a fost identificat în raportul de expertiza tehnica efectuat la instanta de fond, este libersi nu este afectat de detalii de sistematizare sau alte lucrari de utilitate publica.
În sedinta din 22 ianuarie 2010, Curtea a pus în vedere intimatuluiMunicipiul Pitesti – prin Primar sa depuna la dosar Hotarârea Consiliului Local al MunicipiuluiPitesti nr.124/1998, precum si H.G. nr.447/2002 privind terenul în litigiu, acte care au fostdepuse de catre intimat si se afla la filele 37 si urmatoarele din dosar.
Intimatul – prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratândca terenul ce se solicita a fi restituit apartine domeniului public înca din anul 1998 si nu de ladata la care a fost emisa Hotarârea de Guvern, deoarece rolul acesteia din urma este acela de aaproba inventarul si nu de a stabili destinatia acestuia, iar pe de alta parte destinatia a foststabilita înca de la data construirii Spitalului de Pediatrie Pitesti (respectiv parcarea aferentaacestuia), fiind absolut indispensabila nevoilor comunitatii.
Examinând actele si lucrarile dosarului si sentinta apelata prin prismamotivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, Curtea a constatat ca apelul acestuia estenefondat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, instanta de fond a respins în integralitate contestatia formulataîmpotriva dispozitiei nr.7191/31.12.2007 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, retinând cuprivire la suprafata de teren de 54 mp. ca a fost reconstituita unei alte persoane în baza unui titlude proprietate, pe aceasta suprafata de teren existând o constructie, situatie evidentiata înanexa la Raportul de expertiza tehnica (fila 102 din dosar).
Raportat la solutia instantei de fond privind respingerea contestatiei siimplicit a cererii de restituire în natura catre apelant a suprafetei de 54 mp., Curtea a constatatca solutia este legala pentru urmatoarele considerente:
Întrucât terenul respectiv se afla în proprietatea privata a altei persoane, înmod legal intimatul-pârât a respins cererea de restituire în natura catre apelant, deoarecesuprafata de teren respectiva nu se mai afla la dispozitia unitatii detinatoare pentru a fi aplicabilaprocedura speciala reglementata de Legea nr.10/2001, în sensul ca terenul intrase în circuitulcivil si i se eliberase titlul de proprietate unei alte persoane.
Însa, apelantul-contestator are posibilitatea legala de a formula o actiune înrevendicare împotriva detinatorului actual al terenului, situatie reglementata legal prin decizianr.33/9 iunie 2008, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca încazul în care sunt sesizate neconcordante între Legea nr.10/2001 si Conventia Europeana aDrepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul uneiactiuni în revendicare întemeiata pe dreptul comun, în masura în care astfel, nu s-ar aduceatingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
În ceea ce priveste terenul de 306 mp. pentru care apelantul-reclamantsolicita restituirea acestuia în natura, pretinzând ca este liber, ca nu este afectat de detalii desistematizare si ca nu ar fi operat legal trecerea terenului în domeniul public, Curtea a respinsaceasta critica pentru urmatoarele considerente.
În mod legal s-a pronuntat instanta de fond retinând aplicabilitateadispozitiilor art.11 alin.3 si 4 si anume, în cazul în care lucrarile pentru care s-a dispusexproprierea ocupa întreg terenul afectat amenajarilor de utilitate publica, masurile reparatorii sestabilesc în echivalent.
În speta dedusa judecatii i s-a restituit în natura apelantului-reclamant prindispozitia contestata suprafata de 74 mp., iar pentru terenul de 306 mp. s-au acordat masurireparatorii prin echivalent întrucât este afectat de utilitate publica si cuprins în domeniul public alMunicipiului Pitesti.
Asa dupa cum rezulta din actele depuse în apel de catre intimatul-pârât,scopul exproprierii a fost construirea Spitalului de Pediatrie, precum si a parcarii aferenteacestuia, iar trecerea terenului în domeniul public s-a facut prin Hotarârea Consiliului Localnr.124/1998 si nicidecum prin Hotarârea Guvernului nr.447/2002, cum în mod eronat se sustinede catre apelantul-reclamant.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 privind regimuljuridic al proprietatii publice, domeniul public al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute lapct.III din anexa si din bunuri de uz si interes public local, declarate ca atare prin hotarâreaconsiliului local, daca nu sunt declarate prin lege de uz si interes public national ori judetean.
Fata de dispozitiile legale mai sus enuntate, data la care bunurile ce facparte din domeniul public al Municipiului Pitesti este data la care a fost adoptata H.C.L.nr.124/1998 si nu data la care Guvernul a adoptat Hotarârea nr.447/2002.
Prin urmare, s-a retinut ca, în cauza, nu sunt incidente dispozitiile art.21alin.5 din Legea nr.10/2001, nefiind schimbata astfel destinatia terenurilor si constructiilor dupaaparitia Legii nr.10/2001, respectiv dupa data formularii notificarii de catre apelantul-reclamant,aceasta operând la data emiterii H.C.L. nr.124/1998 privind inventarierea bunurilor ce fac partedin domeniul public al Municipiului Pitesti.
Dupa cum s-a aratat mai sus, înca de la data construirii Spitalului dePediatrie Pitesti, terenul a avut destinatia de parcare aferenta acestui spital, atât pentrupersonalul angajat, cât si pentru bolnavii care sunt internati în aceasta institutie, parcarea avândastfel destinatia de a servi unei utilitati publice, destinatie care nu a fost schimbata dupa dataaparitiei Legii nr.10/2001.
În speta dedusa judecatii este clar ca suprafetele solicitate nu se pot restituiîn natura atunci când destinatia actuala a terenului solicitat este una de utilitate publica, însensul existentei unei amenajari destinate sa deserveasca nevoilor comunitatii.
De aceea, legiuitorul a instituit prin dispozitiile art.11 alin.3 din Legeanr.10/2001 exceptarea de la restituirea în natura a terenului chiar neocupat de constructii, însaafectat servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica, iar în cadrul sintagmei amenajaride utilitate publica” intra si terenul aratat mai sus.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, în baza dispozitiilor art.296 Codprocedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator.8. Masuri reparatorii stabilite prin echivalent. Competenta de stabilire a cuantumuluidespagubirilor solicitate pentru imobilul expropriat.Art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001Art.11 (4) din Legea nr.10/2001Art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005
În situatia în care lucrarile pentru care s-a dispus exproprierea ocupa functionalîntregul terenul afectat, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregimobilul expropriat (în speta, casa demolata si teren).
În raport de dispozitiile Legii nr.10/2001, modificata prin Legea nr.247/2005 si dedata solutionarii notificarii, în ceea ce priveste cuantumul despagubirilor solicitate pentruimobilul expropriat, competenta apartine, în conformitate cu art.16 din Titlul VII din Legeanr.247/2005, Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despagubiri.(Decizia civila nr. 19/A/10 februarie 2010)
Prin plângerea înregistrata la data de 15.01.2007, la Tribunalul Argespetentul D.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatii Primarul Municipiului Pitesti, PrimariaMunicipiului Pitesti si Municipiul Pitesti, desfiintarea dispozitiei nr.29552/12.12.2006,retrocedarea pe fostul amplasament a terenului în suprafata de 484,73 m.p. sau acordarea unuiteren echivalent si acordarea de despagubiri pentru constructia aferenta.
În motivarea contestatiei s-a aratat ca, constructiile si terenul proprietateasa, situate în Pitesti, str.Exercitiu nr.101, au fost preluate de stat prin expropriere, pentru care s-au acordat despagubiri în suma de 38.033 lei.
Se arata ca ulterior constructiile au fost demolate, iar terenul care a fostproprietatea sa este liber de constructii la ora actuala, comisia identificând gresit vechiulamplasament, astfel ca se impune retrocedarea în natura a fostei proprietati.
În subsidiar, considera ca exista posibilitati reale de acordare a acesteisuprafete pe un alt amplasament, cu acordul sau.
În ceea ce priveste despagubirile acordate pentru constructia demolata,apreciaza ca au fost derizorii.
Prin sentinta civila nr.118 din 16 iunie 2009, Tribunalul Arges a respinsplângerea.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut pe baza actelor de la dosarca intimatii în mod legal, în limitele investirii, s-au pronuntat prin dispozitia nr.29522/2006 doarasupra terenului, întrucât prin notificarea nr.774/2001 petentul a solicitat restituirea în naturadoar a terenului în suprafata de 484,73 m.p. ce a fost expropriat în 1986, fara a solicitarestituirea constructiei care se afla pe acest teren.
S-a aratat ca petentul nu a facut dovada ca a formulat în termen notificareprivind restituirea si a constructiei aflata pe terenul revendicat, astfel ca a pierdut posibilitatea dea-si valorifica dreptul la masuri reparatorii pentru constructie, pe calea actiunii în justitie.
În ce priveste terenul revendicat, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art.11 alin 4 din Legea nr.10/2001, în cazul în care lucrarile pentrucare s-a realizat exproprierea, ocupa functional întregul teren, atunci masurile reparatorii sestabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Conform art.1 alin 2 din Legea nr.10/2001 masurilereparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite înechivalent de detinator, cu acordul persoanei îndreptatite, în acordare de actiuni la societaticomerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominala folosite exclusiv înprocesul de privatizare sau de despagubiri banesti. În acest sens, potrivit art.1 pct.7 din NormeleMetodologice, aprobate prin H.G. nr.498/2003 (în vigoare la data emiterii dispozitiei contestate)unitatea detinatoare poate propune persoanei îndreptatite, ca masura reparatorie alternativa,acordarea de bunuri: terenuri, constructii aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflateîn circuitul civil, care sunt proprietatea acesteia. Desigur pentru a se putea acorda teren încompensare, este necesar ca petentul sa indice concret terenul care poate fi acordat încompensare si sa administreze dovezi pentru a se proba caracterul disponibil al acestui teren,individualizarea acestuia sub toate aspectele pentru a se lamuri situatia juridica a acestuia (înacelasi sens: Î.C.C.J, s.civ., dec.nr.2218/2007).
Potrivit raportului de expertiza efectuat în cauza de expertul V.C. (f.191)terenul este afectat în totalitate de detalii de sistematizare. În cauza, pentru suprafata de 484, 73mp, expropriata de la petentul D.M. si care conform concluziilor raportului de expertiza esteafectata de lucrari de investitii, neputând face obiectul stabilirii dreptului de proprietate în natura,pe fostul amplasament, petentul D.M. nu a facut dovada existentei unui alt teren disponibil, caresa-i fie acordat în compensare de catre intimata Municipiul Pitesti, astfel ca în mod legal prindispozitia nr.29552/2006 s-a propus acordarea de masurii reparatorii în echivalent în conditiilelegii speciale.
În ce priveste sustinerea orala a aparatorului petentului de a se acordadespagubiri pentru imobilul expropriat, astfel cum acestea au fost determinate prin raportul deexpertiza efectuat în cauza, tribunalul a retinut ca potrivit art.16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, notificarile nesolutionate pâna la data intrarii în vigoare a acestei legi, se transmitSecretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea de Despagubiri, însotite de decizia saudispozitia continând propunerea motivata de acordare de despagubiri si de documentatiaaferenta. Stabilirea cuantumului despagubirilor, potrivit alin. (6) si alin. (7) al textului de legeinvocat, se face de catre evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnata de ComisiaCentrala care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentândtitlul de despagubire.
Prin urmare, aceste dispozitii legale au schimbat esential procedura deatacare în instanta a deciziilor emise în faza administrativa prealabila, precum si instantacompetenta sa le solutioneze. Astfel, pentru deciziile sau dispozitiile emise dupa intrarea învigoare a Legii nr. 247/2005, competenta instantei civile se pastreaza doar în ceea ce privesteprocedura derulata în etapa prealabila la unitatea detinatoare, în situatia în care aceasta refuzasa solutioneze notificarea, respinge notificarea ori respinge cererea de restituire în natura. Înceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiza alinstantei de administrativ, doar dupa ce au fost stabilite prin decizie de ComisiaCentrala pentru Stabilirea Despagubirilor (în acelasi sens: Î.C.C.J., s.civ.si de propr.int.,dec.nr.7037/2007).
De altfel, problema competentei instantelor de judecata de a hotarî cu privirela cuantumul despagubirilor acordate a facut si obiectul recursului în interesul legii solutionat deÎnalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.52 din 4 iunie 2007, prin care s-a statuat caprevederile cuprinse în art.16 si urmatoarele din Legea nr.247/2005 privindprocedura administrativa pentru acordarea despagubirilor nu se aplica deciziilor sau dispozitiiloremise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în termenul prevazut de Legea nr.10/2001,astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005.
În cauza, astfel cum s-a aratat prin dispozitia nr. 29552/2006, emisa ulteriorintrarii în vigoare a Legii nr. 247/2005, Primarul municipiului Pitesti a respins cererea derestituire în natura a imobilului ce a facut obiectul notificarii transmisa de petentul D.M., Primarieimunicipiului Pitesti si a propus acordarea masurilor reparatorii prin echivalent constând îndespagubiri prevazute de Legea nr.10/2001, modificata si republicata. Prin urmare, dispozitiafiind emisa dupa intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, procedura contestarii acesteia este ceaprevazuta de noile dispozitii legale.
Solutia nu este în dezacord cu principiile si jurisprudenta CEDO, deoarecedreptul de acces la o instanta de judecata nu este un drept absolut. El poate fi supus conditieiprealabile a unei proceduri administrative, pentru ca ceea ce intereseaza este ca limitarile aduseacestui drept sa nu fie de natura a goli de continut însusi continutul dreptului ocrotit. Or, dreptulde acces la instanta nu este negat, dar este supus conditiei epuizarii procedurii derulate laComisia Centrala. În schimb, posibilitatea atacarii cuantumului despagubirii de doua ori îninstanta ar fi de natura a prejudicia durata rezonabila a procedurii si dreptul de a obtine întermen scurt masurile reparatorii acordate de lege (în acelasi sens: Î.C.C.J., s.civ.si de propr.int.,dec.nr.7037/2007).
Nu a fost retinut nici argumentul petentului, potrivit caruia prin recurgerea lanoua procedura administrativa s-ar realiza o încalcare a art.6 din CEDO, prin încalcareatermenului rezonabil, având în vedere ca aprecierea caracterului rezonabil al duratei uneiproceduri se apreciaza urmarind circumstantele cauzei si în special complexitatea afacerii,comportamentul reclamantilor, ca si miza litigiului pentru partile interesate (vezi, printre multealtele, Frydlender contra Franta [GC], nr. 30979/96, 43, CEDO 2000-VII, 27 iunie 2000). Or,potrivit art.16 alin 2 din Capitolul V al Legii nr.247/2005, înaintarea dispozitiilor de acordare adespagubirilor catre Comisia Centrala se realizeaza dupa ramânerea definitiva a acestora, însadatorita promovarii prezentei contestatii de catre petentul D.M., nu a fost posibila, în mod legal,înaintarea dispozitiei atacate catre Comisia Centrala în vederea derularii proceduriiadministrative pentru acordarea despagubirilor.
Pentru aceste considerente, în baza art.11 din Legea nr.10/2001, tribunalula respins plângerea formulata ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a formulat apel petentulsustinând ca este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
– instanta de fond s-a pronuntat pe doua exceptii care nu au fost puse îndiscutia partilor, nesocotindu-se dreptul sau la aparare si încalcând principiul contradictorialitatii,respectiv exceptia privitoare la faptul ca nu s-a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 sicu privire la cladirea demolata si necompetenta materiala a instantei de judecata de a solutionacontestatia în sensul acordarii despagubirilor solicitate ca urmare a modificarilor legislativeaparute dupa anul 2001;
– pe fondul cauzei, în mod gresit a fost respinsa plângerea urmare ainterpretarii si aplicarii gresite a dispozitiilor Legii nr.10/2001, netinându-se cont de faptul canotificarea a fost depusa în anul 2001, în termen legal, ca legea i-a recunoscut dreptul sau derestituire în natura a terenului pe vechiul amplasament, precum si posibilitatea acordariidespagubirilor banesti în situatia în care ar fi imposibila restituirea lui în natura;
– s-a sustinut ca modificarile aduse Legii nr.10/2001 prin Titlul VII din Legeanr.247/2005 sunt neconstitutionale si contravin principiilor reglementate prin Conventie.
La 2 decembrie 2009, apelantul a depus o completare a motivelor de apelprin care a sustinut urmatoarele:
– desi tribunalul a solutionat cauza în prima instanta, actiunea fiind ocontestatie întemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001, hotarârea pronuntata în cauza a fostintitulata decizie în loc de sentinta;
– hotarârea este nelegala si netemeinica, fiind pronuntata cu nesocotireadispozitiilor Legii nr.10/2001 si dispozitiilor art.1, 6 si 13 din Conventia Europeana a DrepturilorOmului, întrucât instanta trebuia sa aiba în vedere dispozitiile legii în forma sa initiala, deoarecesunt în fata unor drepturi câstigate, notificarea fiind depusa în termenul prevazut de lege sisolutionata abia în 2006, în raport de criterii arbitrare si sa acorde prioritate normelor cuprinse înConventie fata de dreptul intern;
– notificarea nu a fost solutionata într-un termen rezonabil în sensul acordariiefective a despagubirilor, astfel ca instanta de fond era competenta material sa se pronuntateasupra cuantumului acestor despagubiri, dând prioritate prevederilor Conventiei si protocoaleloraditionale acesteia.
S-a solicitat admiterea apelului si modificarea sentintei în sensul acordariidespagubirilor la nivelul sumei de 1.042.762 lei pentru terenul expropriat si 70.664 lei pentruconstructiile demolate.
Examinând sentinta apelata sub aspectul motivelor de apel invocate, înraport cu actele de la dosar, Curtea a constatat urmatoarele:
Din considerentele hotarârii apelate nu rezulta faptul ca instanta de fond s-apronuntat pe doua exceptii care nu au fost puse în discutia partilor, ci în conformitate cudispozitiile art.261 Cod procedura civila s-au aratat motivele de fapt si de drept care au condusla respingerea contestatiei privind dreptul la despagubiri pentru constructia expropriata, precumsi respingerea cererii de restituire în natura a terenului.
De asemeni, instanta de fond a expus pe larg temeiurile pentru care aconsiderat ca acordarea despagubirilor solicitate urmeaza a se face în conditiile Legiinr.10/2001, asa cum a fost modificata, în conformitate cu art.16 alin.2 din Titlul VII din Legeanr.247/2005, astfel ca nu poate fi vorba de încalcarea principiului contradictorialitatii saunesocotirea dreptului la aparare.
Faptul ca hotarârea pronuntata de instanta de fond a fost intitulata decizie”si nu sentinta, nu constituie un motiv care sa conduca la schimbarea solutiei.
Critica care se refera la solutionarea în mod gresit a plângerii pe fondulcauzei este în parte întemeiata, numai cu privire la dreptul petentului la despagubiri pentruconstructia demolata.
Instanta de fond a retinut gresit faptul ca intimatii s-au pronuntat în modlegal în limitele investirii prin dispozitia contestata doar asupra terenului, cu motivarea ca nu afost emisa notificare în termen pentru restituirea si a constructiei aflata pe terenul revendicat.
Rezulta din notificarea nr.774/2001, formulata în termen de petentul D.M., înbaza art.11 si urm. din Legea nr.10/2001, ca aceasta cuprinde elementele prevazute de art.22(2) din aceasta lege, respectiv elementele de identificare a bunurilor imobile care au fostexpropriate prin Decretul nr.94/21 martie 1986 (casa si teren) si pentru care s-a emis.
Prin aceasta s-a cerut restituirea numai a terenului în natura,considerându-se ca acesta exista în materialitatea sa, nu si restituirea constructiei, întrucât numai era în fiinta, fiind demolata, asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.
Aceasta situatie nu echivaleaza cu faptul ca petentul a înteles sa formulezenotificarea numai pentru o parte din imobilul expropriat în anul 1986.
De asemenea, în sprijinul notificarii s-a depus de catre petent copialegalizata a actului de vânzare-cumparare si copia adresei nr.287 din 2 iunie 1987 din cuprinsulcareia rezulta ca imobilul (casa si teren situat în str.Exercitiu, nr.101, Pitesti) a fost expropriatprin Decretul nr.94/1986.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, în situatia imobilelor preluate înmod abuziv, pentru constructiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilescprin echivalent.
În conformitate cu art.11 (4) din aceasta lege, în situatia în care lucrarilepentru care s-a dispus exproprierea ocupa functional întregul terenul afectat, masurile reparatoriise stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul expropriat (în cauza de fata – casa si teren).
Asadar, în speta s-a apreciat în mod nelegal de catre prima instanta capetentul este îndreptatit la masuri reparatorii în conditiile Legii nr.10/2001 doar pentru imobilulteren si nu si pentru constructia situata pe acest teren, care a fost demolata la preluarea decatre stat prin expropriere.
Se impunea asadar admiterea contestatiei si anularea în parte a dispozitieinr.29552 din 12 decembrie 2006 emisa de Primarul Municipiului Pitesti, în sensul constatariidreptului petentului la masuri reparatorii în echivalent în conditiile Legii speciale atât pentruterenul în suprafata de 484,73 m.p., cât si pentru constructia ce a existat pe acest teren,demolata ulterior exproprierii.
Celelalte critici aduse sentintei, care vizeaza nelegalitatea si netemeiniciapentru faptul ca în mod gresit nu s-a pronuntat instanta asupra cuantumului acestor despagubiriau fost privite ca neîntemeiate, fiind respinse.
Instanta de fond în mod legal a retinut în raport de dispozitiile Legiinr.10/2001, modificata prin Legea nr.247/2005 si de data solutionarii notificarii, ca în ceea cepriveste cuantumul despagubirilor solicitate pentru imobilul expropriat, urmeaza a se stabili înconformitate cu art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, respectiv de Comisia Centrala pentruAcordarea de Despagubiri.
În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizianr.52 din 4 iunie 2007, care a statuat ca prevederile cuprinse în dispozitiile art.16 si urm. dinLegea nr.247/2005 privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor nu seaplica deciziilor sau dispozitiilor emise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în termenulprevazut de Legea nr.10/2001.
Întrucât dispozitia contestata în speta a fost emisa dupa intrarea în vigoare aLegii nr.247/2005, s-a apreciat ca în mod corect a statuat prima instanta ca proceduracontestarii acesteia este cea prevazuta de noile dispozitii legale.
Sustinerea apelantului în sensul ca notificarea nu a fost solutionata într-untermen rezonabil privind acordarea efectiva a despagubirilor nu poate conduce la retinereacompetentei materiale a instantei de a se pronunta asupra cuantumului acestor despagubiri, fatade dispozitiile imperative ale legii, astfel cum a fost modificata.
Este adevarat ca apelantul-petent a fost afectat în faptul ca notificareaemisa în termen legal nu a fost solutionata cu celeritate, la multa vreme de la formularea ei, fiindprejudiciat în dreptul sau, dar solicitarea acestuia poate avea solutie în calculul despagubirilor încadrul procedurii speciale, sau, ulterior, prin solicitare de daune.
S-a constatat ca solutia nu este în dezacord cu principiile si jurisprudentaC.E.D.O., întrucât dreptul de acces la instanta al petentului nu este negat, ci este supus conditieiepuizarii procedurii prevazuta de legea speciala.
Pentru considerentele expuse, în baza art.296 Cod procedura civila, a fostadmis apelul si schimbata sentinta, în sensul anularii în parte a dispozitiei nr.29552 din 12decembrie 2006, emisa de Primarul municipiului Pitesti, constatând dreptul petentului D.M. ladespagubiri în conditiile legii speciale pentru imobilul expropriat compus din: un teren însuprafata de 484,73 m.p. si constructii în suprafata de 54,44 m.p., situat în Pitesti, str. Exercitiunr.101, pentru care au fost acordate despagubiri de 38.033 lei (ROL)9. Respingerea cererii de revizuire, fara a mai fi necesara analiza îndeplinirii si a celorlalteconditii impuse de art. 322 pct. 7 Cod procedura civila atunci când revizuientul urmaresteexercitarea unui veritabil recurs la recurs.Art.322 pct.7 Cod procedura civilaArt.324 alin.1 pct.1 teza II Cod procedura civilaArt.1201 Cod civil
Criticile aduse unei decizii civile pronuntate de tribunal, în sensul ca revizuientulnu este multumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanta de recurs a dat-o exceptieiautoritatii de lucru judecat invocata, si nu spre aceea ca aceasta exceptie nu ar fi fostavuta în vedere/nu a facut obiect de dezbatere, duc la concluzia ca, revizuientulurmareste exercitarea unui veritabil recurs la recurs, desi aceasta cale de atac fusesedeja promovata si respinsa de instanta.
Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire,nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea si celorlalte conditii impuse de art. 322pct. 7 Cod procedura civila.(Decizia civila nr. 5/F/22 februarie 2010)
