Constatarea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov ca instanţă de recurs pentru a judeca recursurile împotriva contestaţiilor la executare în materia executării


Constatarea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov ca instanţă de recurs pentru a judeca recursurile împotriva contestaţiilor la în materia executării silite, împotriva titlurilor executorii emise de organul fiscal. Stabilirea competenţei tribunalului – secţia civilă, potrivit dreptului comun.

Prin Sentinţa civilă nr.579/23.01.2008 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr.16990/197/2007 s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC ADROM SA şi s-a anulat titlul executoriu constând în înştiinţarea de plată nr.17486/12.11.2003 şi actul de comunicare a acestuia din 8.11.2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cauza în recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia civilă, dosarul având nr.16990/197/2007. Prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2008, Secţia Civilă a dispus transpunerea cauzei la Secţia Comercială şi de Administrativ din cadrul Tribunalului Braşov, apreciind că natura juridică a litigiului dedus judecăţii este fiscală, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art.1 alin.1 din Codul de procedură fiscală şi art.10 raportat la art.30 din Legea contenciosului administrativ. În motivarea soluţiei date, Secţia Civilă a menţionat şi Decizia nr.XV din 05.02.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată într-un recurs în interesul legii referitor la respectarea principiului specializării în judecarea contestaţiilor la executare şi a contestaţiilor la titlu.

La Tribunalul Braşov- secţia comercială şi de contencios administrativ dosarul a fost înregistrat cu nr. 2563/62/2008. Prin Decizia civilă nr.446/RC/23.05.2008, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Braşov (judecând litigiul ca fiind unul de contencios administrativ) a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr.579/23.01.2008 a Judecătoriei Braşov în favoarea Curţii de Apel Braşov- Secţia de contencios administrativ şi fiscal. În motivarea deciziei date, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov a arătat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art.2 alin.1 lit.d Cod procedură civilă raportat la art.10 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, precum şi dispoziţiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă, care stabilesc competenţa Curţii de apel ca instanţă de recurs.

Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Braşov- secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru judecarea recursului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

La Curtea de Apel Braşov dosarul şi-a păstrat numărul de înregistrare dat de Tribunalul Braşov- Secţia comercială şi de contencios administrativ, anume 2563/62/2008, cauză în care Curtea de Apel Braşov a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat de AVAS împotriva Sentinţei civile nr.579/23.01.2008 a Judecătoriei Braşov.

Analizând excepţia potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Potrivit Deciziilor nr.XIV şi XV din anul 2007 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în două recursuri în interesul legii, natura litigiului este una civilă, iar competenţa de soluţionare revine în primă instanţă judecătoriei, care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite, anume art.373 alin.2 Cod procedură civilă şi art. 400 alin.1 Cod procedură civilă (instanţa de executare este judecătoria în cazul executării silite, dacă legea nu dispune altfel; contestaţia se introduce la instanţa de executare). De altfel, din analiza dispoziţiilor speciale ale art.172 alin.4 Cod procedură fiscală, potrivit cărora contestaţia la executarea silită se introduce la instanţa judecătorească de executare, se desprinde interpretarea că, în absenţa unei norme procedurale de competenţă speciale, care să stabilească o competenţă diferită decât cea de drept comun, se aplică regulile de drept comun de competenţă, adică dispoziţiile codului de procedură civilă în materia executării silite. Dreptul comun în materia executării silite plasează competenţa soluţionării acestor cauze la secţia civilă, iar prin simetrie, la tribunal, recursurile se judecă tot în materie civilă, aşadar de către secţia civilă, în celelalte materii neexistând dispoziţii procedurale speciale privind executarea silită. Dacă am admite o altă interpretare, prin care să se stabilească competenţa de soluţionare la secţia de contencios administrativ şi fiscal sau, după caz, la secţia comercială, atunci ar însemna să admitem aplicarea unei lex tertia, compusă din norme de procedură civilă privind executarea silită combinate artificial şi nelegal cu norme de competenţă privind judecarea cauzelor de drept administrativ şi fiscal sau, după caz, comercial.

Ca atare, recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.579/23.01.2008 a Judecătoriei Braşov trebuie judecat de către Tribunalul Braşov- Secţia civilă, potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 159 Cod procedură civilă: Necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad”.

Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 şi art. 158 Cod procedură civilă, văzând şi dispoziţiile art. 1 din Legea 554/2004, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, ca instanţă de recurs în soluţionarea recursului declarat în cauză şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov – secţia civilă.

În baza art.20 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov în judecarea recursului ce face obiectul prezentului dosar şi în baza art.22 pct.3 Cod procedură civilă, a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi stabilirea instanţei competenta în judecarea recursului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr.579/23.01.2008 a Judecătoriei Braşov.

Decizia nr. 450/R/CA din 1 iulie 2008 – S.G.B.