Pentru construcţiile edificate fără autorizare de construire, intrarea în legalitate se face prin obţinerea unei autorizaţii de construire în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 şi art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 şi nu urmând procedura obişnuită prevăzută de art. 2 şi 7 din Legea nr. 50/1991.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1074 din 13 noiembrie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr. 403/180/2007 la Judecătoria Bacău reclamantul B.G. l-a chemat în judecată pe pârâtul D.Ș., pentru ca acesta din urmă să fie obligat să dărâme construcția spațiu comercial construită inițial fără autorizație, iar apoi în baza unei autorizații ce contravine prevederilor Legii nr. 50/1991 și art. 613 și 615 C.civ.
în motivarea cererii arată că pârâtul a construit în satul S., comuna C., județul B., în anul 2004, un spațiu comercial fără autorizație de construcție, fapt constatat și de reprezentanții Compartimentului Disciplină în Construcții din cadrul Consiliului Județean B. Ca urmare a unor reclamații, Inspectoratul de Stat în Construcții i-a comunicat că Primăria C. i-a eliberat pârâtului Certificatul de urbanism nr. 26/26.07.2006 și autorizația de construire nr. 23/20.09.2009. în nota de inspecție din 28.09.2009, Inspectoratul de Stat în Construcții menționează la rubrica „neconformități” faptul că la autorizare nu s-a respectat Codul civil, secțiunea a III-a, art. 613, iar ca măsuri dispune intrarea în legalitate.
Reclamantul arată că autorizația de construire a fost eliberată în mod abuziv, fiind încălcate prevederile Legii nr. 50/1991 și a art. 613 și 615 C.civ., întrucât spațiul construit este un spațiu comercial și nu anexă gospodărească, construcția a fost ridicată la limita proprietății, iar apele pluviale se scurg pe proprietatea reclamantului.
Solicită ca instanța să constate nulitatea autorizației de construire și să oblige pârâtul să demoleze construcția pe cheltuiala sa, sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/ zi până la readucerea în starea inițială a proprietății.
Prin sentința civilă nr. 1972/20.03.2007 Judecătoria Bacău a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității autorizației de construire de capătul de cerere având ca obiect demolarea construcției și a dispus declinarea cererii în constatarea nulității autorizației de construire în favoarea Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Cererea pentru constatarea nulității autorizației de construire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 3650/110/2007.
La termenul de judecată din 7.06.2007 a fost introdus în cauză în calitate de pârât și Primarul comunei C.
Pârâtul D.Ș. a formulat întâmpinare prin care a arătat că între imobilul construit ca anexă gospodărească și terenul reclamantului este o distanță de 80 cm, dar în timpul executării construcției reclamantul a desființat gardul ce despărțea cele două proprietăți și a blocat accesul în spatele construcției, nemaiputând finaliza lucrările de montare a ulucelor și burlanelor pentru evacuarea apelor pluviale.
Primarul comunei C. a formulat întâmpinare prin care arată că reclamantul este de rea credință pentru că a cunoscut situația de la începerea construcției, însă nu a anunțat în termen autoritățile administrației publice locale. Mai arată că la data autorizării nu exista o delimitare a proprietăților, deoarece reclamantul a desființat în mod abuziv gardul despărțitor, blocând accesul pe lângă construcția nou edificată. Se mai arată că analizând comparativ situația din teren cu documentele cadastrale se constată că nu este afectată proprietatea reclamantului și că având în vedere și recomandările făcute de organele de specialitate în urbanism a dispus eliberarea autorizației de construire cu destinația inițială de la data începerii construcției, urmând ca schimbarea destinației să se facă ulterior, conform prevederilor legale.
Prin sentința civilă nr. 459/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă acțiunea ca nefondată, reținându-se că reclamantul nu a precizat motivele de nulitate ale autorizației de construire, că din probatoriul administrat nu rezultă încălcări ale dispozițiilor imperative ale Legii nr. 50/1991, iar problema respectării dispozițiilor art. 615 C.civ. face obiectul dosarului nr. 403/180/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Bacău.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Recurentul arată că intimatul D.Ș. a construit în anul 2004 un spațiu comercial fără autorizație de construire, pe limita dintre proprietăți și fără să asigure scurgerea apelor pluviale pe terenul său. Consideră că intimatul a încălcat prevederile art. 615 C.civ., art. 27 alin. (1) și (3) și art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991. Recurentul arată că i-a fost încălcat dreptul la proprietate garantat de Codul civil,art. 44 alin. (1), (2) și (7) din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, prin faptul că distanța dintre construcția și proprietatea recurentului este de 12 cm și respectiv 20 cm, aspect ce rezultă din expertiza tehnică dispusă de instanță.
Recurentul consideră că în mod greșit instanța a apreciat că nu sunt precizate motivele de nulitate, nu a avut în vedere actele depuse la dosar, adresa nr. 1091/10.01.2008 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții din care rezultă că nu a fost respectat proiectul în ceea ce privește structura de rezistență.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, reține următoarele:
Intimatul D.Ș. a ridicat o construcție în anul 2004 fără autorizație de construire. Acest aspect rezultă din actele de control întocmite de Inspectoratul de Stat în Construcții și de Compartimentul Disciplină în Construcții din cadrul Consiliului Județean B., existente în dosarul cauzei, din susținerile Primarului comunei C. din întâmpinarea depusă la dosar și de altfel nici intimatul D.Ș. nu susține contrariul în întâmpinarea formulată.
în urma recomandărilor adresate intimatului D.Ș., de către instituțiile cu atribuții de urmărire a respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, de a intra în legalitate, acesta a solicitat la data de 14.09.2006 eliberarea unei autorizații de construire.
La data de 20.09.2009 Primarul comunei C. i-a eliberat intimatului D.Ș. autorizația de construire nr. 23.
Autorizația de construire nr. 23/20.09.2009 a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1001.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1001 prevede că autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Din definiția dată de legiuitor și din ansamblul Legii nr. 50/1991 rezultă că autorizația de construire se emite anterior executării construcției.
Emitentul autorizației de eliberat autorizația de construire după finalizarea construcției. Art. 28 din Legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea pentru autoritatea administrației publice competente de a lua măsura menținerii construcțiilor realizate fără autorizație de construire și de a emite o autorizație de construire în vederea intrării în legalitate, dar numai cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/2001 și anume după o analiză a modului în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament și numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate „rezistență mecanică și stabilitate” privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția și pentru cerința esențială de calitate „securitate la incendiu”.
Autorizația nu a fost emisă în temeiul de lege mai sus menționat, ci a fost emisă după depunerea documentației prevăzută de art. 7 din Legea nr. 50/1991, ca și cum ar urma executarea unei construcții. Documentația depusă de intimatul D.Ș. în vederea obținerii autorizației de urbanism nu a fost verificată, așa cum prevăd dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, pentru că în situația în care ar fi fost verificată s-ar fi observat că în proiect și în piesele desenate nu este stabilit amplasamentul, așa cum cer dispozițiile art. 2.1. din anexa 1 Capitolul A Secțiunea I la Legea nr. 50/1991, cu indicarea distanței dintre construcție și proprietățile învecinate. Emitentul avea obligația de a restitui documentația în vederea completării.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert M.M. rezultă că nu sunt respectate dispozițiile art. 613 C.civ., construcția fiind amplasată la o distanță de 0,37 m de proprietatea învecinată și nici dispozițiile art. 615 C.civ.
Aceleași aspecte rezultă și din nota întocmită de Inspectoratul județean în Construcții B. la data de 28.09.2006.
întrucât la emiterea autorizației de construire nu au fost respectate prevederile Legii nr. 50/1991, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va fi admis recursul, va fi modificată sentința recurată în sensul că va fi admisă acțiunea și anulată autorizația de construire nr. 23/20.09.2006 eliberată de Primăria comunei C.
(Judecător Lăcrămioara Moglan)
