Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 3756/114/2008 din 06.10.2008, reclamantul N.Ş şi alţii au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.M. Buzău pronunţarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la:
1) – modificarea contractului colectiv de muncă şi implicit a dispoziţiilor de numire în funcţia publică a fiecărui reclamant, în sensul includerii în cuprinsul acestora a obligaţiei angajatorului de a plăti/acorda sporul salarial numit „indemnizaţie de dispozitiv” în procent de 25 % aplicat salariului de bază, care cuprinde: salariul de încadrare, salariul de merit, îndemnizaţia de conducere, începând cu data de 30.09.2008 (dată la care s-a solicitat pe cale administrativă dreptul pretins);
2) – plata, retroactiv, către fiecare funcţionar public – reclamant a sumelor de bani reprezentând contravaloarea sporului de dispozitiv pentru perioada 30.09.2005 – 30.09.2008, actualizată în raport de indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au învederat că sunt funcţionari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al P.M. Buzău, ocupând funcţii publice. Potrivit dispoziţiilor Legii nr.154/1998 privind salarizarea personalului din unităţi bugetare, modificată şi completată de OUG nr. 24/2000, ale OUG nr.92/2004 şi ale Codul Muncii, sistemul de salarizare cuprinde salariile de încadrare, sporurile, indemnizaţiile de conducere, stimulente şi alte drepturi, gestiunea sistemului de salarizare asigurându-se de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în număr maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Reclamanţii au mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile punctului 9.2. din Ordinul MIRA nr. 496/28.07.2003, „indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”, iar potrivit punctului 31.1 „ prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înţeleg funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor”.
Prin acelaşi ordin se prevede că: „personalul civil din MIRA beneficiază de drepturile prevăzute prin Legea nr. 138/1999, cu excepţia celor din domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege”, conform căruia „cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţii de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază”.
S-a mai susţinut că, în cauza pendinte judecăţii, prezintă relevanţă juridică şi dispoziţiile următoarelor acte normative: OUG nr. 192/2002 privind reglementările drepturilor salariale ale funcţionarilor publici, OUG nr. 191/2002 privind reglementarea drepturilor salariale ale personalului contractual, OUG nr. 163/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare.
S-a invocat şi faptul că interpretarea Ordinului nr. 496/2003, în sensul că nu se aplică şi personalului din consiliile judeţene şi locale şi primării ar conduce la o gravă diferenţiere în rândul şi personalului contractual, încălcându-se astfel drepturile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie, precum şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin nota de precizări depusă ulterior, reclamanţii au precizat că renunţă la judecata primului capăt de cerere, stăruind doar în cel de-al doilea capăt de cerere referitor la plata retroactivă a sporului de dispozitiv pentru perioada 30.09.2005 – 30.09.2008, sumă actualizată în raport de indicele de inflaţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 115-118 din Cod procedură civilă, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. S-a învederat că acordarea drepturilor solicitate, astfel cum au fost definite de reclamanţi, este prevăzută de dispoziţiile Legii 138/1999, aceasta adresându-se exclusiv salariaţilor civili (funcţionari publici şi personal contractual) din cadrul structurilor militare M.I.R.A. Mai mult, în legea bugetului de stat pe anul 2008 nu a fost prevăzută resursa bugetară necesară alocării unor astfel de drepturi.
Prin sentinţa nr. 1300 din 6.11.2008, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut:
Prin Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative s-a prevăzut acordarea indemnizaţiei de dispozitiv şi personalului civil care-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, prin personalul civil înţelegându-se funcţionarii publici şi personalul contractul din cadrul ministerului.
Dispoziţiile invocate se coroborează cu prevederile art. 13 din Legea 138/1999, care reglementează acordarea acestei indemnizaţii pentru personalul militar din instituţiile publice, de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Aplicarea dispoziţiilor legale speciale menţionate anterior nu poate fi extinsă personalului salariat ce face parte din P.M. Buzău. Şi cum această structură funcţionează în cadrul autorităţii administraţiei publice locale, nefăcând parte din MIRA, instanţa a constatat că acţiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
