– art. 2 lit. c din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Răspunsul instituţiei publice la petiţiile prin care sunt semnalate aspecte legate de desfăşurarea activităţii la nivelul entităţii respective nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi între petiţionar şi instituţia respondentă, astfel că nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, ci reprezintă o corespondenţă administrativă, neputând face obiectul controlului de legalitate din partea instanţei de administrativ.
Decizia nr. 1548 din 6 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul 2972/105/2009, reclamanta SV prin mandatar UDS, a chemat în judecată pârâţii Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Prahova, A.P. şi Agenţia Domeniilor Statului Ploieşti, ANCPI Bucureşti, Primăria Oraşului Boldeşti Scăieni – prin primar şi OD– director la ADS Prahova, solicitând instanţei de judecată să dispună anularea adeverinţei cu nr. 4263/22.06.2007, plata daunelor în cuantum de câte 100.000 lei de către pârâţii Primăria Oraşului Boldeşti Scăieni, ANCPI şi ADS, plata daunelor în cuantum de câte 100.000 lei de către pârâţii Primarul Oraşului Boldeşti Scăieni, PA şi OD.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în adeverinţa mai sus arătată s-a susţinut că terenul din tarlaua 37, parcela 1615 în localitatea Boldeşti Scăieni, judeţul Prahova, ar fi în patrimoniul statului (administrat de ADS şi inventariat la SC ROVIT VALEA CALUGAREASCA SA). Titularul dreptului de proprietate potrivit acestei adeverinţe ar fi statul şi nu reclamanta.
Prin sentinţa nr. 199/13.04.2010 Tribunalul Prahova a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu de instanţă şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SV în contradictoriu cu pârâţii OFICIUL DE CADASTRU şi PUBLICITATE IMOBILIARA PRAHOVA, AP, ADS.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că viza aplicată pe adeverinţa nr. 4263/2007 nu este act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SV prin mandatar UDS, în temeiul art. 20 din Legea 554/2004 şi a art. 299 şi următoarele din C.proc.civ.
Recurenta reclamantă critică soluţia instanţei de fond, întrucât nu a intrat pe fondul cauzei, în motivarea hotărârii instanţa nu a făcut decât să copieze susţinerile uneia din parţi, fără a evidenţia existenţa unui raţionament propriu.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive, excepţie întemeiată de pârâtul OCPI pe argumentul că actul atacat nu este unul administrativ (apreciere însuşită şi de către instanţă), apreciind că această excepţie este neîntemeiată.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.pr. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat anularea înscrisului „adeverinţă” cu nr. 4263/22.06.2007, respectiv a vizei ce poartă menţiunea: „în evidenţele OCPI figurează terenurile mai jos menţionate la SC ROVIT SA Valea Călugărească”, olografă, semnată de către Directorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova, Dl. A P şi care poartă ştampila acestei instituţii.
Principiul disponibilităţii constă în posibilitatea părţilor de a dispune de obiectul procesului – dreptul material, precum şi de mijloacele procesuale de apărare ale acestui drept. Limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect (pretenţia concretă dedusă judecăţii) şi la părţi (persoanele între care există raportul juridic litigios) sunt fixate de către reclamant.
Cât priveşte obiectul, art. 129 alin.6 Cod procedură civilă prevede că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Ca atare, instanţa nu poate depăşi limitele obiectului fixat de reclamant.
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este cel menţionat mai sus.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…).
Or, astfel cum s-a pronunţat în mod constant şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, răspunsul instituţiei publice la petiţiile prin care sunt semnalate aspecte legate de desfăşurarea activităţii la nivelul entităţii respective nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi între petiţionar şi instituţia respondentă, astfel că nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, ci reprezintă o corespondenţă administrativă, neputând face obiectul controlului de legalitate din partea instanţei de contencios administrativ.
În cauza de faţă, prin adresa emisă se face o comunicare a unei situaţii ce reiese din documentele instituţiilor publice, neputându-se susţine producerea unei vătămări .
Aşa fiind în mod corect prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea întrucât actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 312 Cod procedură civilă.
