Contencios administrativ. Conditii de admisibilitate. Inexistenta vatamarii unui drept recunoscut de lege. Acte ale autorităţilor publice


Tribunalul, cu referire la cererea de chemare în judecata, analizând actele si lucrarile dosarului, a respins-o pentru urmatoarele considerente :

Rezulta din contractul nr. 11010 din 28.05.2007 privind concesiunea terenului în litigiu catre reclamanta, ca nu exista nicio clauza contractuala din care sa izvorasca obligatia pentru concedent ca, fie în timpul derularii contractului, fie la încetarea acestuia, sa-i vânda concesionarului bunul concesionat.

Mai mult decât atât, art. 21, alin. 1 din Legea 215/2001 privind administratia publica locala prevede ca unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public si au patrimoniu propriu, alcatuit potrivit art. 119 din aceeasi lege din bunurile mobile si imobile ce apartin domeniului public si privat al acestuia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.

În conditiile art. 123 din Legea 215/2001 consiliile locale si judetene hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri sau la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judetean, în conditiile legii. Cumpararea, concesionarea si închirierea acestor bunuri se face prin licitatie publica organizata în conditiile legii.

Prin derogare, în cazul în care consiliile locale sau judetene hotarasc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privata a unitatilor administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate constructii, constructorii de buna credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemtiune la cumpararea terenului aferent constructiilor. Rezulta asadar din analiza situatiei de fapt, asa cum aceasta este conturata de probele administrate în cauza, ca în legatura cu terenul aflat în litigiu apartinând domeniului privat al municipiului Urziceni, si aflat în concesiunea reclamantului, ca nu exista potrivit normelor legale descrise mai sus, nicio obligatie pentru pârât în a-l vinde reclamantului.

În situatia în care pârâtul hotaraste vânzarea acestui bun, aceasta nu se poate face decât în conditiile art. 123, alin. 2 din Legea 215/2001, prin licitatie publica organizata în conditiile legii, reclamantul nedovedind ca îndeplineste conditiile pentru a fi beneficiarul unui drept de preemtiune, asa cum prevad dispozitiile art. 123, alin. 3 din aceeasi lege.

Cum din probele administrate în cauza rezulta ca refuzul pârâtei de a vinde reclamantei suprafata de teren aflata în litigiu nu excede limitele competentei prevazute de lege, iar prin aceasta reclamantei nu i se vatama un drept recunoscut de lege, tribunalul constata ca în cauza nu exista un excces de putere din partea pârâtului, asa cum acesta este reglementat de art. 2, lit. h) din Legea 55472004.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmeaza a respinge, ca neîntemeiata, cererea formulata de reclamanta SC Unimar SRL Urziceni împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Urziceni.