Art. 16, alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, cu dispoziţiile în vigoare la data formulării cererii, sunt în sensul că la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, public, sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat, fără a se stipula că se impune o verificare a cunoştinţelor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dă posibilitatea reclamantului care a solicitat anularea actului administrativ să solicite şi repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale, însă se impune a se face dovada prejudiciului cauzat.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 93 din 12 aprilie 2012
Reclamanta A. D. V. în temeiul art. l alin. (l) și art. 8 alin. (l) din Legea 554 / 2004, coroborat cu art. l6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată si art. 3 alin. (1) C.proc.civ., a chemat în judecată pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România si Baroul Piatra Neamț, solicitând anularea deciziei Consiliului UNBR nr. 254/3.12.2011 cât și anularea Deciziei nr. 133/12.05.2011 emisă de Consiliul Baroului Neamț, ca fiind nelegale si netemeinice.
S-a arătat în motivarea acțiunii, că în temeiul art. l6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată și art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat, reclamanta a formulat cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere înregistrată la Baroul Neamț sub nr. 1089 / 17.12.2010, la care au fost atașate toate înscrisurile prevăzută de art. 15 și 16 alin. (l) din Statutul profesiei de avocat.
Analizând cererea și actele depuse, Consiliul Baroului Neamț a emis Hotărârea nr. 33/12.01.2011 prin care a validat cererea de primire în profesie cu scutire de examen, dar a hotărât ca reclamanta să se prezinte la susținerea unui colocviu pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat și a stabilit data de 15.04.2011 pentru susținerea colocviului la sediul Baroului Neamț (adresa 259/25.03.2011). Tematica și bibliografia minimală obligatorie au fost afișate pe site-ul Baroului Neamț la data de 24.09.2010. în urma examinării răspunsurilor reclamantei, la verificarea cunoștințelor din 15.04.2011, Consiliul Baroului Neamț a dispus prin Decizia nr. 133/12.05.2011, respingerea cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen – cu mențiunea că reclamanta nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația specifică profesiei de avocat.
împotriva Deciziei nr. 133/12.05.2011 a Consiliul Baroului Neamț a formulat contestație la UNBR, iar prin Decizia nr. 254/3.12.2011 Consiliul UNBR a respins, ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă.
A considerat reclamanta, nelegale și netemeinice atât Decizia nr. 254/3.12.2011 emisă de Consiliul UNBR cat și Decizia nr. 133/12.05.2011 emisă de Consiliul Baroului Neamț.
A solicitat reclamanta, ca instanța să constate nelegalitate dispozițiile art. 5 din Hotărârea nr. 902/11.09.2010 a Consiliului U.B.N.R. cât si nelegalitatea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul Profesiei de Avocat, având în vedere că cererea în vederea primirii fără examen în profesia de avocat a fost întemeiată pe dispozițiilor art.16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 cu dispozițiile în vigoare la data formulării cererii – respectiv 17.12.2010 .
De asemenea a mai arătat reclamanta că Baroul Neamț a reținut că cererea reclamantei a fost însoțită de documentația stabilită conform prevederilor art. 15, art. 16, art. 18, art. 19 din Statutul Profesiei de Avocat – raportat la condițiile stabilite de legiuitor pentru depunerea cererii. A făcut dovada condițiilor de vechime în funcții juridice – prin depunerea copiei Carnetului de muncă – cu activitate neîntreruptă în Ministerul Public (perioada 1.09.1983 – 25.06.2009) – funcția de procuror și funcție de conducere – prim procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, fiind îndeplinite condițiile impuse de disp. art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
A arătat reclamanta că în mod nelegal și netemeinic i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, pe motiv că nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privitoare la legislația profesiei de avocat atât timp cât legiuitorul a statuat prin Legea nr. 51/1995 faptul că exercitarea profesiilor menționate la art. 16 lit. b) din lege, într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen și că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Având în vedere vătămarea produsă prin actul administrativ de respingere a cererii de primire în profesia de avocat – Decizia nr. 133/12.05.2011 a Consiliului Baroului Neamț, reclamanta a solicitat în temeiul art. l alin. (l) din Legea nr. 554/2004 și art. 998 C.civ. (vechiul Cod Civil) despăgubiri materiale si recuperarea prejudiciului material rezultând din neexercitarea profesiei de avocat de la data actului administrativ de respingere a cererii – 12.05.2011 – și până la data soluționării definitive și irevocabile a cauzei – paguba materială rezultând din neexercitarea profesiei de avocat pe care o estimează la suma de 5000 lei/ lunar, începând cu data de 12.05.2011 si până la soluționarea definitivă si irevocabilă a cauzei.
Totodată a solicitat în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 o reparație pentru daune morale și obligarea pârâtelor la plata de daune morale în cuantum de 20.000 euro – la cursul de referință al monedei naționale, deoarece prin referire la capacitatea sa profesională a pârâtelor care fără nici o probă au concluzionat că nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația specifică profesiei de avocat, i-au adus o atingere și o lezare a demnității și onoarei profesionale. Aceasta motivat de faptul că a desfășurat o activitate neîntreruptă în cadrul Ministerului Public timp de 25 ani și 10 luni, care a fost apreciată ca fiind foarte bună.
Uniunea Naționala a Barourilor din România a formulat întâmpinare
prin care a arătat că reclamanta a formulat la Baroul Neamț cererea de primire în profesie nr. 1089 din 17.12.2010, care a fost validată în principiu, conform Art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, prin hotărârea nr. 33 din 12.01.2011.
Prin aceeași hotărâre, reclamanta a fost convocata în vederea susținerii verificării privind legislația specifica profesiei, prevăzută de art. 21 alin. (2) Statut, invitație căreia aceasta i-a dat curs, participând la colocviul organizat in 15.04.2011.
în urma verificării, prestația a fost apreciată ca fiind necorespunzătoare, motiv pentru care, în baza art. 21 alin. (3) Statut, a fost emisa decizia de respingere a cererii de primire în profesie nr. 133/12.05.2011, menținută de Consiliul UNBR prin decizia nr. 254 din 3.12.2011.
în ceea ce privește excepția de nelegalitate a art. 21 alin. (2) Statut și art. 5 din Hotărârea nr. 902/11.09.2010 a Consiliului UNBR, act administrativ normativ si respectiv, act administrativ unilateral cu caracter colectiv, pârâta a arătat că nu contestă ca aceste dispoziții au o legătura teoretica cu actul contestat, întrucât el este rezultatul verificării statutare si, implicit, a ghidului practic de aplicare a acestor dispoziții statutare. Dincolo de aceasta legătura teoretica, art. 4 din Legea nr. 554/2004 impune, din punctul pârâtei de vedere, o eficienta practica concreta a excepției asupra fondului litigiului, eficienta care, in cazul reclamantei nu se poate realiza.
Aceasta ineficienta, care atrage inadmisibilitatea sau lipsa de interes a excepției, vine din faptul ca aceste dispoziții generale privind verificarea au fost transpuse de barou la nivel individual prin Hotărârea nr. 33/12.01.2011, necontestata de reclamanta si care nu reprezintă o operațiune administrativa situata in antecedența actului administrativ contestat, ci un act administrativ de sine stătător si cu eficienta proprie.
Pe fondul excepției, a arătat pârâta că Legea nr. 51/1995 stabilește, prin art. 16, alin. (2), doar o vocație legală întemeiată pe vechime, însă, accesul efectiv, in privința căruia legea folosește termenul „poate”, nu exclude forme de selecție, prevăzute statutar, care sa nu intre, însă, pe tărâmul examenului, noțiune luata in sensul Legea nr. 51/1995 si nu in sensul definiției din dicționar. Aceasta posibilitate de completare statutara este prevăzuta a art. 1, alin. (1) din lege, iar acest filtru devine absolut necesar, chiar si pentru o profesie liberala care vizează însă, pana la urma, un drept constituțional vital-dreptul la apărare.
Pe fondul cererii in anulare, s-a arătat că verificarea reprezintă un drept statutar al baroului, iar statutul este un act administrativ normativ, complementar legii si obligatoriu, atât pentru organele profesiei, cat si pentru cei care doresc să acceadă în ea. Cum, potrivit acestor dispoziții, vechimea nu reprezintă o condiție necesara si suficienta pentru a accede in profesie, ci trebuie coroborata cu verificarea prevăzuta, in completarea si aplicarea legii, de art. 21 alin. (2) din Statut, iar aceasta verificarea a stabilit o prestație nesatisfăcătoare, Decizia nr. 133 apare ca legala si temeinica.
Cererea privind înscrierea in tabloul avocaților definitivi este prematur formulata, fata de dispozițiilor art. 25 alin. (2) Legea nr. 51/1995 republicată, art. 21 alin. (3), (5) Statut care prevăd emiterea si comunicarea, inițial, a deciziei de primire în profesie, pentru ca ulterior, la cerere si intr-un termen determinat, cu depunerea jurământului (art. 22 lege), plata taxelor speciale si făcând dovada încetării oricărei stări de incompatibilitate prevăzută de art. 15 din lege(art. 28 statut) si a definitivării în profesia avuta (art. 20 alin. (5) lege), să se dispună printr-o noua decizie si înscrierea in barou si pe tabloul avocaților (ca definitiv sau stagiar) conform regulilor de drept in vigoare la înscriere (vezi si Hotărârea nr. 902 care confirma ca primirea in profesie are doua faze diferite-primirea in profesie si primirea in barou).
S-a solicitat respingerea cererii si sub aspectul daunelor solicitate, pe de o parte, pentru ca nu sunt consecința unui act nelegal si, pe de alta parte, pentru ca nu sunt îndeplinite condițiile generale impuse pentru responsabilizare.
Prin sentința civilă nr. 93/12 aprilie 2012, Curtea de Apel Bacău a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor, în parte. A dispus anularea Deciziei nr. 133/12 Mai 2011 emisă de Consiliul Baroului Neamț și a Deciziei nr. 254/ 3.12.2011 a Consiliului UNBR.
A obligat Baroul Neamț să emită actul administrativ de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile art. 16, alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la formulării cererii și să o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaților definitivi, după îndeplinirea celorlalte obligații ce se impun a fi îndeplinite la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi. A respins cererea privind daunele materiale și morale, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut:
Cu privire la nelegalitatea dispozițiile art. 5 din hotărârea nr. 902 din 11.09.2010 a Consiliului UNBR și a dispozițiilor art. 21, alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, instanța reține:
Art. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR – Procedura verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat – art. 21, alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
Instanța a apreciat că dispozițiile menționate mai sus sunt contrare dispozițiilor Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în vigoare la data formulării cererii.
Textul art. 16 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 51/1995 care reglementează organizarea și exercitarea profesiei de avocat statuează că poate fi primit, la cerere, în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere că s-ar impune o verificare a cunoștințelor, ar fi prevăzut expres acest lucru, așa cum la aliniatul 1 al art. 16, a stabilit că „Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei.”
Prin urmare, regula pentru primirea în profesia de avocat o constituie examenul organizat de barou, conform prevederilor Legii nr. 51/1995 și ale statutului profesiei, dispozițiile statutului fiind aplicabile cu privire la organizarea examenului, doar pentru aliniatul 1).
Excepția o constituie aliniatul 2, în speța de față litera b), unde nu se mai menționează nici o dispoziție privitoare la aplicabilitatea dispozițiilor statutului în organizarea vreunei verificări, ci se stabilește că persoana care îndeplinește condițiile impuse de legiuitor până la data primirii în profesia de avocat (a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care o fac nedemnă pentru profesia de avocat) poate fi primită în profesie, la cerere, cu scutire de examen.
Textul aliniatului 2, litera b) nu poate avea altă interpretare și prin stabilirea în Art. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR a unei proceduri de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat al cărui rezultat poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen, s-a adăugat la lege.
Și prevederile art. 21, alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adaugă la lege în sensul că statuează contrar dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, posibilitate pe care legea nu o prevede.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei UNBR din întâmpinare, că aceste dispoziții cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate, au doar o legătură teoretică cu actul contestat, că nu ar exista o eficiență practică concretă a excepției asupra fondului litigiului, care atrage inadmisibilitatea sau lipsa de interes deoarece aceste dispoziții generale privind verificarea au fost transpuse de barou la nivel individual prin Hotărârea nr. 33/12.01.2011, necontestată de reclamantă și care nu reprezintă o operațiune administrativă situată în antecedența actului administrativ contestat, ci un act administrativ de sine stătător și cu eficiență proprie.
Dispozițiile art. 21, alin. (2)) din Statutul profesiei de avocat și de cele ale art. 5 din Hotărârea nr. 902/11 septembrie 2010 a Consiliului UNBR au fost invocate ca temei al organizării verificării cunoștințelor solicitanților, de către Baroul Neamț.
Prin urmare eficiența practică o constituie tocmai soluționarea cauzei fără a ține seama de actul a cărei legalitate a fost contestată, în situația în care excepția de nelegalitate este admisă.
Hotărârea nr. 33/12.01.2011 prin care reclamanta a fost invitată să participe la testare, nu este un act administrativ în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ deoarece nu a vătămat-o pe reclamantă, actul administrativ care se impunea a fi atacat de către aceasta este Decizia nr. 133/12 Mai 2011 a Consiliului Baroului Neamț prin care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act administrativ care răspunde cerințelor impuse de art. 2, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanța a respins implicit și excepțiile inadmisibilității sau a lipsei de interes invocate de către pârâta UNBR.
Pârâta a arătat de asemenea pe fondul excepției că Legea 51/1995 stabilește, prin art. 16, alin. (2), doar o vocație legală întemeiată pe vechime, însă, accesul efectiv, in privința căruia legea folosește termenul „poate”, nu exclude forme de selecție.
Instanța a înlăturat interpretarea pârâtei UNBR, reținând că sensul expresiei „poate fi primit în profesie” nu se referă la latitudinea consiliului baroului ca în situația în care condițiile prevăzute de către legiuitor sunt îndeplinite (art. 16, alin. (2) lit. b) ,să analizeze alte condiții de formă sau fond și în raport de acestea să decidă primirea în profesie, ci se referă la posibilitatea persoanelor care îndeplinesc funcțiile menționate la art. 2, lit. b), să poată fi primite în profesie cu scutire de examen, dispoziția fiind o excepție de la regula conținută de alin. (1), care stabilește că primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei.
Pârâta a depus la dosar, extras din decizia nr. 5862/6 decembrie a îCCJ, pronunțată în dosar nr. 144/32/2011, în care expresia „poate fi primit în profesie” este interpretată în sensul că art. 16, alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu conține o normă de competență legală, ci o normă permisivă care lasă la dispoziția autorității competente o marjă de apreciere în cadrul căreia aceasta își poate exercita puterea discreționară.
Esențial este ca exercitarea dreptului de apreciere să nu încalce nejustificat echilibrul rezonabil ce trebuie asigurat între interesul public și drepturile fundamentale ori interesele legitime private.
Anterior pronunțării acestei decizii, însă, îCCJ s-a pronunțat unitar în mai multe decizii, respectiv: Decizia nr. 6963 din 16.09.2004, Decizia nr. 413/27.01.2005, Decizia nr. 4553/2008, decizia nr. 5172 din 23.11.2010, în care s-a reținut că art. 16, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 554/2004, în sensul în care instanța de fond și-a exprimat punctul de vedere cu privire la interpretarea expresiei „poate fi primit în profesie”.
Instanța a avut în vedere raportat la acest aspect și faptul că în cauza Ștefan și Ștef împotriva României publicată în M. Of. nr. 175 din 11.03.2011, în care este citată și cauza Beian împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a hotărât în sensul că a fost încălcat articolul 6§1 din convenție, prin incertitudinea jurisprudențială referitoare la situații similare.
Cu privire la fondul cererii de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 254 din 3.12.2011 cat și anularea Deciziei nr. 133/12.05.2011 emisă de Consiliul Baroului Neamț, instanța a admis cererea formulată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a adresat cu o cerere Baroului Neamț, în vederea primirii fără examen în profesia de avocat, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16, alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, cu dispozițiile în vigoare la data formulării cererii.
Considerând că sunt îndeplinite condițiile impuse de către legiuitor pentru primirea în profesia de avocat fără examen, Baroul Neamț a hotărât prin Hotărârea nr. 33 din 12.01.2011ca reclamanta să fie invitată să participe la testul pentru verificarea cunoștințelor privind legislația referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de avocat și Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană.
Instanța a reținut că la data formulării cererii de primire în profesie fără examen, reclamanta îndeplinea toate condițiile impuse de legiuitor prin Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, situație necontestată de către pârâte, legiuitor care a considerat că exercitarea profesiilor menționate la art. 16 alin. (2), lit. b) într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen și că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Aceasta a depus și la dosar, copia Carnetului de muncă nr. x din care se reține că a desfășurat o activate în cadrul Ministerului Public în calitate de procuror de peste 10 ani, respectiv de 25 de ani.
Consiliul Baroului Neamț nu putea stabili încă o condiție, pe lângă cele stabilite de legiuitor pentru admiterea cererii reclamantei de primire în profesia de avocat fără examen, în situația în care aceasta îndeplinea toate condițiile legale impuse prin Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii.
Textul de lege menționat conferă persoanelor care au deținut una din funcțiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții individualizate în lege și atâta timp cât textul legal aflat în discuție a reglementat dreptul reclamantei de a fi primită în această profesie fără examen, impunerea susținerii unui colocviu, contravine dispozițiilor legale.
A stabili încă o condiție de intrare în profesia de avocat fără examen, echivalează cu crearea unei căi mai anevoioase decât cea avută în vedere de legiuitor pentru persoanele care deși îndeplinesc condițiile prev. de art. 16, alin. (2), lit. b) din Legea nr. 51/1995, trebuie să fie și verificate din punct de vedere a cunoștințelor, practic să susțină și un examen ca și persoanele prevăzute la alin. (1).
Având în vedere că prin Decizia Consiliului UNBR nr. 254/3.12.2011 s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei Baroului Neamț, instanța a reținut că se impune înlăturarea oricărui act care ar confirma sau menține această din urmă decizie, pentru protejarea unui drept efectiv și concret ce nu poate fi limitat prin menținerea altor acte ce au legătură cu cel cu privire la care s-a solicitat anularea.
Conform dispozițiilor art. 53, alin. (2), lit. e) din Legea nr. 51/1995, Consiliul baroului, verifică și constată îndeplinirea condițiilor legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen iar conform dispozițiilor art. 21, alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul baroului este cel care pronunță o hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie.
Față de aceste dispoziții și de faptul că se impune anularea celor două decizii, s-a admis și cererea privind obligarea pârâtei Baroul Neamț să emită actul administrativ de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
Referitor la cererea reclamantei privind obligarea pârâtei Baroul Neamț la înscrierea acesteia pe tabloul avocaților definitivi:
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (5) din statutul profesiei de avocat Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în Tabloul avocaților prin decizia emisă de consiliul baroului cu respectarea dispozițiilor art. 19, 20 și 21 din Lege.
Conform dispozițiilor art. 20, alin. (5) din Legea nr. 51/1995, aplicabile speței de față, Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat și care până la data susținerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândește calitatea de avocat definitiv, fără susținerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiția promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.
Raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, în situația în care instanța a constatat că reclamanta întrunește condițiile legale impuse pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat pârâta Baroul Neamț să emită actul administrativ de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, aceasta dobândește calitatea de avocat definitiv și prin urmare din acest punct de vedere poate fi înscrisă pe Tabloul avocaților definitivi, fiind respectate dispozițiile din Legea nr. 51/1995, la care face referire art. 21 alin. (5) din statul profesiei de avocat, prin decizia emisă de către Consiliul baroului, care evident la emiterea deciziei va verifica dacă reclamanta s-a achitat de celelalte obligații ce se impun a fi îndeplinite la înscrierea în Tabloul avocaților definitivi.
Cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata de daune materiale în cuantum de 5000 lei și daune morale, a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din aceiași lege, (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Pentru a exista răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 998 vechiul trebuie îndeplinite următoarele condiții generale: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a culpei.
în speța de față, nu se poate considera ca fiind întrunite cumulativ aceste condiții prevăzute de lege pentru a se antrena o astfel de răspundere în sarcina pârâtelor.
Sub un prim aspect, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului care i-a fost cauzat.
Simpla estimare că în perioada de la data la care i-a fost respinsă cererea de primire în profesie cu scutire de examen și până la data soluționării cauzei i s-a cauzat o pagubă materială de 5000 lei lunar, rezultând din neexercitarea profesiei de avocat, nu este de natură a face implicit dovada că reclamanta a suferit într-adevăr un prejudiciu material, în lipsa altor probe care să poată fi coroborate și care să conducă la convingerea instanței că prin neexercitarea profesiei de avocat reclamanta a fost prejudiciată. Nu poate fi reținută teza acesteia că prejudiciul creat a fost calculat raportat la onorariile minimale, deoarece veniturile pe care reclamanta le-ar fi putut obține nu au un caracter cert, în situația în care ar fi fost admisă în profesie, ar fi putut sau nu obține venituri.
Prin urmare nu se poate stabili, cu certitudine că reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu, neexistând probabilitatea că în situația în care ar fi fost avocat ar fi câștigat și venituri, respectiv cele pe care le-a și individualizat.
Cât privește cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor morale în sumă de 20000 Euro, instanța a apreciat că de asemenea nu este întemeiată.
Cererea reclamantei este motivată în sensul că „prin referire la capacitatea sa profesională a pârâtelor care fără nici o probă au concluzionat că nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația specifică profesiei de avocat” i-au adus o atingere și o lezare a demnității și onoarei.
Instanța a reținut însă că reclamanta nu a formulat acțiunea, pentru a critica rezultatele verificării efectuate de către Baroul Neamț, ci a formulat prezenta acțiune criticând nelegalitatea organizării verificării.
Prin urmare, instanța la admiterea cererii reclamantei de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, nu a analizat nivelul cunoștințelor reclamantei concretizate în răspunsurile date la verificarea organizată, ci a analizat legalitatea organizării verificării, neintrând în fondul acesteia.
Ori reclamanta, solicită daune morale, tocmai pentru faptul că rezultatele verificării nu sunt în concordanță cu nivelul cunoștințelor sale, apreciate ca fiind netemeinice de către pârâte.
Pe de altă parte, reclamanta nu a motivat în ce constă lezarea demnității și onoarei sale, pentru ca instanța să poată face o apreciere a consecințelor negative suferite de către reclamantă sub aspect fizic și psihic, a importanței valorilor morale lezate, percepția consecințelor vătămării în plan familial, profesional, social.
