3. ADMINISTRATIV. EXCEPŢIE DENELEGALITATE. ADMISIBILITATEA EXCEPŢIEI DENELEGALITATE INVOCATĂ ANTERIOR MODIFICĂRIIART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004, REALIZATĂ PRINLEGEA NR. 262/2007, CU PRIVIRE LA UN ACTADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV,ABROGAT LA DATA INVOCĂRII ACESTEI EXCEPŢII.CONCORDANŢA PREVEDERILOR ART. 164 ALIN. 2 ŞIART. 165 DIN ORDINUL M.T.C.T nr. 1987/2005 CUDISPOZIŢIILE ART. 38 IND. 1 ŞI ART. 64 DIN O.U.G. NR.109/2005 MODIFICAT ŞI APROBAT PRIN LEGEA NR.102/2006 PRIVIND TRANSPORTURILE RUTIERE.Art. 4 lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 164 alin. 2 şi art. 165 dinOrdinul M.T.C.T nr. 1987/2005, art. 38 ind.1 şi art. 64 dinO.U.G. nr. 109/2005, modificat şi aprobat prin Legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere
Este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la unact administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la data invocăriiexcepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzura legalitateaactului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia a fostemis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia şi deactul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pe fond.
În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracternormativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 dinLegea nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicatăîn Monitorul Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sferaexcepţiei de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracterindividual, este ulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate,şi prin urmare inaplicabilă cauzei.
Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCTnr.1987/2005, care stipulează că licenţele de traseu pe care le deţine oasociaţie de transportatori se retrag dacă unul sau mai mulţi asociaţipleacă din asociaţie, sunt legale, fiind emise în conformitate cudispoziţiile art.381 şi ale art.64 din O.U.G. nr.109/2005, modificatăşi aprobată prin Legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere.
În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreundrept, ci Asociaţia din care ea făcea parte, iar acceptarearaţionamentului său ar încălca principiul liberei concurenţe, prin creareaposibilităţii transferului” licenţei unui alt operator.
( Sentinţa nr.. 37/F-C/05.03.2008, pronunţată de Curtea deApel Piteşti -s.c.c.a.f. ))
Prin cererea depusă la data de 22.06.2007, intimata-pârâtăS.C. G.S.C. S.R.L., în dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţieşi Justiţie, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şiTurismului nr.1987/18 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelorprivind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilorconexe acestora, act administrativ cu caracter normativ.
În motivare, se susţine că Ordinul M.T.C.T. nr.1987/2005 afost adoptat în baza art.13 din O.G. nr.19/1997 privind transporturile, alart.69 din O.U.G. nr.109/2005 privind transporturile rutiere şi al art.5 (4)din H.G. nr.412/2004 privind organizarea şi funcţionarea M.T.C.T., însăactul normativ care constituie cadrul general pentru organizarea,efectuarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere de persoane şimărfuri este O.U.G. nr.109/2005 şi că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 dinOrdinul M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt contrare O.U.G. nr.109/2005, actnormativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia afost emis, potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelornormative.
Se susţine că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 din OrdinulM.T.C.T. nr.1987/2005 sunt nelegale pentru că:
– încalcă prevederile art.34 alin.1 şi 2 din O.G. nr.109/2005care prevăd că durata de valabilitate a licenţelor de execuţie este de 3 ani,egală cu durata Programului de transport care se aprobă de Consiliuljudeţean; licenţele de execuţie sunt valabile, iar programul de transport înderulare, nu pot fi retrase licenţele decât pentru fapte culpabile, deci casancţiune, cu consecinţa atribuirii traseului.
– încalcă dreptul de a exercita o activitate economică, dreptcâştigat sub imperiul unui act normativ în vigoare, în condiţiile în careexercitarea unei activităţi economice în condiţiile legii, este garantată deConstituţie.
Susţine intimata că, la data aprobării Programului detransport şi a şedinţei de atribuire era în vigoare Ordinul M.T.C.T.nr.1842/2001, modificat şi completat prin Ordinul nr.215/2004 şinr.552/2005, că O.M.T.C.T. nr.1842/2001, prin art.32 (5) a prevăzutposibilitatea grupării traseelor şi atribuirii ca grupă de traseu şiposibilitatea asocierii operatorilor de transport cu scopul de a asiguraparcul auto necesar pentru efectuarea tuturor curselor, iar acest Ordin nua avut un text în care să se prevadă că dacă un operator de transport seretrage din asociaţie, licenţele de traseu se retrag şi celuilalt operator detransport, chiar dacă asigură parcul necesar şi că traseul va fi scos laatribuire.
Prin încheierea din data de 26.09.2007, pronunţată în dosarulnr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie – Secţia deContencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus sesizarea Curţii de ApelPiteşti – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal pentru soluţionareaexcepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.162 alin.2 şi art.165 din ordinulnr.1987/2005 emis de Ministrul Transporturilor, excepţie ridicată de S.C.G.S.C. S.R.L.
La termenul din 23.01.2008, pârâta A.N.R.C.T. a invocatexcepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, apreciind că în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă Agenţia pentru ServiciileSocietăţii Informaţionale (A.S.S.I.), întrucât, potrivit dispoziţiilor art.5 dinO.U.G. nr.25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizareaaparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completărileulterioare: Autoritatea Naţională pentru reglementare în Comunicaţii şiTehnologia Informaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, însubordinea Guvernului, finanţată integral din venituri proprii, preiaatribuţiile specifice în domeniul radiocomunicaţiilor, comunicaţiiloraudiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale decomunicaţii electronice, inclusiv din punct de vedere al compatibilităţiielectromagnetice, exercitate de Inspectoratul General pentru Comunicaţiişi Tehnologia Informaţiei, care se desfiinţează”.
Se invocă de asemenea dispoziţiile art.1 din O.U.G.nr.73/2007 statuează că: Agenţia pentru Serviciile SocietăţiiInformaţionale, denumită în continuare A.S.S.I. se organizează şifuncţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordineaMinisterului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în scopulimplementării şi operării la nivel naţional a sistemelor informatice aleadministraţiei publice centrale ce furnizează servicii publice destinateguvernării prin mijloace electronice.”
La termenul din 23.01.2008 au fost introduşi în cauzăMinisterul Transporturilor, ca emitent al ordinului atacat, şi A.S.S.I..
Sub aspectul calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că,având în vedere, pe de o parte, că fostul I.G.C.T.I. a avut calitateprocesuală pasivă în dosarul având ca obiect anularea parţială aMetodologiei de atribuire a traseelor şi curselor cuprinse în Programul detransport judeţean, ca urmare a responsabilităţilor sale în ceea ce priveşteatribuirea prin procedura electronică a traseelor cuprinse în Programul detransport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, iar, pede altă parte, că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.25/2007 şi ale O.U.G.nr.73/2007, atribuţiile specifice în domeniul operării la nivel naţional asistemelor informatice ale administraţiei publice centrale, ce furnizeazăservicii destinate guvernării prin mijloace electronice, ale fostuluiI.G.C.T.I. au fost preluate de Agenţia pentru Serviciile SocietăţiiInformaţionale, această din urmă Autoritate, iar nu A.N.R.C.T.I., esteinstituţia publică care urmează a fi citată în prezenta excepţie denelegalitate.
La data de 28.02.2008, A.R.R. a depus note de şedinţă,solicitând, în principal, respingerea excepţiei de nelegalitate a O.M.T.C.T.nr.1987/2005 ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiileprevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 referitoare lacaracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi la modalitateade sesizare a instanţei şi, în subsidiar, ca nefondată, deoarece prevederileart.164 (2) şi art.165 din O.M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt legale, fiindemise în conformitate cu dispoziţiile art.38^1 şi ale art.64 din O.U.G.nr.109/2005, modificată şi aprobată prin legea nr.102/2006 privindtransporturile rutiere.
La data de 05.03.2008, Ministerul Transporturilor a formulatîntâmpinare, invocând excepţia lipsei de obiect, întrucât prin O.M.T.C.T.nr.1987/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.092din 05.12.2005, au fost aprobate Normele privind organizarea şiefectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora. Searată că acest ordin şi-a încetat aplicabilitatea, la data de 13 noiembrie2006, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor O.M.T.C.T. nr.1892/2006privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilorconexe acestora.
De asemenea, prin aceeaşi întâmpinare a fost invocată şiexcepţia inadmisibilităţii, arătându-se că potrivit art.4 din legeanr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, numai acteleadministrative cu caracter individual pot fi supuse controlului instanţelorjudecătoreşti pe calea excepţiei de nelegalitate. Or, în speţă, ordinulcontestat de reclamant este act administrativ cu caracter normativ, motivpentru care nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate,reglementate de art.4 din legea contenciosului administrativ, nefiindîntrunite condiţiile de admisibilitate.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, Curtea constată căacestea sunt nefondate.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că sunt îndeplinitecondiţiile prevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004referitoare la caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi lamodalitatea de sesizare a instanţei.
Cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate, se cerceteazăconcordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cuforţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis,potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative,consacrat de art.1 alin.(5) din Legea nr.24/2000 privind normele detehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Abrogarea actului administrativ cercetat pe calea excepţiei denelegalitate nu produce efecte în privinţa legalităţii sale, ci cu privire lamomentul până la care acesta produce efecte juridice.
Prin urmare, este admisibilă excepţia de nelegalitate invocatăcu privire la un act administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la datainvocării excepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzuralegalitatea actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuiaa fost emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţiaşi de actul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pefond.
În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracternormativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 din Legeanr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată în MonitorulOficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera excepţiei denelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, esteulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate, formulată la datade 22.06.2007 (fila 32 din dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi) şi prinurmare inaplicabilă cauzei.
Şi în ceea ce priveşte data emiterii actului atacat, Curteaconstată că aceasta este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.554/2004,excepţia de nelegalitate fiind şi din acest punct de vedere, ca şi dinpunctul de vedere al modalităţii de învestire a instanţei, admisibilă.
Pe fond, excepţia de nelegalitate se vădeşte a fi însăneîntemeiată pentru următoarele considerente:
În speţă se invocă neconcordanţa actului atacat cu O.U.G.nr.109/2005, care în cap.V, Transportul rutier de persoane, la art.34prevede:
1. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulatepe un traseu naţional se poate efectua de către operatorii de transportrutier numai pe baza licenţei de traseu eliberată de către autoritateacompetentă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 3 ani.
2. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulateîn trafic judeţean şi interjudeţean se efectuează pe baza programului detransport, perioada de valabilitate a acestora fiind de 3 ani.
Pe de altă parte, art.164 (2) din Ordinul M.T.C.T.nr.1987/2005 prevede că: în situaţia în care asociaţia de operatori detransport se desfiinţează sau unul sau mai mulţi membrii asociaţi seretrag din aceasta, licenţele de traseu pe care asociaţia le deţine se retrag,iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei şedinţe de atribuireulterioară”.
De asemenea, art.165 prevede că: în situaţia în careoperatorul de transport sau asociaţia de operatori de transport renunţăsau i se retrag licenţele de traseu eliberate până la data intrării în vigoare aprezentelor norme, traseele care compun grupa respectivă se vor atribuidistinct la următoarea şedinţă de atribuire”.
Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile art.381 şi ale art.64din O.U.G. nr.109/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr.102/2006privind transporturile rutiere.
Este adevărat că O.U.G. nr.109/2005 prevede la cap.V,Transportul rutier de persoane, la art.34, că perioada de valabilitate alicenţei este de 3 ani, însă este evident că această valabilitate estesubordonată condiţiei existenţei entităţii căreia licenţa i-a fost atribuită.Nu se poate vorbi despre o licenţă valabilă, în condiţiile în care entitateacăreia i-a fost emisă nu mai există.
Astfel, art.164 alin.2 şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005 nuîncalcă un drept câştigat sub imperiul prevederilor OMLPTLnr.1842/2001 cu modificările ulterioare, aşa cum în mod eronat aratăintimata autoare a excepţiei, întrucât prevederile art.4 din OMTCTnr.1987/2005 prin care se abrogă OMLPTL nr.1842/2001 cumodificările şi completările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor art.10(1) coroborate cu cele ale art.11 (3) din Legea nr.24/2000 cu modificărileulterioare.
În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreundrept, ci Asociaţia din care ea făcea parte şi care, în conformitate cucontractul de asociere înregistrat la IGCTI sub nr.32/17.05.2005, avea cascop asigurarea numărului necesar de autovehicule active şi de rezervă învederea efectuării traseelor atribuite.
Astfel, licenţa pentru grupa de trasee nr.35 Asociaţiei 86B afost eliberată ca urmare a atribuirii publice din data de 03.06.2005. Oferta62, grupa de trasee 35, traseele 126, 127 şi 128 a fost solicitată deAsociaţia 86B şi atribuită Asociaţiei 86B, asociaţie din care face parteautoarea excepţiei de nelegalitate şi S.C. Transporturi Dacia S.A.Conform rezultatelor validate şi afişate şi la data prezentelor concluzii pesite-ul I.G.C.T.I. figurează ca şi câştigătoare a ofertei 62 Asociaţia 86 B, şinu S.C. Gildob Star Company S.R.L.
Nu poate fi acceptat de către Curte raţionamentul autoareiexcepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi art.165 a OMTCTnr.1987/2005, întrucât ar însemna ca licenţa de traseu eliberatăoperatorului de transport membru al asociaţiei fără personalitate juridicăobţinută prin atribuire publică în condiţii concurenţiale, poate fitransferată” unui alt operator de transport membru al aceleiaşi asociaţiifără personalitate juridică, fapt ce încalcă nu doar litera, dar şi spiritulactelor normative care protejează mediul concurenţial, dar şi dispoziţiileart.1 (1) din Legea nr.102/2006 conform căruia efectuareatransporturilor rutiere de persoane trebuie să se desfăşoare cu respectareaprincipiului liberei concurenţe.
În concret, raportat la speţa dedusă judecăţii, ar însemna calicenţa de traseu nominală eliberată S.C. Transporturi Dacia S.A., camembră a Asociaţiei 86 B poate fi transferată” autoarei excepţiei, fărăatribuire publică şi fără respectarea condiţiilor concurenţiale.Pe cale de consecinţă, prevederile art.164 (2) şi ale art.165 din OMTCTnr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiileart.69 din O.U.G. nr.109/2005 modificată şi aprobată prin Legeanr.102/2006, conform cărora Ministerul Transporturilor, Construcţiilorşi Turismului este instituţia îndreptăţită să elaboreze normele privindorganizarea şi efectuarea transporturilor rutiere, norme aprobate prinOMTCT nr.1987/2005 şi prin care se stabilesc măsuri deretragerea/suspendarea licenţelor de transport, licenţelor de traseu,certificatului de transport în cont propriu, a licenţei pentru activităţiconexe transportului.
