NELEGALITATE. ADMISIBILITATEA EXCEPŢIEI DE
NELEGALITATE INVOCATĂ ANTERIOR MODIFICĂRII
ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004, REALIZATĂ PRIN
LEGEA NR. 262/2007, CU PRIVIRE LA UN ACT
ADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV,
ABROGAT LA DATA INVOCĂRII ACESTEI EXCEPŢII.
CONCORDANŢA PREVEDERILOR ART. 164 ALIN. 2 ŞI
ART. 165 DIN ORDINUL M.T.C.T nr. 1987/2005 CU
DISPOZIŢIILE ART. 38 IND. 1 ŞI ART. 64 DIN O.U.G. NR.
109/2005 MODIFICAT ŞI APROBAT PRIN LEGEA NR.
102/2006 PRIVIND TRANSPORTURILE RUTIERE.
Art. 4 lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 164 alin. 2 şi art. 165 din
Ordinul M.T.C.T nr. 1987/2005, art. 38 ind.1 şi art. 64 din
O.U.G. nr. 109/2005, modificat şi aprobat prin Legea nr.
102/2006 privind transporturile rutiere
Este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la un
act administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la data invocării
excepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzura legalitatea
actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia a fost
emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia şi de
actul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pe fond.
În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracter
În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracter
normativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 din
Legea nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată
în Monitorul Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera
excepţiei de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter
individual, este ulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate,
şi prin urmare inaplicabilă cauzei.
Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCT
nr.1987/2005, care stipulează că licenţele de traseu pe care le deţine o
asociaţie de transportatori se retrag dacă unul sau mai mulţi asociaţi
pleacă din asociaţie, sunt legale, fiind emise în conformitate cu
dispoziţiile art.381 şi ale art.64 din O.U.G. nr.109/2005, modificată
şi aprobată prin Legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere.
În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreun
În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreun
drept, ci Asociaţia din care ea făcea parte, iar acceptarea
raţionamentului său ar încălca principiul liberei concurenţe, prin crearea
posibilităţii „transferului” licenţei unui alt operator.
( Sentinţa nr.. 37/F-C/05.03.2008, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti –s.c.c.a.f. ))
Prin cererea depusă la data de 22.06.2007, intimata-pârâtă
S.C. G.S.C. S.R.L., în dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi
165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului nr.1987/18 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor
privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor
conexe acestora, act administrativ cu caracter normativ.
În motivare, se susţine că Ordinul M.T.C.T. nr.1987/2005 a
fost adoptat în baza art.13 din O.G. nr.19/1997 privind transporturile, al
art.69 din O.U.G. nr.109/2005 privind transporturile rutiere şi al art.5 (4)
din H.G. nr.412/2004 privind organizarea şi funcţionarea M.T.C.T., însă
actul normativ care constituie cadrul general pentru organizarea,
efectuarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere de persoane şi
mărfuri este O.U.G. nr.109/2005 şi că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 din
Ordinul M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt contrare O.U.G. nr.109/2005, act
normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a
fost emis, potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor
normative.
Se susţine că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 din Ordinul
M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt nelegale pentru că:
– încalcă prevederile art.34 alin.1 şi 2 din O.G. nr.109/2005
care prevăd că durata de valabilitate a licenţelor de execuţie este de 3 ani,
egală cu durata Programului de transport care se aprobă de Consiliul
judeţean; licenţele de execuţie sunt valabile, iar programul de transport în
derulare, nu pot fi retrase licenţele decât pentru fapte culpabile, deci ca
sancţiune, cu consecinţa atribuirii traseului.
– încalcă dreptul de a exercita o activitate economică, drept
câştigat sub imperiul unui act normativ în vigoare, în condiţiile în care
exercitarea unei activităţi economice în condiţiile legii, este garantată de
Constituţie.
Susţine intimata că, la data aprobării Programului de
transport şi a şedinţei de atribuire era în vigoare Ordinul M.T.C.T.
nr.1842/2001, modificat şi completat prin Ordinul nr.215/2004 şi
nr.552/2005, că O.M.T.C.T. nr.1842/2001, prin art.32 (5) a prevăzut
posibilitatea grupării traseelor şi atribuirii ca grupă de traseu şi
posibilitatea asocierii operatorilor de transport cu scopul de a asigura
parcul auto necesar pentru efectuarea tuturor curselor, iar acest Ordin nu
a avut un text în care să se prevadă că dacă un operator de transport se
retrage din asociaţie, licenţele de traseu se retrag şi celuilalt operator de
transport, chiar dacă asigură parcul necesar şi că traseul va fi scos la
atribuire.
Prin încheierea din data de 26.09.2007, pronunţată în dosarul
nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie – Secţia de
Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel
Piteşti – Secţia de Administrativ şi Fiscal pentru soluţionarea
excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.162 alin.2 şi art.165 din ordinul
nr.1987/2005 emis de Ministrul Transporturilor, excepţie ridicată de S.C.
G.S.C. S.R.L.
La termenul din 23.01.2008, pârâta A.N.R.C.T. a invocat
excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, apreciind că
în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă Agenţia pentru Serviciile
Societăţii Informaţionale (A.S.S.I.), întrucât, potrivit dispoziţiilor art.5 din
O.U.G. nr.25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea
aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările
ulterioare: „Autoritatea Naţională pentru reglementare în Comunicaţii şi
Tehnologia Informaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, în
subordinea Guvernului, finanţată integral din venituri proprii, preia
atribuţiile specifice în domeniul radiocomunicaţiilor, comunicaţiilor
audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de
comunicaţii electronice, inclusiv din punct de vedere al compatibilităţii
electromagnetice, exercitate de Inspectoratul General pentru Comunicaţii
şi Tehnologia Informaţiei, care se desfiinţează”.
Se invocă de asemenea dispoziţiile art.1 din O.U.G.
nr.73/2007 statuează că: „Agenţia pentru Serviciile Societăţii
Informaţionale, denumită în continuare A.S.S.I. se organizează şi
funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea
Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în scopul
implementării şi operării la nivel naţional a sistemelor informatice ale
administraţiei publice centrale ce furnizează servicii publice destinate
guvernării prin mijloace electronice.”
La termenul din 23.01.2008 au fost introduşi în cauză
Ministerul Transporturilor, ca emitent al ordinului atacat, şi A.S.S.I..
Sub aspectul calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că,
având în vedere, pe de o parte, că fostul I.G.C.T.I. a avut calitate
procesuală pasivă în dosarul având ca obiect anularea parţială a
Metodologiei de atribuire a traseelor şi curselor cuprinse în Programul de
transport judeţean, ca urmare a responsabilităţilor sale în ceea ce priveşte
atribuirea prin procedura electronică a traseelor cuprinse în Programul de
transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, iar, pe
de altă parte, că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.25/2007 şi ale O.U.G.
nr.73/2007, atribuţiile specifice în domeniul operării la nivel naţional a
sistemelor informatice ale administraţiei publice centrale, ce furnizează
servicii destinate guvernării prin mijloace electronice, ale fostului
I.G.C.T.I. au fost preluate de Agenţia pentru Serviciile Societăţii
Informaţionale, această din urmă Autoritate, iar nu A.N.R.C.T.I., este
instituţia publică care urmează a fi citată în prezenta excepţie de
nelegalitate.
La data de 28.02.2008, A.R.R. a depus note de şedinţă,
solicitând, în principal, respingerea excepţiei de nelegalitate a O.M.T.C.T.
nr.1987/2005 ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 referitoare la
caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi la modalitatea
de sesizare a instanţei şi, în subsidiar, ca nefondată, deoarece prevederile
art.164 (2) şi art.165 din O.M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt legale, fiind
emise în conformitate cu dispoziţiile art.38^1 şi ale art.64 din O.U.G.
nr.109/2005, modificată şi aprobată prin legea nr.102/2006 privind
transporturile rutiere.
La data de 05.03.2008, Ministerul Transporturilor a formulat
întâmpinare, invocând excepţia lipsei de obiect, întrucât prin O.M.T.C.T.
nr.1987/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.092
din 05.12.2005, au fost aprobate Normele privind organizarea şi
efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora. Se
arată că acest ordin şi-a încetat aplicabilitatea, la data de 13 noiembrie
2006, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor O.M.T.C.T. nr.1892/2006
conexe acestora.
De asemenea, prin aceeaşi întâmpinare a fost invocată şi
excepţia inadmisibilităţii, arătându-se că potrivit art.4 din legea
nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, numai actele
administrative cu caracter individual pot fi supuse controlului instanţelor
judecătoreşti pe calea excepţiei de nelegalitate. Or, în speţă, ordinul
contestat de reclamant este act administrativ cu caracter normativ, motiv
pentru care nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate,
reglementate de art.4 din legea contenciosului administrativ, nefiind
întrunite condiţiile de admisibilitate.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, Curtea constată că
acestea sunt nefondate.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004
referitoare la caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi la
modalitatea de sesizare a instanţei.
Cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate, se cercetează
concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu
forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis,
potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative,
consacrat de art.1 alin.(5) din Legea nr.24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Abrogarea actului administrativ cercetat pe calea excepţiei de
nelegalitate nu produce efecte în privinţa legalităţii sale, ci cu privire la
momentul până la care acesta produce efecte juridice.
Prin urmare, este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată
cu privire la un act administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la data
invocării excepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzura
legalitatea actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia
a fost emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia
şi de actul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pe
fond.
normativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 din Legea
nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată în Monitorul
Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera excepţiei de
nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, este
ulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate, formulată la data
de 22.06.2007 (fila 32 din dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi) şi prin
urmare inaplicabilă cauzei.
Şi în ceea ce priveşte data emiterii actului atacat, Curtea
constată că aceasta este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.554/2004,
excepţia de nelegalitate fiind şi din acest punct de vedere, ca şi din
punctul de vedere al modalităţii de învestire a instanţei, admisibilă.
Pe fond, excepţia de nelegalitate se vădeşte a fi însă
neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În speţă se invocă neconcordanţa actului atacat cu O.U.G.
nr.109/2005, care în cap.V , Transportul rutier de persoane, la art.34
prevede:
1. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate
pe un traseu naţional se poate efectua de către operatorii de transport
rutier numai pe baza licenţei de traseu eliberată de către autoritatea
competentă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 3 ani.
2. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate
în trafic judeţean şi interjudeţean se efectuează pe baza programului de
transport, perioada de valabilitate a acestora fiind de 3 ani.
Pe de altă parte, art.164 (2) din Ordinul M.T.C.T.
nr.1987/2005 prevede că: „în situaţia în care asociaţia de operatori de
transport se desfiinţează sau unul sau mai mulţi membrii asociaţi se
retrag din aceasta, licenţele de traseu pe care asociaţia le deţine se retrag,
iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei şedinţe de atribuire
ulterioară”.
De asemenea, art.165 prevede că: „în situaţia în care
operatorul de transport sau asociaţia de operatori de transport renunţă
sau i se retrag licenţele de traseu eliberate până la data intrării în vigoare a
prezentelor norme, traseele care compun grupa respectivă se vor atribui
distinct la următoarea şedinţă de atribuire”.
Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005
sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile art.381 şi ale art.64
din O.U.G. nr.109/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr.102/2006
privind transporturile rutiere.
Este adevărat că O.U.G. nr.109/2005 prevede la cap.V ,
Transportul rutier de persoane, la art.34, că perioada de valabilitate a
licenţei este de 3 ani, însă este evident că această valabilitate este
subordonată condiţiei existenţei entităţii căreia licenţa i-a fost atribuită.
Nu se poate vorbi despre o licenţă valabilă, în condiţiile în care entitatea
căreia i-a fost emisă nu mai există.
Astfel, art.164 alin.2 şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005 nu
încalcă un drept câştigat sub imperiul prevederilor OMLPTL
nr.1842/2001 cu modificările ulterioare, aşa cum în mod eronat arată
intimata autoare a excepţiei, întrucât prevederile art.4 din OMTCT
nr.1987/2005 prin care se abrogă OMLPTL nr.1842/2001 cu
modificările şi completările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor art.10
(1) coroborate cu cele ale art.11 (3) din Legea nr.24/2000 cu modificările
ulterioare.
drept, ci Asociaţia din care ea făcea parte şi care, în conformitate cu
contractul de asociere înregistrat la IGCTI sub nr.32/17.05.2005, avea ca
scop asigurarea numărului necesar de autovehicule active şi de rezervă în
vederea efectuării traseelor atribuite.
Astfel, licenţa pentru grupa de trasee nr.35 Asociaţiei 86B a
fost eliberată ca urmare a atribuirii publice din data de 03.06.2005. Oferta
62, grupa de trasee 35, traseele 126, 127 şi 128 a fost solicitată de
Asociaţia 86B şi atribuită Asociaţiei 86B, asociaţie din care face parte
autoarea excepţiei de nelegalitate şi S.C. Transporturi Dacia S.A.
Conform rezultatelor validate şi afişate şi la data prezentelor concluzii pe
site-ul I.G.C.T.I. figurează ca şi câştigătoare a ofertei 62 Asociaţia 86 B, şi
nu S.C. Gildob Star Company S.R.L.
Nu poate fi acceptat de către Curte raţionamentul autoarei
excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi art.165 a OMTCT
nr.1987/2005, întrucât ar însemna ca licenţa de traseu eliberată
operatorului de transport membru al asociaţiei fără personalitate juridică
obţinută prin atribuire publică în condiţii concurenţiale, poate fi
„transferată” unui alt operator de transport membru al aceleiaşi asociaţii
fără personalitate juridică, fapt ce încalcă nu doar litera, dar şi spiritul
actelor normative care protejează mediul concurenţial, dar şi dispoziţiile
art.1 (1) din Legea nr.102/2006 conform căruia efectuarea
transporturilor rutiere de persoane trebuie să se desfăşoare cu respectarea
principiului liberei concurenţe.
În concret, raportat la speţa dedusă judecăţii, ar însemna ca
licenţa de traseu nominală eliberată S.C. Transporturi Dacia S.A., ca
membră a Asociaţiei 86 B poate fi „transferată” autoarei excepţiei, fără
atribuire publică şi fără respectarea condiţiilor concurenţiale.
Pe cale de consecinţă, prevederile art.164 (2) şi ale art.165 din OMTCT
nr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile
art.69 din O.U.G. nr.109/2005 modificată şi aprobată prin Legea
nr.102/2006, conform cărora Ministerul Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului este instituţia îndreptăţită să elaboreze normele privind
organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere, norme aprobate prin
OMTCT nr.1987/2005 şi prin care se stabilesc măsuri de
retragerea/suspendarea licenţelor de transport, licenţelor de traseu,
certificatului de transport în cont propriu, a licenţei pentru activităţi
conexe transportului.
