CONTENCIOS ADMINISTRATIV. EXCEPŢIE DE NELEGALITATE. ADMISIBILITATEA EXCEPŢIEI DE NELEGALITATE INVOCATĂ ANTERIOR MODIFICĂRII ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004, REALIZATĂ PRIN LEGEA NR. 262/2007, CU PRIVIRE LA UN ACT ADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV, ABROGAT


NELEGALITATE. ADMISIBILITATEA EXCEPŢIEI DE

NELEGALITATE INVOCATĂ ANTERIOR MODIFICĂRII

ART. 4 DIN LEGEA NR. 554/2004, REALIZATĂ PRIN

LEGEA NR. 262/2007, CU PRIVIRE LA UN ACT

ADMINISTRATIV CU CARACTER NORMATIV,

ABROGAT LA DATA INVOCĂRII ACESTEI EXCEPŢII.

CONCORDANŢA PREVEDERILOR ART. 164 ALIN. 2 ŞI

ART. 165 DIN ORDINUL M.T.C.T nr. 1987/2005 CU

DISPOZIŢIILE ART. 38 IND. 1 ŞI ART. 64 DIN O.U.G. NR.

109/2005 MODIFICAT ŞI APROBAT PRIN LEGEA NR.

102/2006 PRIVIND TRANSPORTURILE RUTIERE.

Art. 4 lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 164 alin. 2 şi art. 165 din

Ordinul M.T.C.T nr. 1987/2005, art. 38 ind.1 şi art. 64 din

O.U.G. nr. 109/2005, modificat şi aprobat prin Legea nr.

102/2006 privind transporturile rutiere

Este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată cu privire la un

act administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la data invocării

excepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzura legalitatea

actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia a fost

emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia şi de

actul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pe fond.

În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracter

În ceea ce priveşte caracterul de act administrativ cu caracter

normativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 din

Legea nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată

în Monitorul Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera

excepţiei de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter

individual, este ulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate,

şi prin urmare inaplicabilă cauzei.

Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCT

nr.1987/2005, care stipulează că licenţele de traseu pe care le deţine o

asociaţie de transportatori se retrag dacă unul sau mai mulţi asociaţi

pleacă din asociaţie, sunt legale, fiind emise în conformitate cu

dispoziţiile art.381 şi ale art.64 din O.U.G. nr.109/2005, modificată

şi aprobată prin Legea nr.102/2006 privind transporturile rutiere.

În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreun

În speţă, nu autoarea excepţiei este cea care a câştigat vreun

drept, ci Asociaţia din care ea făcea parte, iar acceptarea

raţionamentului său ar încălca principiul liberei concurenţe, prin crearea

posibilităţii „transferului” licenţei unui alt operator.

( Sentinţa nr.. 37/F-C/05.03.2008, pronunţată de Curtea de

Apel Piteşti –s.c.c.a.f. ))

Prin cererea depusă la data de 22.06.2007, intimata-pârâtă

S.C. G.S.C. S.R.L., în dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie

şi Justiţie, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi

165 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului nr.1987/18 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor

privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor

privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor

conexe acestora, act administrativ cu caracter normativ.

În motivare, se susţine că Ordinul M.T.C.T. nr.1987/2005 a

fost adoptat în baza art.13 din O.G. nr.19/1997 privind transporturile, al

art.69 din O.U.G. nr.109/2005 privind transporturile rutiere şi al art.5 (4)

din H.G. nr.412/2004 privind organizarea şi funcţionarea M.T.C.T., însă

actul normativ care constituie cadrul general pentru organizarea,

efectuarea şi asigurarea desfăşurării transporturilor rutiere de persoane şi

mărfuri este O.U.G. nr.109/2005 şi că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 din

Ordinul M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt contrare O.U.G. nr.109/2005, act

normativ cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea căruia a

fost emis, potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor

normative.

Se susţine că dispoziţiile art.164 (2) şi 165 din Ordinul

M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt nelegale pentru că:

– încalcă prevederile art.34 alin.1 şi 2 din O.G. nr.109/2005

care prevăd că durata de valabilitate a licenţelor de execuţie este de 3 ani,

egală cu durata Programului de transport care se aprobă de Consiliul

judeţean; licenţele de execuţie sunt valabile, iar programul de transport în

derulare, nu pot fi retrase licenţele decât pentru fapte culpabile, deci ca

sancţiune, cu consecinţa atribuirii traseului.

– încalcă dreptul de a exercita o activitate economică, drept

câştigat sub imperiul unui act normativ în vigoare, în condiţiile în care

exercitarea unei activităţi economice în condiţiile legii, este garantată de

Constituţie.

Susţine intimata că, la data aprobării Programului de

transport şi a şedinţei de atribuire era în vigoare Ordinul M.T.C.T.

nr.1842/2001, modificat şi completat prin Ordinul nr.215/2004 şi

nr.552/2005, că O.M.T.C.T. nr.1842/2001, prin art.32 (5) a prevăzut

posibilitatea grupării traseelor şi atribuirii ca grupă de traseu şi

posibilitatea asocierii operatorilor de transport cu scopul de a asigura

parcul auto necesar pentru efectuarea tuturor curselor, iar acest Ordin nu

a avut un text în care să se prevadă că dacă un operator de transport se

retrage din asociaţie, licenţele de traseu se retrag şi celuilalt operator de

transport, chiar dacă asigură parcul necesar şi că traseul va fi scos la

atribuire.

Prin încheierea din data de 26.09.2007, pronunţată în dosarul

nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie – Secţia de

Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel

Piteşti – Secţia de Administrativ şi Fiscal pentru soluţionarea

excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.162 alin.2 şi art.165 din ordinul

nr.1987/2005 emis de Ministrul Transporturilor, excepţie ridicată de S.C.

G.S.C. S.R.L.

La termenul din 23.01.2008, pârâta A.N.R.C.T. a invocat

excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi, apreciind că

în prezenta cauză are calitate procesuală pasivă Agenţia pentru Serviciile

Societăţii Informaţionale (A.S.S.I.), întrucât, potrivit dispoziţiilor art.5 din

O.U.G. nr.25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea

aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările şi completările

ulterioare: „Autoritatea Naţională pentru reglementare în Comunicaţii şi

Tehnologia Informaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, în

subordinea Guvernului, finanţată integral din venituri proprii, preia

atribuţiile specifice în domeniul radiocomunicaţiilor, comunicaţiilor

audiovizuale, echipamentelor radio şi echipamentelor terminale de

comunicaţii electronice, inclusiv din punct de vedere al compatibilităţii

electromagnetice, exercitate de Inspectoratul General pentru Comunicaţii

şi Tehnologia Informaţiei, care se desfiinţează”.

Se invocă de asemenea dispoziţiile art.1 din O.U.G.

nr.73/2007 statuează că: „Agenţia pentru Serviciile Societăţii

Informaţionale, denumită în continuare A.S.S.I. se organizează şi

funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea

Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, în scopul

implementării şi operării la nivel naţional a sistemelor informatice ale

administraţiei publice centrale ce furnizează servicii publice destinate

guvernării prin mijloace electronice.”

La termenul din 23.01.2008 au fost introduşi în cauză

Ministerul Transporturilor, ca emitent al ordinului atacat, şi A.S.S.I..

Sub aspectul calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că,

având în vedere, pe de o parte, că fostul I.G.C.T.I. a avut calitate

procesuală pasivă în dosarul având ca obiect anularea parţială a

Metodologiei de atribuire a traseelor şi curselor cuprinse în Programul de

transport judeţean, ca urmare a responsabilităţilor sale în ceea ce priveşte

atribuirea prin procedura electronică a traseelor cuprinse în Programul de

transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic naţional, iar, pe

de altă parte, că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr.25/2007 şi ale O.U.G.

nr.73/2007, atribuţiile specifice în domeniul operării la nivel naţional a

sistemelor informatice ale administraţiei publice centrale, ce furnizează

servicii destinate guvernării prin mijloace electronice, ale fostului

I.G.C.T.I. au fost preluate de Agenţia pentru Serviciile Societăţii

Informaţionale, această din urmă Autoritate, iar nu A.N.R.C.T.I., este

instituţia publică care urmează a fi citată în prezenta excepţie de

nelegalitate.

La data de 28.02.2008, A.R.R. a depus note de şedinţă,

solicitând, în principal, respingerea excepţiei de nelegalitate a O.M.T.C.T.

nr.1987/2005 ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile

prevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004 referitoare la

caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi la modalitatea

de sesizare a instanţei şi, în subsidiar, ca nefondată, deoarece prevederile

art.164 (2) şi art.165 din O.M.T.C.T. nr.1987/2005 sunt legale, fiind

emise în conformitate cu dispoziţiile art.38^1 şi ale art.64 din O.U.G.

nr.109/2005, modificată şi aprobată prin legea nr.102/2006 privind

transporturile rutiere.

La data de 05.03.2008, Ministerul Transporturilor a formulat

întâmpinare, invocând excepţia lipsei de obiect, întrucât prin O.M.T.C.T.

nr.1987/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.092

din 05.12.2005, au fost aprobate Normele privind organizarea şi

efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora. Se

arată că acest ordin şi-a încetat aplicabilitatea, la data de 13 noiembrie

2006, prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor O.M.T.C.T. nr.1892/2006

conexe acestora.

De asemenea, prin aceeaşi întâmpinare a fost invocată şi

excepţia inadmisibilităţii, arătându-se că potrivit art.4 din legea

nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, numai actele

administrative cu caracter individual pot fi supuse controlului instanţelor

judecătoreşti pe calea excepţiei de nelegalitate. Or, în speţă, ordinul

contestat de reclamant este act administrativ cu caracter normativ, motiv

pentru care nu poate forma obiectul excepţiei de nelegalitate,

reglementate de art.4 din legea contenciosului administrativ, nefiind

întrunite condiţiile de admisibilitate.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate, Curtea constată că

acestea sunt nefondate.

Astfel, pe de o parte, Curtea constată că sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004

referitoare la caracterul actului administrativ, la data emiterii acestuia şi la

modalitatea de sesizare a instanţei.

Cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate, se cercetează

concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu

forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis,

potrivit principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative,

consacrat de art.1 alin.(5) din Legea nr.24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Abrogarea actului administrativ cercetat pe calea excepţiei de

nelegalitate nu produce efecte în privinţa legalităţii sale, ci cu privire la

momentul până la care acesta produce efecte juridice.

Prin urmare, este admisibilă excepţia de nelegalitate invocată

cu privire la un act administrativ unilateral, deşi acesta era abrogat la data

invocării excepţiei, iar instanţa competentă are obligaţia de a cenzura

legalitatea actului administrativ unilateral abrogat, dacă în temeiul acestuia

a fost emis actul care formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia

şi de actul contestat pe cale de excepţie depinde soluţionarea litigiului pe

fond.

normativ al Ordinului atacat, Curtea reţine că modificarea art.4 din Legea

nr.554/2004 prin Legea nr.262 din 19 iulie 2007, publicată în Monitorul

Oficial nr.510 din 30 iulie 2007, care a restrâns sfera excepţiei de

nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, este

ulterioară sesizării instanţei cu excepţia de nelegalitate, formulată la data

de 22.06.2007 (fila 32 din dosarul nr.2198/1/2007 al Înaltei Curţi) şi prin

urmare inaplicabilă cauzei.

Şi în ceea ce priveşte data emiterii actului atacat, Curtea

constată că aceasta este ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.554/2004,

excepţia de nelegalitate fiind şi din acest punct de vedere, ca şi din

punctul de vedere al modalităţii de învestire a instanţei, admisibilă.

Pe fond, excepţia de nelegalitate se vădeşte a fi însă

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În speţă se invocă neconcordanţa actului atacat cu O.U.G.

nr.109/2005, care în cap.V , Transportul rutier de persoane, la art.34

prevede:

1. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate

pe un traseu naţional se poate efectua de către operatorii de transport

rutier numai pe baza licenţei de traseu eliberată de către autoritatea

competentă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 3 ani.

2. Transportul rutier public de persoane prin servicii regulate

în trafic judeţean şi interjudeţean se efectuează pe baza programului de

transport, perioada de valabilitate a acestora fiind de 3 ani.

Pe de altă parte, art.164 (2) din Ordinul M.T.C.T.

nr.1987/2005 prevede că: „în situaţia în care asociaţia de operatori de

transport se desfiinţează sau unul sau mai mulţi membrii asociaţi se

retrag din aceasta, licenţele de traseu pe care asociaţia le deţine se retrag,

iar traseele respective vor fi atribuite în cadrul primei şedinţe de atribuire

ulterioară”.

De asemenea, art.165 prevede că: „în situaţia în care

operatorul de transport sau asociaţia de operatori de transport renunţă

sau i se retrag licenţele de traseu eliberate până la data intrării în vigoare a

prezentelor norme, traseele care compun grupa respectivă se vor atribui

distinct la următoarea şedinţă de atribuire”.

Prevederile art.164 (2) şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005

sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile art.381 şi ale art.64

din O.U.G. nr.109/2005, modificată şi aprobată prin Legea nr.102/2006

privind transporturile rutiere.

Este adevărat că O.U.G. nr.109/2005 prevede la cap.V ,

Transportul rutier de persoane, la art.34, că perioada de valabilitate a

licenţei este de 3 ani, însă este evident că această valabilitate este

subordonată condiţiei existenţei entităţii căreia licenţa i-a fost atribuită.

Nu se poate vorbi despre o licenţă valabilă, în condiţiile în care entitatea

căreia i-a fost emisă nu mai există.

Astfel, art.164 alin.2 şi art.165 din OMTCT nr.1987/2005 nu

încalcă un drept câştigat sub imperiul prevederilor OMLPTL

nr.1842/2001 cu modificările ulterioare, aşa cum în mod eronat arată

intimata autoare a excepţiei, întrucât prevederile art.4 din OMTCT

nr.1987/2005 prin care se abrogă OMLPTL nr.1842/2001 cu

modificările şi completările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor art.10

(1) coroborate cu cele ale art.11 (3) din Legea nr.24/2000 cu modificările

ulterioare.

drept, ci Asociaţia din care ea făcea parte şi care, în conformitate cu

contractul de asociere înregistrat la IGCTI sub nr.32/17.05.2005, avea ca

scop asigurarea numărului necesar de autovehicule active şi de rezervă în

vederea efectuării traseelor atribuite.

Astfel, licenţa pentru grupa de trasee nr.35 Asociaţiei 86B a

fost eliberată ca urmare a atribuirii publice din data de 03.06.2005. Oferta

62, grupa de trasee 35, traseele 126, 127 şi 128 a fost solicitată de

Asociaţia 86B şi atribuită Asociaţiei 86B, asociaţie din care face parte

autoarea excepţiei de nelegalitate şi S.C. Transporturi Dacia S.A.

Conform rezultatelor validate şi afişate şi la data prezentelor concluzii pe

site-ul I.G.C.T.I. figurează ca şi câştigătoare a ofertei 62 Asociaţia 86 B, şi

nu S.C. Gildob Star Company S.R.L.

Nu poate fi acceptat de către Curte raţionamentul autoarei

excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.164 (2) şi art.165 a OMTCT

nr.1987/2005, întrucât ar însemna ca licenţa de traseu eliberată

operatorului de transport membru al asociaţiei fără personalitate juridică

obţinută prin atribuire publică în condiţii concurenţiale, poate fi

„transferată” unui alt operator de transport membru al aceleiaşi asociaţii

fără personalitate juridică, fapt ce încalcă nu doar litera, dar şi spiritul

actelor normative care protejează mediul concurenţial, dar şi dispoziţiile

art.1 (1) din Legea nr.102/2006 conform căruia efectuarea

transporturilor rutiere de persoane trebuie să se desfăşoare cu respectarea

principiului liberei concurenţe.

În concret, raportat la speţa dedusă judecăţii, ar însemna ca

licenţa de traseu nominală eliberată S.C. Transporturi Dacia S.A., ca

membră a Asociaţiei 86 B poate fi „transferată” autoarei excepţiei, fără

atribuire publică şi fără respectarea condiţiilor concurenţiale.

Pe cale de consecinţă, prevederile art.164 (2) şi ale art.165 din OMTCT

nr.1987/2005 sunt legale, fiind emise în conformitate cu dispoziţiile

art.69 din O.U.G. nr.109/2005 modificată şi aprobată prin Legea

nr.102/2006, conform cărora Ministerul Transporturilor, Construcţiilor

şi Turismului este instituţia îndreptăţită să elaboreze normele privind

organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere, norme aprobate prin

OMTCT nr.1987/2005 şi prin care se stabilesc măsuri de

retragerea/suspendarea licenţelor de transport, licenţelor de traseu,

certificatului de transport în cont propriu, a licenţei pentru activităţi

conexe transportului.