Prin sentinţa civilă nr. 113 din 31.01.2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii N.M. şi C.S. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BISTRIŢA şi PRIMARUL MUNICIPIULUI BISTRIŢA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanţii solicită să se dispună ca pârâţii să respecte prevederile Sentinţei civile nr.409/27.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, sentinţă devenită irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj pronunţată în şedinţa publică din 21.10.2011 şi să facă toate demersurile care se impun în noua situaţie, în care Hotărârea Consiliului Local al mun. Bistriţa nr 151/2010 este anulată, respectiv: – Notificarea companiei care efectuează Planul de Urbanism General al mun. Bistriţa să elimine varianta de traseu care a făcut obiectul acestei HCL din toată documentaţia PUG; – Retragerea Certificatului de Urbanism nr. 1450/14.09.2011 emis de Primăria mun. Bistriţa pentru realizarea variantei de ocolire Bistriţa sud; – Anularea avizului primarului pentru realizarea acestui obiectiv (dacă acest aviz a fost eliberat); – Comunicarea anulării HCL următorilor (aşa cum rezultă din textul HCL): Direcţiei Arhitectură şi Dezvoltare Urbană a mun. Bistriţa, Serviciului Urbanism al Primăriei Bistriţa, SC B. România SRL, Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, SC I. SA, Instituţiei Prefectului. De asemenea, solicită obligarea pârâţilor să facă aceste demersuri într-un termen cât mai scurt, având în vedere faptul că Planul de Urbanism General este în perioada consultărilor publice şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – CNADNR, a depus la numeroase instituţii documentaţia pentru avizarea variantei de traseu din HCL 151/2010 anulată. Să fie stabilite penalităţile prevăzute de art. 24 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 pentru reprezentanţii instituţiilor susmenţionate în cazul nerespectării hotărârilor celor două instituţii de judecată ce s-au pronunţat asupra acestui aspect, în termenul pe care îl va stabili instanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 409/2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii N.M., C.S. şi G.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al mun. Bistriţa şi Primarul mun. Bistriţa şi a fost anulată HCL Bistriţa nr. 151/2010, tribunalul reţinând că există motive de nelegalitate a HCL Bistriţa nr. 151/2010 privind stabilirea unor măsuri în vederea realizării variantei de ocolire a mun. Bistriţa – varianta 2 sud – obiectiv finanţat din fondul european de dezvoltare regională, hotărâre prin care s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa, varianta doi sud, conform documentaţiei întocmită de proiectantul general I. SA – faza studiu de fezabilitate.
S-a reţinut că hotărârea atacată nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de alte legi speciale din domeniul său de aplicare. Astfel, potrivit art.37 din OG 43/1997, în forma de la data adoptării hotărârii atacate, pentru realizarea unei centuri ocolitoare trebuie îndeplinite două condiţii: respectiv această centură să fie în extravilanul localităţii şi să fie întocmită în baza unui studiu de trafic.
In ce priveşte prima condiţie impusă de lege, din documentaţia depusă la dosar, a rezultat că aceasta nu a fost îndeplinită, în sensul că traseul stabilit este inclus în intravilanul localităţii pe o lungime de aproximativ 5 km.
Nici cea de a doua condiţie referitoare la studiile de trafic nu este îndeplinită, deoarece aşa cum rezultă din preambulul HCL 151/2010, nu s-a avut în vedere vreun studiu de trafic. Nici documentaţia întocmită de proiectantul general nu are anexat un astfel de studiu.
Astfel, se constată că în mod evident hotărârea adoptată şi atacată în prezenta cauză nu îndeplineşte aceste două condiţii impuse de lege.
S-a mai reţinut că, din documentaţia întocmită de proiectantul general care a stat la baza emiterii hotărârii nu rezultă, deoarece nu sunt evidenţiate, toate construcţiile situate în banda de 5o m stânga-dreapta faţă de marginea îmbrăcămintei asfaltice. Acesta a fost şi motivul pentru care documentaţia tehnică întocmită pentru elaborarea studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic, şi detaliilor de execuţie nu a primit avizul OCPI Bistriţa-Năsăud, deşi s-a solicitat completarea în acest sens. Această cerinţă este obligatorie atât din punct de vedere al dispoziţiei legale care interzice amplasarea acestor construcţii, cât şi din punct de vedere al întocmirii documentaţiei în sensul că aceasta trebuie să fie completă şi conform dispoziţiilor legale. Neîndeplinirea acesteia reprezintă un alt motiv de nelegalitate a hotărârii atacate.
S-a mai menţionat că, prin hotărârea atacată s-a hotărât şi modificarea planului urbanistic general al mun.Bistriţa, în condiţiile în care potrivit disp.art.32 pct.4 din Leg.350/2001, o nouă documentaţia de urbanism poate fi aprobată numai după o perioadă de cel puţin 12 luni de la data aprobării documentaţiei iniţiale. Ori, prin HCL 5/28.01.2010 a fost aprobat PUZ Codrişor II, referitor la versatul nordic al dealului Codrişor, versatul vestic al dealului Codrişor, parcelele adiacente drumului care continuă spre vest str.Taberei şi zona str.Taberei delimitată în PUZ „Valea Jelnei”, modificat implicit prin hotărârea atacată înaintea termenului prevăzut de lege.
Referitor la poluarea oraşului invocată de către reclamanţi, instanţa a reţinut că, prin hotărârea atacată, nu s-a avut în vedere acest aspect, singura referire fiind cea din documentaţia proiectantului, care în mod inexplicabil nu face nici un fel de referiri la impactul asupra mediului înconjurător, deşi la criteriile care au stat la baza analizei este trecut şi criteriul acesta. Mai mult, chiar se arată în documentaţie dezavantajele aduse, respectiv faptul că varianta este dispusă în interiorul zonei construite, iar pentru diminuarea impactului negativ se vor executa panouri fonoabsorbante pe ambele părţi ale drumului, iar după efectuarea defrişărilor în suprafaţă de circa 3,87 ha se vor realiza împăduriri în compensaţie.
S-a mai arătat că, anterior acestei hotărâri, la data de 12.05.2010, prin HCL.nr.71 s-a dat acordul pentru traseul 1 Nord sau 3 Sud al variantei de ocolire, fără ca prin noua hotărâre adoptată să se arate în mod concret care sunt motivele pentru care prima hotărâre nu mai corespunde, atât din punct de vedere al oportunităţii cât şi din punct de vedere al legalităţii. De fapt, întreaga documentaţie anexă a HCL 151/2010 nu face nici o referire la hotărârea anterioară care se revocă. In această situaţie este pusă sub semnul nelegalităţii şi dispoziţia de revocare a HCL 71/2010, nemotivată şi neatacată în sensul contenciosului administrativ de către persoane interesate sau vătămate.
Împotriva hotărârii menţionată mai sus s-a formulat recurs, iar prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a admis recursul declarat de Primarul mun. Bistriţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de acesta ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, menţinându-se restul dispoziţiei sentinţei şi s-a respins recursul formulat de Consiliul local al mun. Bistriţa.
Astfel, s-a statuat irevocabil de către instanţa de judecată că hotărârea de consiliu local prin care s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţ – varianta 2 sud – este nelegală, traseul adoptat fiind în contradicţie cu normele legale menţionate anterior.
Astfel, s-a statuat irevocabil de către instanţa de judecată că hotărârea de consiliu local prin care s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţ – varianta 2 sud – este nelegală, traseul adoptat fiind în contradicţie cu normele legale menţionate anterior.
Aceasta deoarece, contrar susţinerilor pârâţilor, prin Sentinţa civilă nr.409/27.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud sentinţă devenită irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj pronunţată în şedinţa publică din 21.10.2011 s-a anulat HCL nr. 151/2010, aspect care rezultă atât din considerentele hotărârii ce susţin dispozitivul, cât şi din dispozitivul întocmit cu ocazia pronunţării.
De altfel, prin Încheierea pronunţată în acelaşi dosar în data de 14.02.2012, s-a admis cererea reclamanţilor de îndreptare a erorii materiale, în sensul că se va menţiona şi în dispozitiv „- dispune anulare Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Bistriţa nr. 151/9.09.2010”
Prin adresele trimise Primarului mun. Bistriţa, consilierilor locali din cadrul Consiliului local al mun. Bistriţa, reclamanţii au solicitat să fie notificată societatea care finalizează planul de urbanism general al mun. Bistriţa pentru scoaterea traseului variantei de ocolire 2 sud din acest plan de urbanism, precum şi să se comunice beneficiarului investiţiei – CNADNR şi proiectantului – I. SA , noua situaţie, având în vedere emiterea unui certificat de urbanism pentru această investiţie în perioada anterioară declarării ilegale a variantei de ocolire doi sud, invocându-se disp. art. 2 din Legea nr. 50/1991.
Din adresa emisă de CNADNR SA la data de 23 noiembrie 2011 rezultă că proiectantul I. SA a reanalizat traseul variantei de ocolire Bistriţa şi a identificat o soluţie prin care întreaga variantă de ocolire este dispusă pe teritoriul mun. Bistriţa, propunându-se o translatare cu aproximativ 30 m de pe teritoriul administrativ al comunei Livezile, pe teritoriul administrativ al mun. Bistriţa, astfel încât Primăria Bistriţa să poată emite certificatul de urbanism necesar pentru realizarea investiţiei. Se mai menţionează că s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1450/14.09.2011 emis de Primăria mun. Bistriţa.
Acţiunea formulată de reclamanţi este întemeiată pe disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004 care vizează obligarea la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, dacă în urma admiterii acestora, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.
Prin hotărârea a cărei se solicită nu s-a stabilit nici o obligaţie în sarcina consiliului local sau a primarului mun. Bistriţa (faţă de acesta fiind respinsă acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive ), astfel că acţiunea reclamanţilor nu se circumscrie ipotezelor prev. de art. 24 din legea contenciosului administrativ.
Fiind anulată hotărârea prin care s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa, varianta doi sud, beneficiarul are mai multe posibilităţi: de a renunţa la realizarea acestui obiectiv; de a-l realiza în una din celelalte două variante de ocolire – 1 Nord sau 3 Sud pentru care s-au realizat studii de specialitate sau de a adopta o altă variantă.
În situaţia în care se continuă demersurile pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa –în varianta 2 sud – care a fost constatată de instanţa de judecată ca fiind nelegală, persoanele interesate au posibilitatea să solicite în instanţă desfiinţarea actelor emise în acest sens.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii N.M. şi C.S. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei menţionate în sensul admiterii cererii reclamanţilor, aşa cum a fost aceasta formulată. Dat fiind faptul că, în prezent se continuă demersurile pentru realizarea variantei de ocolire 2 sud şi realizarea PUG Bistriţa a trecut de faza consultărilor publice, urmând să fie supus aprobării CL al mun. Bistriţa solicită să fie analizat acest recurs în termen cât mai scurt.
În motivare s-a arătat că:
Conform sentinţei civile nr. 409/27.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, devenită irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj nr. 3905/21.10.2011, s-a anulat Hotărârea Consiliului local al Mun. Bistriţa nr. 151/09.09.2010. Anularea acestei HCL atrage după sine, fără a mai fi necesară precizarea expresă a acestui fapt în sentinţă, a necesităţii respectării deciziei instanţelor de judecată şi a efectuării unor operaţiuni administrative. Astfel, prin HCL 151/2010 se stabileau următoarele: Se dădea acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa – varianta 2 sud, Se stabilea preluarea în Planul de Urbanism General al mun. Bistriţa, în curs de elaborare, a acestei variante, Emiterea Certificatului de Urbanism (CU) în vederea întocmirii documentaţiei necesare realizării obiectivului, Emiterea avizului favorabil al Primarului pentru proiect, Comunicarea hotărârii către instituţiile interesate.
Odată anulată aceasta HCL, emitentul acestei hotărâri, ca şi executantul hotărârilor emise de CL al mun. Bistriţa, respectiv primarul mun. Bistriţa, trebuie să facă demersurile administrative, ce derivă din însăşi declararea HCL 151/2010 ca nelegală, fără ca acest lucru să fie neapărat incluse în dispozitivul sentinţei prin care se anulează hotărârea.
Astfel, prevederea art. 24, alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, este aplicabilă, iar CL şi Primăria mun. Bistriţa trebuiau ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 409/27.04.2011 să comunice tuturor părţilor interesate cuprinse în HCL 151/2010 a faptului că această hotărâre este ilegală.
În schimb, nu doar că nu s-a făcut nimic în acest sens, dar primarul mun. Bistriţa nici nu consideră această hotărâre ca fiind anulată.
Consideră că prevederile art. 24 din L. 554/2004 sunt aplicabile, astfel că, în lipsa operaţiunilor administrative ce decurg din anularea HCL 151/2010, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei 409/2011, cei implicaţi, adică emitentul şi executantul acestei hotărâri, trebuie penalizaţi, conform legii.
În sentinţa civilă nr. 113/31.01.2012, se spune: “În situaţia în care se continuă demersurile pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa- în varianta 2 sud- care a fost constatată de instanţă ca fiind nelegală, persoanele interesate au posibilitatea să solicite în instanţă desfiinţarea actelor emise în acest sens.”
Precizează că printre actele care vor deriva din această HCL ilegală, se numără şi Autorizaţia de Construire pentru această variantă de ocolire, care va fi emisă, conform Legii 50/1991, de către Ministerul Transporturilor. Emiterea acestei autorizaţii nu au posibilitatea să o cunoască în timp util pentru a fi atacată în instanţă. La fel, deja varianta de ocolire este inclusă în Planul de Urbanism General, în curs de finalizare. La dezbaterea publică ce a avut loc pe acest subiect la Primăria Bistriţa, la solicitarea reclamanţilor de clarificare a legalităţii includerii variantei de ocolire 2 sud în PUG, domnul primar le-a comunicat, dar nu în scris, cum ar fi trebuit, ci prin ziarul Primăriei Bistriţa, în sensul în care: ” Nu există nici un traseu care să nu creeze probleme, dar această variantă este singura finanţabilă, nu s-a găsit nici o altă variantă.” Edificator este şi faptul că CJ BN nu a eliberat CU pentru această variantă de ocolire. Deşi includerea în PUG a variantei de ocolire este aprobată prin HCL 151/2010- ilegală, nu pare a fi o piedică pentru domnul primar.
Consideră că lăsarea la latitudinea persoanelor interesate a urmărilor unei hotărâri nelegale nu este potrivită, împiedicând finalizarea actului de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamanţii, prin acţiunea formulată, au solicitat să se dispună ca pârâţii să respecte prevederile Sentinţei civile nr.409/27.04.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud sentinţă devenită irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Cluj pronunţată în şedinţa publică din 21.10.2011 şi să facă toate demersurile care se impun în noua situaţie, în care Hotărârea Consiliului Local al mun. Bistriţa nr 151/2010 este anulată, respectiv: – Notificarea companiei care efectuează Planul de Urbanism General al mun. Bistriţa să elimine varianta de traseu care a făcut obiectul acestei HCL din toată documentaţia PUG; – Retragerea Certificatului de Urbanism nr. 1450/14.09.2011 emis de Primăria mun. Bistriţa pentru realizarea variantei de ocolire Bistriţa Sud; – Anularea avizului primarului pentru realizarea acestui obiectiv (dacă acest aviz a fost eliberat); – Comunicarea anulării HCL următorilor (aşa cum rezultă din textul HCL): Direcţiei Arhitectură şi Dezvoltare Urbană a mun. Bistriţa, Serviciului Urbanism al Primăriei Bistriţa, SC B. România SRL, Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, SC I. SA, Instituţiei Prefectului. De asemenea, au solicitat obligarea pârâţilor la realizarea acestor demersuri într-un termen cât mai scurt, având în vedere faptul că Planul de Urbanism General este în perioada consultărilor publice şi Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – CNADNR, a depus la numeroase instituţii documentaţia pentru avizarea variantei de traseu din HCL 151/2010 anulată. Să fie stabilite penalităţile prevăzute de art. 24 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 pentru reprezentanţii instituţiilor susmenţionate în cazul nerespectării hotărârilor celor două instituţii de judecată ce s-au pronunţat asupra acestui aspect, în termenul pe care îl va stabili instanţa.
În susţinerea cererii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 409/2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii N.M., C.S. şi G.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al mun. Bistriţa şi Primarul mun. Bistriţa şi a fost anulată HCL Bistriţa nr. 151/2010, tribunalul reţinând că există motive de nelegalitate a HCL Bistriţa nr. 151/2010 privind stabilirea unor măsuri în vederea realizării variantei de ocolire a mun. Bistriţa – varianta 2 sud – obiectiv finanţat din fondul european de dezvoltare regională, hotărâre prin care s-a dat acordul pentru realizarea variantei de ocolire a mun. Bistriţa, varianta doi sud, conform documentaţiei întocmită de proiectantul general I. SA – faza studiu de fezabilitate.
S-a reţinut că hotărârea atacată nu îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de alte legi speciale din domeniul său de aplicare, cum ar fi art.37 din OG 43/1997, art.32 pct.4 din Leg.350/2001, în forma de la data adoptării hotărârii atacate, lipsind şi avizul OCPI. De asemenea, în documentaţia care a stat la baza emiterii acestei hotărâri, nu se fac nici un fel de referiri la impactul asupra mediului înconjurător. Totodată, nu s-a reglementat în nici un fel situaţia HCL nr. 71/2010, prin care, anterior emiterii hotărârii atacate, s-a dat acordul pentru traseul 1 Nord sau 3 Sud al variantei de ocolire.
Împotriva hotărârii menţionată mai sus s-a formulat recurs, Curtea de Apel Cluj admiţând recursul declarat de Primarul mun. Bistriţa în sensul că s-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de acesta ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, menţinându-se restul dispoziţiei sentinţei, urmare a respingerii recursului formulat de Consiliul local al mun. Bistriţa.
Reclamanţii au mai arătat că prin adresele trimise Primarului mun. Bistriţa, consilierilor locali din cadrul Consiliului local al mun. Bistriţa, au solicitat să fie notificată societatea care finalizează planul de urbanism general al mun. Bistriţa pentru scoaterea traseului variantei de ocolire 2 sud din acest plan de urbanism, precum şi să se comunice beneficiarului investiţiei – CNADNR şi proiectantului – I. SA , noua situaţie, având în vedere emiterea unui certificat de urbanism pentru această investiţie în perioada anterioară declarării ilegale a variantei de ocolire doi sud, invocându-se disp. art. 2 din Legea nr. 50/1991.
Din adresa emisă de CNADNR SA la data de 23 noiembrie 2011, rezultă însă că proiectantul I. SA a reanalizat traseul variantei de ocolire Bistriţa şi a identificat o soluţie prin care întreaga variantă de ocolire este dispusă pe teritoriul mun. Bistriţa, propunându-se o translatare cu aproximativ 30 m de pe teritoriul administrativ al comunei Livezile, pe teritoriul administrativ al mun. Bistriţa, astfel încât Primăria Bistriţa să poată emite certificatul de urbanism necesar pentru realizarea investiţiei. Se mai menţionează că s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1450/14.09.2011 emis de Primarul mun. Bistriţa.
În opinia reclamanţilor, toate aceste demersuri întreprinse de către autorităţile implicate în procedura de avizare a variantei ocolitoare, precum şi în aceea de actualizare a PUG, sunt de natură să ducă la concluzia conform căreia sunt negate efectele hotărârii judecătoreşti de anulare a HCL nr. 151/2010, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, motiv pentru care au fost formulate petitele mai sus arătate.
Prin sentinţa fondului, acţiunea a fost respinsă, pe considerentul că nu aceasta este calea procedurală ce trebuia urmată de către reclamanţi, având în vedere cele dispuse prin sentinţa nr. 409/2011, aceştia având posibilitatea de a acţiona în justiţie autorităţile care înţeleg să emită acte administrative pentru punerea în executare a HCL nr. 151/2010.
Recursul declarat de către reclamanţi se întemeiază, în esenţă, pe ideea că respingerea acţiunii echivalează cu negarea efectelor sentinţei nr. 409/2011, punându-i, practic, în situaţia de a formula noi cereri de chemare în judecată, împotriva tuturor actelor care au fost sau vor fi emise în baza HCL anulate.
Deşi Curtea nu contestă necesitatea respectării unor statuări irevocabile ale unei instanţe judecătoreşti, prin care s-a constatat nelegalitatea unui act administrativ, apreciază că recursul declarat nu este fondat, reţinerile instanţei de fond fiind corecte, din perspectiva specificităţii procedurii de punere în executare a unui titlu pronunţat în această materie.
În doctrină s-a relevat că executarea hotărârilor de contencios administrativ poate parcurge mai multe etape, fiecare având propriile mijloace de constrângere.
Astfel, de principiu, hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă constituie titlu executoriu şi trebuie adusă la îndeplinire fie în termenul stabilit de instanţă, fie în cel prevăzut de lege (30 de zile).
Pe de altă parte, nu trebuie ignorat că procedura de executare este diferită, în funcţie de conţinutul titlului executoriu. Fiind analizate textele art. 24 şi 25 din lege, s-a relevat că executarea silită, în maniera specifică domeniului contenciosului administrativ, este necesară, în primul rând, în cazul hotărârii de obligare a autorităţii publice la rezolvarea cererii, indiferent dacă ea dublează hotărârea de anulare a actului sau nu.
Astfel, sunt vizate: hotărârile de anulare a actului administrativ şi, în acelaşi timp, de obligare a autorităţii publice la emiterea unui alt act sau la efectuarea unei operaţiuni administrative, precum şi hotărârile date în urma tăcerii administrative sau a refuzului nejustificat explicit.
Drept urmare, sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de constrângere, prin ameninţarea pe care o prezintă pentru conducătorul autorităţii publice, spre a determina pârâta (autoritatea publică) să execute obligaţia de “a face” stabilită prin hotărârea judecătorească.
Este un mijloc indirect de a executării obligaţiei de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ, respectiv de a elibera conform dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti un act, adeverinţă, în acest caz nefiind necesară apelarea la prevederile dreptului comun în materie de executare silită.
Drept consecinţă, având în vedere că titlul executoriu invocat de către reclamanţi, prin care nu s-a dispus nicio altă măsură, decât cea de anulare a HCL nr. 151/2010, nu este unul ce intră sub incidenţa prev. art. 24 alin. 1 din LCA, motiv pentru care nu se poate susţine cu temei că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile alin. 2 al aceluiaşi text.
Pe de altă parte, este discutabil în ce măsură executarea sentinţei de anulare se realizează, practic, în modalitatea sugerată de către reclamanţi, efectul imediat al pronunţării deciziei din recurs fiind stoparea tuturor demersurilor prin care se pune în aplicare actul administrativ anulat.
În acest context, este de reţinut, pe de o parte, că intimaţii au relevat că petenţii au realizat comunicarea hotărârii de anulare către toate autorităţile la care se face referire în petitele acţiunii, care au fost astfel notificate cu privire la necesitatea respectării ei.
Din această perspectivă, nu se înţelege de ce o nouă comunicare, realizată de către pârâţi, ar produce alte efecte decât cea a reclamanţilor.
Pe de altă parte, raportat la apărările formulate de către pârâţi, conform cărora lucrările actuale, la care fac referire reclamanţii, vizează un alt traseu al variantei de ocolire, ce va fi avizată ulterior îndeplinirii tuturor cerinţelor formale la care s-a făcut referire în sentinţa nr. 409/2011, Curtea apreciază că, în cadrul procedurii de punere în executare a hotărârii irevocabile obţinute de către petenţi, aceste aspecte nu pot fi analizate, ele căzând exclusiv în sarcina instanţei ce va fi sesizată cu analiza legalităţii actelor administrative emise în baza HCL anulate, dacă ele există, sau a acelora care se referă la noul traseu al centurii.
Din aceleaşi motive, Curtea nu se poate pronunţa, în prezentul cadrul procesual, fixat de către reclamanţi, asupra legalităţii demersurilor întreprinse de către pârâţi ulterior anulării HCL, intimaţii sesizând corect şi faptul că prev. art. 24 din LCA sunt incompatibile şi cu petitele referitoare la „retragerea” CU nr. 1450/2011, precum şi cu cel referitor la anularea avizului primarului pentru realizarea acestui obiectiv.
Aceasta întrucât anularea acestor acte administrative nu se poate dispune în cadrul reglementat de prev. art. 24, 25 din LCA, reclamanţii având la îndemână calea procedurală instituită prin disp. art. 1, 8 şi 18 din acelaşi act normativ, la care nu au făcut însă nicio referire în prezenta cauză.
În acest context, Curtea notează că soluţia dată de prima instanţă echivalează, practic, cu admiterea unei excepţii de inadmisibilitate a prezentei cereri, statuare ce va fi validată în recurs, astfel încât recurenţii se vor putea adresa instanţei, într-un alt cadru procesual, cu astfel de solicitări.
Aşa fiind, văzând şi prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul reclamanţilor va fi respins, cu consecinţa menţinerii sentinţei.
