Contencios administrativ fiscal – datorii vamale. Vamă


SENTINŢA CIVILĂ NR. 484/CA/ 19 decembrie 2007

Domeniu asociat: administrativ fiscal; datorii vamale.

În mod eronat organele vamale au apreciat că titularul operaţiunii vamale

neîncheiate este mandatarul DLG şi nu mandantul PE în numele şi pe seama căreia

a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit.

Astfel fiind, se constată că reclamantul mandatar nu este debitorul unei

Astfel fiind, se constată că reclamantul mandatar nu este debitorul unei

obligaţii fiscale vamale şi că, titlurile de creanţă şi executorii emise de organele

obligaţii fiscale vamale şi că, titlurile de creanţă şi executorii emise de organele

vamale în sarcina acestuia sunt nelegale pentru acest motiv.

vamale în sarcina acestuia sunt nelegale pentru acest motiv.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus, reclamantul DLG, în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. SATU MARE,

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A VĂMILOR, DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ

CLUJ şi BIROUL VAMAL PETEA, a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei

nr. 5041/13.03.2006 emisă de D.G.F.P. SATU MARE privind modul de soluţionare a

contestaţiei reclamantului, să anuleze titlurile de creanţă fiscală emise pe seama

acestuia respectiv a Actului constatator nr.156/21.11.2000 şi a procesului verbal

privind calculul majorărilor de întârziere, dobânzi , penalităţi accize şi TVA emise de

Biroul Vamal Petea..

În fapt se arată că în anul 1998 a introdus în ţară un autoturism pentru numita

PE în calitate de mandatar al acesteia. Aceasta avea posibilitatea în temeiul dreptului

de repatriere în România să-şi aducă în ţară, fără plata taxelor vamale un autoturism.

În acest sens i-a dat reclamantului o autentică care a fost predată organelor

vamale. De altfel, chiar în cuprinsul actului constatator atacat se face referire la

numita PE.

Pe lângă faptul că taxele vamale au fost calculate în mod eronat în sarcina

reclamantului, deoarece a făcut dovada către Biroul Vamal Petea că nu este

proprietarul autoturismului introdus în ţară, ci susnumita, consideră că, în mod eronat

s-au calculat şi majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi. Câtă vreme reclamantului

nu i s-a comunicat actul constatator privind datoriile către bugetul statului, iar actul

constatator este emis în anul 2000 pentru o faptă din 1998 consideră că este incorect

să se calculeze accesorii începând cu anul 1998 şi până în 2005.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ CLUJ

(fostă D.R.V. Oradea) în nume propriu şi în reprezentarea AUTORITĂŢII

NAŢIONALE VAMALE Bucureşti invocă excepţia tardivităţii formulării acţiunii în

contencios administrativ depusă de către reclamant.

Astfel, arată că A.C. nr. 156/21.11.2000 a fost comunicat contestatorului în

data de 08.12 .2001, conform confirmării de primire pe care o depune în probaţiune.

În data de 12.07.2002 reclamantului i s-a comunicat somaţia prin publicarea

acesteia la Monitorul Oficial, împotriva acesteia reclamantul a formulat contestaţie la

executare, care însă a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 4968/2006 pronunţată de

Judecătoria Satu Mare în dosar 5649/2006. Ca urmare, în opinia pârâtei acţiunea în

contencios administrativ este tardivă.

Pe fond, arată că în data 02.01.1998 cu declaraţia vamală de tranzit nr. 7

reclamantul a introdus în ţară prin Biroul Vamal Petea un autoturism. Reclamantul nu

s-a prezentat în termenul stabilit prin declaraţia vamală de călători la Biroul Vamal de

destinaţie – pentru a-şi încheia operaţiunea de import, ca urmare s-a trecut la

încheierea acesteia din oficiu.

Susţinerile reclamantului că ar fi introdus autoturismul pentru o altă persoană

sunt nerelevante întrucât el este titularul regimului vamal de tranzit şi avea obligaţia

să încheie regimul vamal suspensiv. Prin actul constatator nr. 156/21.11.2000

autoritatea vamală a stabilit în sarcina reclamantului suma reprezentând drepturi

vamale rezultate din operaţiunea privind importul autoturismului. Reclamantul fiind

titularul regimului de tranzit vamal, trebuia să prezinte biroului vamal de destinaţie

mărfurile în stare intactă, în termenul stabilit de autoritatea vamală. Cum reclamantul

nu şi-a îndeplinit obligaţia legala de a încheia în termen operaţiunea vamală

suspensivă de la plata drepturilor vamale – operaţiunea vamală de tranzit auto intern

– ca titular de drept al acestei operaţiuni şi cu emiterea unei declaraţii vamale de

import definitiv, Biroul Vamal Petea a procedat legal şi corect întocmind actul

constatator în sarcina acestuia.

Astfel, fiind vorba de un control ulterior al autorităţii vamale şi în conformitate

cu dispoziţiile art. 4 lit. c din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare

aplicabile la momentul stabilirii datoriei vamale în sarcina contestatorului debitor

fiscal, titlul de creanţa, devenit titlu executoriu prin neplată şi necontestare, este

documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării, în speţa actul

constatator nr. 156/2000 încheiat de Biroul Vamal Petea în sarcina reclamantului, din

oficiu. Doar ca urmare a controlului ulterior s-au putut stabili drepturile cuvenite

bugetului statului, pentru importul autovehiculului, care nu a fost încheiat de

contestator prin declaraţii vamale de import definitiv.

Declaraţia vamală de călători, din simpla observare a acesteia, nu cuprinde şi

nu poate cuprinde sume de plată, fiindcă prin ea se acordă un regim vamal

suspensiv de la plata drepturilor de import, fiind asimilată declaraţiei vamale sumare,

urmând ca datoria vamală să fie stabilită în declaraţia vamală de import definitiv, de

către biroul vamal de destinaţie, în cazul în care titularul operaţiunii vamale de tranzit

îşi îndeplineşte obligaţia legală de a se prezenta la acest birou vamal cu bunul

introdus în ţară.

Pârâta D.G.F.P. SATU MARE, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit declaraţiei vamale de tranzit intern, la data de 02 ianuarie 1998,

reclamantul DLG a introdus în ţară un autoturism marca BMV pentru PE. În cuprinsul

declaraţiei vamale sunt cuprinse următoarele menţiuni: ”în vederea repatrierii ad. rep.

Nr.14/24192/18.03.1997, ad. stab. dom. nr. 218132/27.11.1997 Pol. Mun. Cluj,

Încheiere aut. nr. 4123/10.12.1997”.

La solicitarea instanţei de judecată de a i se comunica înscrisurile la care se

face referire în cuprinsul declaraţiei vamale de mai sus, pârâta Direcţia Regională

Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj comunică faptul că, la data întocmirii

declaraţiei vamale 1998, nu se reţineau în anexă documentele prezentate,

declaraţia vamală de călători substituind declaraţia vamală de tranzit (fila nr. 124).

Apreciind că reclamantul este titularul operaţiunii de tranzit vamal şi că acesta

nu a încheiat operaţiunea vamală în termenul de tranzit, pentru nerespectarea

prevederilor art. 93, 98, 99 din Legea nr. 141/1991 pe numele reclamantului s-a

întocmit la 21.11.2000 Actul constatator nr. 156/21.11.2000 pentru sumele

reprezentând datorii vamale neachitate (fila nr. 7), iar la 10.10.2005, Procesul verbal

privind calculul accesoriilor nr. 198/10.10.2005 (fila nr. 8).

Se constată că, şi în cuprinsul Actului constatator se face referire la numita P

E.

Împotriva acestor acte administrativ fiscale reclamantul a formulat contestaţie

înregistrată sub nr. 5041/27.01.2006, soluţionată de către D.G.F.P. SATU MARE prin

Decizia nr. 5041/13.03.2006 în sensul respingerii acesteia (fila nr. 27).

Excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de către pârâta D.R.V. Cluj a

fost soluţionată de instanţă prin încheiere interlocutorie în şedinţa publică din

19.09.2007. Excepţia a fost respinsă pentru considerentele de fapt şi de drept

cuprinse în încheiere (fila nr. 112 ).

Referitor la legalitatea actelor administrativ fiscale contestate prin prezenta

acţiune, instanţa a reţinut că într-adevăr art. 141 alin. 2 din Legea nr. 141/1997

privind Codul Vamal al României, în vigoare la data emiterii Actului constatator

contestat prevedeau „debitorul datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei

vamale acceptate şi înregistrate”, iar potrivit art. 165 alin. 1 din Regulamentul de

aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr. 626/1997 „declaraţia vamală de tranzit

vamal constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import,

în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în

termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri”.

În speţă, însă, se constată ca fiind incidente şi dispoziţiile art. 1532 şi

următoarele privind instituţia mandatului. „Art. 1532 Cod civil defineşte

mandatul ca fiind un contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a

face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinare”.

În baza acestei definiţii legale, a existenţei unor indicii temeinice în sensul că

la data întocmirii declaraţiei vamale s-au prezentat organelor vamale toate

înscrisurile enumerate în cuprinsul declaraţiei vamale, inclusiv a procurii – înscris

constatator al contractului de mandat încheiat între numita PE, în calitate de mandant

şi DLG în calitate de mandatar, a recunoaşterilor organelor vamale exprimate în chiar

cuprinsul actelor fiscale întocmite de aceştia – se constată că, la data de 02.01.1998,

reclamantul a introdus în ţară un autoturism şi a întocmit declaraţia vamală de tranzit

în numele şi pe seama altei persoane şi nu în nume propriu.

Prin urmare, în mod eronat organele vamale au apreciat că titularul operaţiunii

vamale neîncheiate este mandatarul DLG şi nu mandantul PE în numele şi pe seama

căreia a fost întocmită declaraţia vamală de tranzit.

Constatând că motivul de nelegalitate al actelor administrativ fiscale invocat,

în principal, de către reclamant este fondat, în temeiul art. 182 alin. 2 C.proc.fiscală,

art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 276 C.proc.civ. şi a textelor de lege

amintite, instanţa a admis acţiunea în contencios administrativ înaintată de reclamant

şi a anulat actele administrativ fiscale contestate.

3