– Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. 1;
– Cod procedură fiscală: art. 209 alin. 2;
– Cod procedură civilă: art. 2 pct. 1 lit. c).
Legiuitorul, prin dispoziţiile legale enumerate, a adoptat un criteriu principal de determinare a competenţei de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrativ fiscale, care este acela al tipului actului administrativ fiscal contestat, adică după cum acesta este un act administrativ tipic sau un act administrativ asimilat.
în speţă, obiectul dedus judecăţii îl constituie anularea Deciziei Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Botoşani, prin care s-a respins cererea privind anularea dispoziţiei de măsuri nr. 3160/2009.
Aşadar, în speţă este vorba de un act administrativ fiscal tipic, actul contestat incluzându-se în categoria altor acte administrative fiscale decât deciziile de impunere, despre care face vorbire art. 209 alin. 2, emis de autoritatea fiscală, prin care se impune contribuabilului obligaţia de a aduce la îndeplinire anumite măsuri, într-o perioadă de timp dată, măsuri dispuse ca urmare a efectuării controlului fiscal la societate şi finalizat prin decizia de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009, măsuri de corectare a unor înregistrări în contabilitate, ce fac obiectul unui act administrativ fiscal separat, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a prezentei speţe, a Tribunalului Botoşani, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 82 din 10 aprilie 2009)
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 273/39/2009 din 6 martie 2009, reclamanta SC L.-F. SRL CORNI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE MUNICIPALĂ BOTOŞANI, anularea în parte a Deciziei nr. 7803 din 20 februarie 2009 emisă de S.A.F.P.M. Botoşani, precum şi a actelor întocmite.
în motivare, reclamanta invocă nelegalitatea şi netemeinicia deciziei prin care i s-a respins capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009, formulat prin adresa nr. 155 din 10 februarie 2009, precum şi a actelor întocmite de organele de inspecţie fiscală enumerate mai sus.
La prima zi de înfăţişare, pârâta A.F.P.M. Botoşani a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a Curţii de Apel Suceava în soluţionarea cauzei, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca nefondată.
Examinând excepţia dirimantă a necompetenţei materiale invocată de pârâtă, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că „litigiile privind actele administrative emise s-au încheiate de către autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe, impozite contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale….”
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. pr. civ., tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date prin lege în competenţa curţilor de apel, iar art. 3 pct. 1 prevede că, în prima instanţă, curţile de apel judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind acte ale autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Totodată, conform art. 209 alin. 2 C. pr. fisc., „contestaţiile formulate împotriva altor acte administrativ fiscale se soluţionează de către organele administrativ fiscale emitente.”
Potrivit Ordinului nr. 519/2005 (M. Of. nr. 893 din 6 octombrie 2005) privind aprobarea instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la art. 209 (fost art. 178) pct. 5.2 se defineşte noţiunea de „alte acte administrativ fiscale”, în enumerarea cărora se regăseşte şi dispoziţia de măsuri.
în raport de aceste dispoziţii legale, este evident faptul că legiuitorul adoptă un criteriu principal de determinare a competenţei de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrativ fiscale, care este acela al tipului actului administrativ fiscal contestat, adică după cum acesta este un act administrativ tipic sau un act administrativ asimilat.
în speţă, obiectul dedus judecăţii îl constituie anularea Deciziei nr. 7803 din 20 februarie 2009, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani, privind soluţionarea capătului de cerere cu privire la anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009, ce a fost contestată de societate prin adresa nr. 155 din 10 februarie 2009, înregistrată la A.F.P.M. Botoşani sub nr. 5850 din 10 februarie 2008.
Prin Dispoziţia de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009, organele de inspecţie fiscală au dispus în sarcina contestatoarei, în urma controlului efectuat şi finalizat prin Decizia de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. 360 din 27 ianuarie 2009, înregistrarea în evidenţa contabilă a diferenţelor suplimentare de impozit pe profit şi TVA împreună cu accesoriile aferente, autofacturarea diferenţei din valoarea imobilului construit cu materiale achiziţionate de societate, precum şi măsura modificării vectorului fiscal în ce priveşte perioada de declarare a TVA din cea trimestrială în cea lunară.
Prin decizia nr. 7803 din 20 februarie 2009, organul fiscal competent să soluţioneze contestaţia formulată de către petentă, a respins ca nemotivat şi nesusţinut de documente capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009.
Aşadar, în speţă este vorba de un act administrativ fiscal tipic, actul contestat incluzându-se în categoria altor acte administrative fiscale decât deciziile de impunere, despre care face vorbire art. 209 alin 2, emis de autoritatea fiscală, prin care se impune contribuabilului obligaţia de a aduce la îndeplinire anumite măsuri, într-o perioadă de timp dată, măsuri dispuse ca urmare a efectuării controlului fiscal la societate şi finalizat prin decizia de impunere nr. 5 din 27 ianuarie 2009, măsuri de corectare a unor înregistrări în contabilitate, ce fac obiectul unui act administrativ fiscal separat, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a prezentei speţe, a Tribunalului Botoşani.
Mai mult decât atât, măsurile stabilite în sarcina contestatoarei prin Dispoziţia de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009, nu prevăd stabilirea unor obligaţii suplimentare în sarcina societăţii, nefiind în situaţia unui titlu de creanţă fiscală, ceea ce a determinat soluţionarea contestaţiei asupra capătului de cerere privind Dispoziţia de măsuri nr. 3160/2 din 27 ianuarie 2009 de către organul emitent al acesteia, respectiv Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani.
în concluzie, este neechivoc faptul că excepţia invocată de pârâtă este întemeiată, competenţa materială în prezenta cauză având-o tribunalul, pentru că actul administrativ atacat este o decizie dată de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Botoşani, deci emană de la o autoritate locală, al cărei conţinut face referire doar la măsuri de corectare a unor înregistrări în contabilitate.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 158 C. pr. civ., excepţia invocată de pârâtă a fost admisă, în sensul declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.
