PUBLICI. OBLIGAREA AGENŢIEI NAŢIONALE A
FUNCŢIONARILOR PUBLICI LA EMITEREA AVIZULUI
FAVORABIL ÎN VEDEREA ORGANIZĂRII
EXAMENULUI DE PROMOVARE ÎN GRAD SUPERIOR.
Art. 63, art. 64 alin. 1 şi 2, art. 65 alin. 1 şi 2 din legea nr.
188/1999, rep., art. 46, art.VI alin.(3) şi art. VII din Legea
nr.251/2006 , art.73 din H.G. nr.341/2007, art. 45 din O.G.
nr.6/2007
Potrivit dispoziţiilor pct. 46 al Legii nr. 251/2006, pentru
Potrivit dispoziţiilor pct. 46 al Legii nr. 251/2006, pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999, privind Statutul
modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999, privind Statutul
funcţionarilor publici, promovarea în gradul profesional superior nu mai
este condiţionată de existenţa unui post vacant, aşa cum cerea legea până
la modificarea operată prin Legea nr. 251/2006, ci doar de reuşita în
urma unui concurs sau examen, ce se organizează anual, prin
transformarea postului ocupat de ( art. 64 alin. 1 şi
2 din Legea nr. 188/1999, rep. Pentru aceasta, în norma de sub art.
65 din acelaşi act normativ, se arată că examenul de promovare în grad
65 din acelaşi act normativ, se arată că examenul de promovare în grad
profesional se organizează de autoritatea sau instituţia publică, cu
avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în limita funcţiilor
rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, putând
participa funcţionarii publici care îndeplinesc , cumulativ, cerinţele
prevăzute la alin. 2.
Pretinsa existenţă a unui vid legislativ, în condiţiile în care nu a
fost emisă o hotărâre de guvern care să reglementeze normele şi
dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, la care face referire art. 45 din
OG nr. 6/200, încalcă prevederile art. VII alin. 3 din Legea nr.
251/2006, care trimit la aplicabilitatea H.G. nr. 1209/2003.
( Sentinţa nr. 6/F/C pronunţată la data de 15.01.2008, de
Curtea de Apel piteşti –s.c.c.a.f.)
Prin acţiunea formulată la data de 11 decembrie 2007,
reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici Bucureşti pentru a fi obligată să emită aviz
favorabil în vederea organizării examenului de promovare în gradul
profesional superior de către Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, în
cursul anului 2007 (28.12.2007).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin adresa
nr.14589/2007, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea a solicitat, în
conformitate cu art.65 alin.(1) din Legea nr.188/1999 – republicată,
avizul favorabil al pârâtei, pentru a organiza examenul de promovare în
gradul imediat superior, pentru care îndeplineşte condiţiile prevăzute de
art.65 alin.(2).
A mai arătat reclamanta, că este numită în funcţia publică de
inspector, grad profesional principal, treapta 1 de salarizare, în cadrul
Instituţiei Prefectului judeţului Vâlcea. Acest grad profesional principal
l-a obţinut încă din anul 2000 şi datorită prevederilor legale imperative ce
au condiţionat promovarea în gradul imediat superior de existenţa unui
post vacant, nu a reuşit timp de şapte ani să obţină posibilitatea de a
participa la examen în vederea promovării.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006, legiuitorul
a stabilit că promovarea în grad profesional nu mai este condiţionată de
existenţa unui post vacant (art. 55 din Legea nr.188/1999, actualul art.
63, după republicare). Pentru anul 2007, reclamantei i s-a creat astfel
posibilitatea participării la acest examen, având în vedere că îndeplineşte
condiţiile cumulativ prevăzute de lege (are cel puţin 4 ani vechime în grad
profesional principal, peste 2 ani vechime în treapta de salarizare din care
avansează, a obţinut calificativul „foarte bine” la evaluarea
performanţelor individuale timp de 2 ani).
Mai mult, susţine reclamanta, sunt îndeplinite şi condiţiile
prevăzute de art.45 din Ordonanţa nr.6/2007, în sensul că această
funcţie publică a fost rezervată promovării, prin planul de ocupare a
funcţiilor publice întocmit de către pârâtă, plan ce a fost aprobat de
Guvern prin Hotărârea nr.431/05.05.2007.
Cu toate acestea, pârâta a comunicat cu adresa
nr.1033386/2007 că nu acordă aviz favorabil organizării examenului, nu
pentru că reclamanta nu ar îndeplini condiţiile legale, ci datorită faptului
că nu a apărut încă o hotărâre a guvernului care să cuprindă norme
privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În procedura prealabilă, reclamanta a solicitat acordarea
avizului, considerând nejustificat refuzul acordării acestui aviz, arătând
textele de lege pe care trebuia să le aplice pârâta pentru acordarea
avizului şi anume:
– în art.VI alin.(3) din Legea nr.251/2006 se reglementează
expres că, până la adoptarea unei noi hotărâri de guvern privind
organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, se aplică
dispoziţiile H.G. nr.1209/2003, în vigoare la această dată;
– în art.73 din H.G. nr.341/2007, se stipulează că şi
dispoziţiile referitoare la cariera înalţilor funcţionari publici sunt cuprinse
tot în H.G. nr.1209/2003, până la apariţia unor alte norme.
H.G. nr.1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici nu a fost abrogată expres sau tacit şi atât timp cât
nu s-a adoptat o altă hotărâre în termenul special de şase luni prevăzut de
art. VI din Legea nr.251/2006 sau în termenul general prevăzut de art.53
alin.(11) din Legea nr.24/2000 cu modificările ulterioare, se aplică în
continuare hotărârea în vigoare, în baza art. VI alin.(3) din Legea
nr.251/2006: „Până la adoptarea hotărârii guvernului prevăzută la alin.1
lit. a-c se aplică în mod corespunzător dispoziţiile H.G. nr.1209/2003
privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici…”
Refuzul de a acorda acest aviz a fost exprimat fără echivoc
prin răspunsul la procedura prealabilă anexată, cu
nr.1048998/13.11.2007, pe aceeaşi motivaţie nejustificată, şi anume
inexistenţa unor noi norme de aplicare, deşi trebuiau să apară în termen
de şase luni de la apariţia Legii nr.251/2006, fapt neimputabil
funcţionarului public.
Întrucât promovarea în gradul imediat superior trebuie să se
facă în decursul acestui an, având în vedere prevederile art.45 din
Ordonanţa nr.6/2007, care stabileşte drepturile funcţionarului public
doar pentru acest an, această reglementare va rămâne fără efecte juridice
în ce priveşte dreptul de a participa la examen, dacă pârâta nu va fi
obligată să emită acest aviz favorabil.
Ca urmare, reclamanta solicită soluţionarea acestei cereri de
urgenţă şi cu precădere şi admiterea acţiunii printr-o hotărâre
de drept (cu de îndată), în aplicarea prin similitudine a art.14
alin.(1), (2) şi (4) din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la curtea de apel la data de 4
ianuarie 2008, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată,
susţinând, în esenţă, că nu a fost adoptată hotărârea de guvern care să
cuprindă normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici, deşi a depus toate diligenţele pentru aprobarea
acestora. A mai opinat pârâta, că HG nr. 1209/2003 este căzută în
desuetudine, pentru că nu conţine reglementări privind promovarea
rapidă, şi că este mai puţin vătămată legislaţia privind funcţia publică prin
existenţa unui vid legislativ referitor la promovarea în funcţia publică,
decât prin existenţa unei incoerenţe legislative legată de reglementarea
procedurii de promovare în funcţia publică. De asemenea, nu pot fi
aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,
pentru că acest text vizează suspendarea actului administrativ, deci
altceva decât obiectul prezentei cauze, şi nici nu există riscul producerii
unei pagube iminente, prin refuzul emiterii avizului, deoarece
promovarea în funcţie este condiţionată de admiterea în urma
concursului, lucru care nu poate fi cunoscut cu certitudine la acest
moment.
Ulterior, la 9 ianuarie 2008, reclamanta şi-a precizat acţiunea,
în sensul solicitării emiterii avizului pentru promovarea în gradul
profesional superior în cursul anului 2008, nu doar 2007. S-a mai trecut
în finalul cererii că renunţă la cel de-al doilea capăt privind soluţionarea
cu urgenţă a cererii, în aplicarea prin similitudine a art. 14 alin. 1, 2 şi 4
din Legea nr. 554/2004, însă aceasta nu constituia un veritabil petit, ci
ţine doar de aplicarea normelor de procedură pentru soluţionarea cererii.
Ori, încadrarea în drept a acţiunii şi, corelativ, normele aplicabile, de
drept substanţial sau de procedură, cad în sarcina instanţei, în temeiul art.
129 Cod proc. civilă. În consecinţă, precizarea acţiunii priveşte strict
perioada la care se referă organizarea concursului, nu şi la normele
procedurale aplicabile în cauză, cererea urmând a fi analizată în limitele
precizării realizate la 9 ianuarie 2008 ( f. 39 ).
Examinând acţiunea, aşa cum a fost precizată, şi prin
raportare la cele expuse anterior, curtea constată următoarele:
funcţionarilor publici, art. 55 din Statut ( devenit art. 63, după republicare
), va avea următorul cuprins: “În carieră, funcţionarul public poate
promova în funcţia publică şi poate avansa în treptele de salarizare, în
condiţiile legii. Promovarea în clasă, promovarea în grade profesionale şi
avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiţionate de existenţa unui
post vacant.”. Drept consecinţă, promovarea în gradul profesional
superior nu mai este condiţionată de existenţa unui post vacant, aşa cum
cerea legea până la modificarea operată prin Legea nr. 251/2006, ci doar
de reuşita în urma unui concurs sau examen, ce se organizează anual,
prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ( art. 64 alin. 1
şi 2 din Legea nr. 188/1999, rep.). Pentru aceasta, în norma de sub art.
profesional se organizează de autoritatea sau instituţia publică, cu avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în limita funcţiilor rezervate
promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, putând participa
funcţionarii publici care îndeplinesc , cumulativ, cerinţele prevăzute la
alin. 2 ( cel puţin 4 ani vechime în gradul profesional din care
promovează, minim 2 ani vechime în treapta de salarizare din care
evoluează, să fi obţinut cel puţin calificativul „bine” la evaluarea
profesională individuală din ultimii doi ani şi să nu aibă în cazierul
administrativ o sancţiune disciplinară neradiată ). În aceeaşi normă s-a
prevăzut şi posibilitatea promovării rapide a (
detaliată la art. 70 – 71 din Legea nr. 188/1999, republicată ), situaţie care
însă nu are relevanţă în prezenta cauză, reclamanta neaflându-se în
ipoteza prevăzută de alin. final al. art.65, ci în aceea reglementată de alin.
2 din acelaşi text de lege.
Ori, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, aceasta îndeplineşte
condiţiile cerute de norma legală precitată, potrivit adeverinţei nr.
24134/10.12.2007 emisă de Prefectul judeţului Vâlcea ( f. 4 ), cât şi pe
acelea privind rezervarea posturilor în vederea promovării, realizată
conform art. 45 din OG. Nr. 6/2007, ca urmare a aprobării Planului de
ocupare a funcţiilor publice pe anul 2007, inclusiv la nivelul instituţiei
Prefectului judeţului Vâlcea, prin HG nr. 431/5 mai 2007.
De altfel, nici nu se contestă de către pârâtă îndeplinirea
condiţiilor prevăzute de actele normative în vigoare pentru promovarea
în gradul profesional superior, ci doar se invocă pretinsa existenţă a unui
vid legislativ, în condiţiile în care nu a fost emisă o hotărâre de guvern
care să reglementeze normele şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici, la care face referire art. 45 din OG nr. 6/2007. Pârâta nu dă, însă,
eficienţă normei de sub art. VII alin. 1 din Legea nr. 188/1999 rep., care
stipulează necesitatea aprobării prin hotărâre de guvern a normelor
privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici şi care,
la alin. 3 din acelaşi text legal statuează că până la adoptarea acestei
hotărâri de guvern se aplică în mod corespunzător dispoziţiile HG nr.
1209/2003, privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici. Drept urmare, şi în ipoteza neadoptării unei hotărâri de guvern în
condiţiile art. 45 din OG nr. 6/2007, sunt incidente prevederile art. VII
alin. 3 din Legea nr. 188/1999, cu consecinţa aplicării corespunzătoare a
prevederilor HG nr. 1209/2003.
Pentru considerentele redate anterior, apărările intimatei vor
fi înlăturate, reţinându-se şi împrejurarea că situaţia creată prin refuzul
emiterii avizului, în considerarea unui pretins vid legislativ ar echivala cu
o denegare de dreptate, avută în vedere de disp. art. 3 Cod civil.
În concluzie, constatându-se existenţa unui refuz nejustificat al pârâtei de
a emite avizul cerut de art. 65 din Legea nr. 188/199 rep., pentru
dezvoltarea carierei funcţionarului public, curtea, în temeiul art. 109 din
acelaşi act normativ, coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
rep., va admite acţiunea precizată şi va obliga pe pârâtă să emită aviz
favorabil în vederea organizării examenului de promovare anual în gradul
profesional superior de către Instituţia Prefectului Vâlcea, pentru anul în
curs.
