PUBLICI ŞI PERSONAL CONTRACTUAL DIN
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ. INEXISTENŢA VOCAŢIEI
LA ACORDAREA INDEMNIZAŢIEI DE DISPOZITIV
PREVĂZUTĂ DE LEGEA NR. 138/1999. INTERPRETAREA
ŞI APLICAREA ORDINULUI NR. 496/2003 AL M.A.I., DUPĂ
REORGANIZAREA ÎN M.I.R.A.
Art. 1,3,13,47,49,51 din Legea nr. 138/1999, art. II din
Ordinul M.A.I. nr. 496/2003, privind introducerea pct. 9.2 şi
modificarea pct. 31.1 din ordinul nr. 275/2002
Nu tot personalul bugetar care desfăşoară activitatea în
domeniul administraţiei publice şi care sunt salarizate după
norme specifice funcţiei lor vor beneficia de indemnizaţia de
dispozitiv.
Persoanele care nu au fost şi nu sunt salarizate conform
Legii nr. 138/1999 de către M.A.I nu sunt vizate de către
Ordinul nr. 496/2003.Acest ordin nu poate adăuga la lege, iar
în cazul funcţionarilor contractuali Ordinul nr. 496/2003
contravine dispoziţiilor art. 157 Codul muncii, ministrul
Administraţiilor şi Internelor nefiind angajatorul reclamanţilor.
Nu există , deoarece funcţionarii publici sau
personalul contractual care îşi desfăşoară activitate în
administraţia publică nu au acelaşi statut cu cei salarizaţi în
baza Legii nr. 13871999, nu ocupă aceleaşi funcţii şi nu
îndeplinesc aceleaşi atribuţii de serviciu.
( decizia nr. 139/R-C pronunţată la 08.02.2008de
Curtea de Apel piteşti – s.c.c.a.f. )
Prin sentinţa nr.1159/27.11.2007 Tribunalul Vâlcea- Secţia
comercială de administrativ şi fiscal a respins ca nefondată
acţiunea formulată de reclamanţii F.N.L., N.L., U.C., P.M., V.M., E.M.,
B.Z.- moştenitoare a lui B.I. –decedat, V.F şi R.A, şi a luat act că
reclamanţii P.L., P.Ş.V., G.G., S.M, C.A., L.B.M., P.D., F.V şi C.C.M au
renunţat la judecată.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt
funcţionari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei
comunei Ş., jud. Vâlcea, calitate în care beneficiază de drepturile şi
obligaţiile prev. de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului
public şi nu de dispoziţiile legale derogatorii cu caracter special care se
aplică altor categorii de funcţionari publici cu statut special, la care se
referă Legea nr. 138/1999.
Prin Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr.
496/2003 se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor
Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului
militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale
personalului civil din aceste instituţii, ca urmare a faptului că Ministerul
Internelor şi Ministerul Administraţiei Publice s-au reunit într-un singur
minister.
Prin ordinul menţionat nu se putea modifica o dispoziţie
legală dintr-o lege şi ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât
categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr. 138/1999.
Nu se poate susţine că reclamanţii sunt supuşi unor forme de
discriminare şi că ar fi nesocotit principiul egalităţii între cetăţeni şi
excluderea privilegiilor şi discriminărilor, deoarece
beneficiază de drepturile şi obligaţiile pe care le prevede Legea nr.
188/1999.
Faţă de atribuţiile pe care le are funcţionarul public aşa cum
sunt ele prevăzute în Legea nr. 188/1999 nu sunt îndeplinite condiţiile
pentru acordarea indemnizaţiei de dispozitiv din moment ce acesta nu
este asimilat personalului militar din instituţiile publice de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sau personalului civil din
aceste instituţii.
Faptul că de indemnizaţia de dispozitiv beneficiază unii
angajaţi din cadrul prefecturilor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul
evidenţei informatizate a persoanei sau în cadrul autorităţilor publice
locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un
argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce
persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor
ca funcţionari publici cu statut special şi nu puteau pierde un drept deja
câştigat.
Din prevederile art. 14 ale OUG nr. 192/2002, rezultă
elementele sistemului general de salarizare aplicabil
care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele şi alte drepturi, iar
sporul de dispozitiv solicitat de reclamanţi nu face parte din categoria
acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda
funcţionarilor publici şi personalului contractual.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă
reclamanţii nu creează o situaţie discriminatorie în sensul prevederilor
art. 1 din Legea nr. 137/2000, întrucât atribuţiile funcţionarilor publici şi
atribuţiile funcţionarilor publici cu statut special nu sunt identice şi ca
atare nici sistemul de salarizare şi acordarea altor drepturi nu poate fi
uniform.
Împotriva sentinţei au formulat recurs, în termenul
legal, reclamanţii care, invocând dispoziţiile art.304 pct.9 şi art. 312
Cod pr.civilă, au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reluând în
parte motivele acţiunii de fond.
Se susţine că soluţia primei instanţe este greşită deoarece
dispoziţiile Legii nr.138/1999 şi ale Ord. M.A.I. nr. 496/2003 se aplică şi
funcţionarilor publici din cadrul fostului Minister al Administraţiei
Publice ca urmare a reunirii acestuia cu Ministerului Internelor prin
formarea noului minister, respectiv Ministerul Administraţiei şi
Internelor. Ordinul MAI a apărut după reunirea celor doua ministere, în
anul 2003, şi nu face distincţie între funcţionarii publici care beneficiază
de aceste drepturi. Respectivele drepturi băneşti sunt unele speciale, care
se adaugă celor din Legea nr. 188/1999. Ordinul reaşează salarizarea
funcţionarilor publici şi a personalului contractual care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul administraţiei publice după norme ce anterior îi
vizau doar pe salariaţii din domeniul internelor.
Reclamanţii mai susţin că dreptul reclamat este prev. prin
pct.9.2 şi 31.1 din Ordinul nr.496/2003 : „Indemnizaţia de dispozitiv se
acordă personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea in domeniul
administraţiei publice”, fiind singurul drept de care se bucură personalul
civil din domeniul administraţiei publice.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 63/2003, MAI are
competenţe în domeniul funcţiei şi funcţionarului public, al evidenţei
informatizate a persoanei. Este astfel fără echivoc faptul că, în cadrul
competenţelor MAI, nu se face distincţie între autorităţile centrale şi cele
locale. Dimpotrivă, există reglementări legale în baza cărora MAI are
competenţa de a lua măsuri pentru desfăşurarea activităţii administraţiei
publice locale într-un cadru unitar.
Potrivit art. 13 şi 47 din Legea nr. 138/1999 sporul de
dispozitiv se acordă şi personalului din domeniul administraţiei publice.
Cum activitatea de evidenţă a populaţiei prev. de OUG 63/2003 ca
aparţinând MAI a fost preluată de autorităţile publice locale (consilii
locale şi judeţene), personalul care exercită atribuţiile de evidenţă a
populaţiei primesc spor de dispozitiv.
Art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea
şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul
egalităţii între cetăţeni, cu excluderea oricăror privilegii şi discriminări.
Ordinul nr. 496/2003 creează un sistem unitar de acordare a
unor drepturi salariale şi în domeniul administraţiei publice, tuturor
categoriilor de personal, şi nu doar celor care îşi desfăşoară activitatea la
evidenţa populaţiei.
Sporul de dispozitiv reglementat prin Ordinul nr. 496/2003
se încadrează în categoria „alte drepturi” prev. de art. 14 din OUG nr.
192/2002, act normativ care reglementează salarizarea funcţionarilor
publici.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi
analizate grupat, în raport şi de dispoz. art. 3041 C.proc.civ., Curtea
constată că recursul nu este fondat.
Legea nr. 138/199 stabileşte modalitatea de salarizare si
acordare a altor drepturi personalului militar din instituţiile publice de
apărare naţională, ordine publica şi siguranţă naţională, precum şi
acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Potrivit art. 1, „Dispoziţiile prezentei legi se aplica
personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Paza, Serviciului de
Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei”.
Potrivit art. 3, „Cadrele militare în activitate şi militarii
angajaţi pe baza de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din:
solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă,
gradaţii şi indemnizaţia de dispozitiv”.
Potrivit art. 13, „Cadrele militare in activitate, militarii angajaţi
pe baza de contract si salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de
dispozitiv lunara de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de
merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de
bază”.
Potrivit art. 47, „Personalul civil din ministerele şi instituţiile
centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate
în legislaţia aplicabilă în sectorul bugetar şi de unele drepturi salariale
prevăzute în prezenta lege”.
Potrivit art. 49, „Personalul civil din ministerele si instituţiile
centrale prevăzute la art. 47, care desfăşoară activităţi in condiţii similare
cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si
indemnizaţiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor
militare in activitate”.
Potrivit art. 51, „Funcţiile specifice pentru personalul civil din
structurile de apărare naţională, ordine publica şi siguranţă naţională sunt
prevăzute în anexa nr. 6”.
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis
dispoziţii de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul de Interne si
Ministerul Administraţiei Publice au fost organizate într-un singur
minister, Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administraţiei si
Internelor a modificat şi completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit,
prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conţinut:
„Indemnizaţia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfăşoară
activitatea in domeniul administraţiei publice”.
De asemenea, pct. 31.1 a fost modificat astfel: „Prin personal
civil, in sensul prezentului ordin, se înţelege funcţionarii publici si personalul
contractual din Ministerul Administraţiei si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administraţiei si Internelor
beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepţia celui din
domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.
13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile
salariaţilor omologi din sectorul bugetar ”.
Aceste dispoziţii stau la baza pretenţiilor reclamanţilor din
cauza de faţă.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă
concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanţii este
dat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează
anumite drepturi salariale pentru personalul civil care îşi desfăşoară
activitatea in cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de
Interne (devenit M.A.I., devenit M.I.R.A.), Serviciului Roman de
Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie si
Paza, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale si Ministerului Justiţiei.
În urma reorganizării Ministerului de Interne si a celui al
Administraţiei Publice în Ministerul Administraţiei şi Internelor, o astfel
de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era
necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea
atribuţii şi în domeniul administraţiei publice, nu doar în cel al ordinii şi
siguranţei publice. Prin urmare, era necesar a se dispune şi cu privire la
personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care – în baza unor
acte normative ulterioare legii respective – îşi desfăşoară activitatea în
domeniul administraţiei publice (de ex. serviciul de eliberare şi evidenţă a
paşapoartelor, permiselor şi certificatelor de înmatriculare, cel de
evidenţă informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar – funcţionari
publici sau contractuali- care îşi desfăşoară activitatea în domeniul
administraţiei publice – şi care sunt salarizaţi după norme specifice
funcţiei lor – vor beneficia de indemnizaţia de dispozitiv.
Reclamanţii nu au fost şi nu sunt salarizaţi conform Legii nr.
138/1999 de către M.A.I. Ca atare, nu sunt vizaţi de Ordinul nr.
496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de
personal care funcţionează în administraţia publică este greşită şi din alta
perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanţi Ordinului 496/2003,
acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 şi la actele normative
cu putere de lege prin care sunt salarizaţi funcţionarii publici, ceea ce este
inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal şi procedurii de
aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcţionarilor contractuali, Ordinul nr.
496/2002 ar contraveni dispoz. art. 157 din Codul Muncii, ministrul
Administraţiei şi Internelor nefiind angajatorul reclamanţilor, iar Ordinul
nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare
salarială existentă între categorii similare de salariaţi.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanţii nu este
reală, întrucât aceştia nu au acelaşi statut cu cei salarizaţi în baza Legii nr.
138/1999, nu ocupă aceleaşi funcţii şi nu îndeplinesc aceleaşi atribuţii de
serviciu.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a decis
că reclamanţilor nu li se aplică Legea nr.138/1999 şi că, în consecinţă,
aceştia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
