HOTĂRÂRII C.S.M. DE NUMIRE A UNUI PROCUROR
FINANCIAR LA CAMERA DE CONTURI JUDEŢENE LA
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNAL, CA EFECT AL
PRELUĂRII PERSONALULUI ÎN BAZA O.U.G. NR.
53/2005.
Art.43 (1) din Legea nr. 303/2004, art.39 alin.(2) din OUG
nr.177/2002
Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai prin
judecătorilor şi procurorilor, promovarea acestora se face numai prin
concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente
la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţia de
procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, fiind preluat în baza
O.U.G.nr..53/2005, iar coeficientul de multiplicare corespunzător
parchetului de pe lângă curtea de apel a fost recunoscut acestuia, prin
hotărâre judecătorească, în temeiul unui drept câştigat, iar nu ca urmare
a dobândirii gradului profesional superior, dispoziţiile limitându-se doar
la aspectul salarizării procurorilor financiari.
(Sentinţa nr. 34/F/C/27.02.2008, pronunţată de Curtea de
Apel piteşti –s.c.c.a.f.)
Prin plângerea înregistrată la 21 ianuarie 2008, reclamantul
N.N., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, a chemat în
judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru
Procurori, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârii
nr.280/01.11.2007 a CSM – Secţia pentru Procurori, emisă în baza
Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din
18.10.2007, ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că în perioada
24.11.1994 – 26.07.2005 a funcţionat ca procuror financiar la Curtea de
Conturi a României – Camera de Conturi a Judeţului Argeş, iar prin
Decretul nr.719/22 iulie 2005, publicat în Monitorul Oficial nr.667/26
iulie 2005 al Preşedintelui României, a fost numit în funcţia de procuror
la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş. Numirea în funcţia de
procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş s-a făcut în vederea
aducerii la îndeplinire a prevederilor OUG nr.53/2005, dar contrar
opţiunii sale, de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti
(a se vedea Hotărârea nr.256/06.07.2005 a CSM) aşa cum se prevede în
OUG nr.53/2005 şi OUG nr.117/2003.
Reclamantul susţine că prin Hotărârea nr.280/2007 – Secţia
pentru procurori a CSM i-a respins cererea având ca obiect transferul de
la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Piteşti., hotărârea având ca fundament soluţia adoptată
de Plenul CSM din 18 octombrie 2007, referitor la „Punctul de vedere al
Direcţiei legislaţie, documentare şi nr.1540/L/2007” privind
faptul că salarizarea corespunzătoare parchetului de pe lângă o instanţă
superioară nu conferă de drept gradul profesional al acelei unităţi de
parchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nu deţine gradul
profesional (pct.14 din ordinea de zi soluţionată din data de 18
octombrie 2007). Mai arată că, prin decizia nr.2525/29 iunie 2006
pronunţată în dosarul nr.35100/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
– Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut faptul că noţiunea
de „preluare” utilizată de legiuitor în OUG nr.53/2005, noţiune fără
corespondent în dreptul muncii, nu poate fi interpretată decât prin
analogie cu instituţia „transferului întreprinderii, al unităţii sau unor părţi
ale acesteia”, reglementată de Titlul IV, capitolul 5 din Codul muncii.
Reclamantul invocă şi decizia nr.516/2004 a Curţii
Constituţionale, ca temei al pretenţiilor sale, arătând că potrivit acestei
decizii, la data preluării, procurorii financiari făceau parte din Ministerul
Public şi erau salarizaţi conform art.39 alin.(2) din OUG nr.177/2002,
corespunzător funcţiilor similare din cadrul parchetelor de pe lângă
curţile de apel. În dovedirea gradului profesional avut până la preluare
există şi norma juridică din art.3 din OUG nr.117/2003, care exprimă
voinţa legiuitorului, potrivit căreia, după preluarea judecării cauzelor
aflate pe rolul colegiilor jurisdicţionale ale instanţelor de drept comun …
„procurorii financiar participă la judecarea cauzelor rezultate din
activitatea Curţii de Conturi” (inclusiv la curţile de apel).
În această împrejurare, susţine reclamantul, instituţia preluării
(transferului) soluţionată de I.C.C.J. prin decizia nr.2525/2006,
menţionată mai sus, include şi transferul dreptului la gradul profesional
avut (procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel). Susţine că
preluarea de către Ministerul Public nu s-a făcut din motive imputabile şi
pe cale de consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.65 pct.6 din Legea
nr.303/2004, modificată şi completată.
În fine, reclamantul susţine că în conformitate cu prevederile
art.3 alin.(1) din OUG nr.27/2006 „judecătorii, procurorii, personalul
asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea
desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport
cu nivelul instanţelor sau parchetelor”, fapt ce duce la concluzia că gradul
profesional este acela ce determină salarizarea, salariul nefiind altceva
decât contraprestaţia parchetului, corespunzătoare prestaţiei
procurorului.
În concluzie, solicită anularea hotărârii nr.280/2007 a CSM –
Secţia pentru procurori, emisă în baza Hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii din 18.10.2007 şi recunoaşterea dreptului de a fi
transferat.
Prin întâmpinarea de la filele 58-60 din dosar, pârâtul
Consiliul Superior al Magistraturii solicită respingerea acţiunii
reclamantului, ca nefondată, susţinând că salarizarea corespunzătoare
parchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradul
parchetului de pe lângă o instanţă superioară nu conferă de drept gradul
acelei unităţi de parchet şi nici dreptul de a fi transferat, întrucât nu
deţine gradul profesional respectiv. Pârâtul mai susţine că, reclamantul
nu a susţinut examenul de promovare în funcţia de procuror la parchetul
de pe lângă curtea de apel, iar promovarea judecătorilor şi procurorilor se
face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor
vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete,
conform prevederilor art.43 din Legea nr.303/2004 privind Statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare; coeficientul de multiplicare corespunzător parchetului de pe
lângă curtea de apel a fost recunoscut reclamantului, în temeiul unui
drept câştigat şi nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile
părţilor, curtea constată că acţiunea formulată de reclamant nu este
fondată.
Prin hotărârea nr.280/1 noiembrie 2007, Secţia pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea
reclamantului de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. Hotărârea atacată a avut la
bază hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 18
octombrie 2007, care a apreciat că salarizarea corespunzătoare
acelei unităţi de parchet şi nici dreptul reclamantului de a fi transferat,
întrucât acesta nu deţine gradul profesional respectiv.
Potrivit art.43(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul
concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante
existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.
Reclamantul nu a susţinut examenul de promovare în funcţia
de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, iar coeficientul de
multiplicare corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel a fost
recunoscut acestuia, prin hotărâre judecătorească, în temeiul unui drept
câştigat, iar nu ca urmare a dobândirii gradului profesional superior,
dispoziţiile limitându-se doar la aspectul salarizării procurorilor financiari.
Argumentul de care se prevalează reclamantul, respectiv
salarizarea în sensul aplicării coeficienţilor de multiplicare pentru funcţiile
similare din cadrul curţilor de apel şi a parchetelor de pe lângă aceste
instanţe, nu poate constitui un temei de drept pentru dobândirea gradului
profesional superior, fără susţinerea examenului de promovare, aşa cum
prevăd dispoziţiile art.43 din Legea nr.303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor.
Faţă de aceste considerente, urmează să se respingă ca
nefondată acţiunea formulată de reclamant, în temeiul dispoziţiilor Legii
nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
