Deşi temeiul legal invocat de reclamantă şi însuşit de instanţă a fost art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă, în realitate din starea de fapt care a condus la întreruperea cursului judecăţi şi luând în considerare principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, temeiul legal al suspendării este art.242 alin.1 pct.1 Cod proc. civilă. Astfel, în cauză nu se pune problema vreunui drept care face obiectul altei judecăţi pentru a fi intrunite condiţiile art. 244 pct. 1 Cod proc. civilă, ci este vorba de hotărârea pârâtului de a începe demersul în vederea punerii în a titlului executoriu.
În aceste condiţii, a lăsa suspendarea să dăinuie până când pârâtul îşi va pune în executare propria hotărâre ar însemna ca soluţionarea dosarului să fie lăsată la latitudinea pârâtului al cărui interes evident este acela de a tergiversa în continuare punerea în executare a unui titlu executoriu.
Prin încheierea din 30.04.2010 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2828/102/2008, în temeiul art. 244 pct. 1 C. p. civ., s-a menţinut dispoziţia de suspendare a judecării cauzei din data de 24.11.2008 până la executarea efectivă a Hotărârii C.L. Reghin nr. 79/2008 prin care spaţiul ocupat de reclamantă trecut în domeniul privat va fi vândut efectiv efectiv reclamantei conform hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că motivul pentru care s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct. 1 C. p. civ. prin încheierea din 24.11.2008 subzistă încă.
Împotriva încheierii a formulat recurs reclamanta M.L.S. arătând că la cererea sa, s-a dispus suspendarea judecăţii dosarului de mai sus întrucât pârâtul începuse demersurile pentru punerea în executare a titlului executoriu, sentinţa nr. 1176/14.06.2006. Cum însă pârâtul nu a mai făcut niciun demers pentru finalizarea punerii în executare a sentinţei, respectiv încheierea contractului de vânzare cumpărare, la data de 08.03.2010 s-a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei întrucât nu se mai justifică motivul pentru care s-a dispus suspendarea din 24.11.2008. Apreciază că, în mod eronat s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 C. pr. civ. întrucât a fost o suspendare solicitată de reclamantă şi acceptată tacit de pârât, sens în care suspendarea trebuia dispusă în temeiul art. 242 alin. 2 C. pr. civ. unde reluarea judecăţii cauzei are loc la o simplă cerere a uneia dintre părţi.
Consiliul Local R., deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu în raport de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea ce formează obiectul dosarului 2828/102/2008 reclamanta M.L.S. a solicitat, printre altele, obligarea pârâtului Consiliul Local R. la punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei irevocabile nr. 1176/14.06.2006 pronunţată de Tribunalul Mureş şi aplicarea conducătorului autorităţii publice a unei amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere. La cererea reclamantei, întrucât pârâtul începuse demersurile pentru punerea în executare a sentinţei de mai sus, în lipsa unei opoziţii a pârâtului, instanţa a dispus, prin încheierea de şedinţă din 24.11.2008, suspendarea judecăţii cauzei până la executarea efectivă a Hotărârii C.L. Reghin 79/30.11.2008, respectiv, vânzarea efectivă către reclamantă a spaţiului ocupat de aceasta situat în Reghin, str. Cardinal Alexandru Todea. Deşi temeiul legal invocat de reclamantă şi însuşit de instanţă a fost art. 244 pct. 1 C. pr. civ., în realitate se constată că acesta este art. 242 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. Chiar şi în situaţia în care împotriva Încheierii din 24.11.2008 reclamanta nu a formulat recurs pentru a solicita modificarea temeiul legal al suspendării, Curtea nu poate face abstracţie de starea de fapt care a condus la întreruperea cursului judecăţii cauzei şi de principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil. Astfel, potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. instanţa poate dispune suspendarea judecăţii cauzei când dezlegarea pricinii atârnă, in totul sau in parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăţi. În speţă nu se punea problema vreunui drept ce făcea obiectul unei alte judecăţi ci de o hotărâre a pârâtului prin care se începuse demersul în vederea punerii în executare a titlului executoriu. Potrivit art. 242 alin. 1 pct. 1, instanţa dispune suspendarea când ambele părţi o cer. Deşi cererea de suspendare a fost formulată doar de reclamantă, prin faptul că pârâtul nu s-a opus se poate conchide că a existat o acceptare tacită a acestuia, suspendarea trebuind a fi dispusă în baza acestui temei legal. Această interpretare se impune şi dintr-un alt punct de vedere. Astfel, conform alin. 2 al art. 244 suspendarea va dăinui pînă când hotărârea pronuntata in pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila. În speţă nefiind vorba existenţa pe rolul instanţei a vreunei cauze ci doar de o hotărâre a pârâtului, a lăsa suspendarea să dăinuie până când acesta îşi va pune în executare propria hotărâre ar însemna ca soluţionarea dosarului să fie lăsată la latitudinea pârâtului al cărui interes evident este acela de a tergiversa în continuarea punerea în executare a unui titlu executoriu.
Potrivit însă art. 245 pct. 1 C. pr. civ, judecata reincepe prin cererea de redeschidere facuta de una din parti, cand ea s-a suspendat prin invoirea partilor sau prin lipsa lor. Cum pârâtul în perioada în care soluţionarea cauzei a fost suspendată, de un an şi jumătate, nu a mai efectuat vreun demers după adoptarea hotărârii nr. 79/2008 de a vinde efectiv reclamantei spaţiul ocupat de aceasta, aşadar de a se conforma întocmai unui titlu executoriu, la cererea reclamantei de repunere a cauzei pe rol, instanţa de fond trebuia să observe toată starea de fapt care a condus la pronunţarea încheierii din 24.11.2008, şi să dispună, în condiţiile în care pârâtul nu a făcut vreo dovadă a executării obligaţiei ce formează obiectul titlului executoriu, repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii acţiunii formulate de reclamantă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca fondat, urmând a-l admite şi, pe cale de consecinţă, încheierea instanţei de fond va fi modificată integral în sensul admiterii cererii de repunere pe rol şi va dispune continuarea judecăţii.
