Prin sentinta nr. 905 din 09.03.2011, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de Administrativ, a respins actiunea formulata reclamantul BR.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca cererea reclamantului este neîntemeiata deoarece situatia prezentata de catre acesta nu se încadreaza între cazurile prevazute de lege, respectiv art.152 din Codul Familiei, referitoare la curatela, când autoritatea tutelara poate institui curatela minorului si nici nu exista o prevedere speciala în acest sens.
Instanta a avut în vedere ca în speta prezentata de catre reclamant nu exista contrarietate de interese între parinte si copilul ce urma sa fie reprezentat prin curatorul numit, deoarece se intentioneaza încheierea unui act cu titlu gratuit, o liberalitate, respectiv o donatie.
Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul BR, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenta în cauza, precum si sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Curatela este o institutie de ocrotire juridica a intereselor unei persoane care poate fi capabila, cu capacitate de exercitiu restrânsa ori lipsita de capacitate de exercitiu. În aceste doua din urma situatii, curatela nu modifica incapacitatea celui ocrotit, curatorul fiind chemat sa tina locul parintilor sau al tutorelui fie numai cu privire la anumite acte (art. 132, 152 lit.c Codul familiei), fie cu privire la toate atributiile, dar numai în mod provizoriu (art. 139 si 146 Codul familiei).
Potrivit dispozitiilor art.152 lit.c Codul familiei, curatorul minorului se numeste când din cauza unei boli ori din alte motive, parintele sau tutorele este împiedicat sa îndeplineasca un anumit act în numele persoanei pe care o reprezinta sau ale carei acte le încuviinteaza.
În aceste conditii, autoritatea publica nu poate refuza numirea unui curator cu motivarea ca prin aceasta donatie s-ar crea prejudicii întrucât minorii nu-si pot administra în mod legal bunurile.
Un astfel de refuz poate fi interpretat ca o îngradire a atributelor dreptului de proprietate si al dreptului de dispozitie al reclamantului cu privire la bunurile sale, ceea ce ar fi împotriva prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente si în temeiul art. 312 si 3041 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentinta în sensul ca a admis actiunea si a dispus obligarea pârâtului sa emita dispozitia de numire curator conform cererii reclamantului recurent.
