Contencios administrativ – refuz nejustificat, obligarea autoritate publică la emitere act administrativ. Vânzări-CumpărăriActe ale autorităţilor publice


SENTINŢA CIVILĂ nr. 265/CA/18 Iunie 2008

Domeniu asociat: administrativ; refuz nejustificat, obligarea autoritate

publică la emitere act administrativ.

Hotărârea de Consiliu Local al Municipiului Satu Mare nr. 177/20.09.2007

privind procedura de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat

al Municipiului Satu Mare, care la art. 2 prevede : “vânzarea prin negociere directă a

terenurilor din domeniul privat al municipiului Satu Mare pe care sunt ridicate

construcţii, se vând constructorilor sau deţinătorilor de bună credinţă, cu

respectarea art. 123 alin. 2 şi 3 din legea nr. 215/2001 republicată”, a HCL nr.

228/29.11.2007 pentru punerea în aplicare a HCL nr. 177/20.09.2007 şi dispoziţiile

art. 123 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001.

Reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să cumpere terenul în litigiu, deoarece, pe de

o parte acesta nu se află în domeniul privat al Municipiului Satu Mare, iar pe de altă

parte, cu privire al suprafaţa de 25 mp refuzată a fi vândută, reclamanţii nu sunt

deţinători de bună credinţă.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.

de mai sus, reclamanţii DC şi DI au chemat în judecată în calitate de pârât

MUNICIPIULUI SATU MARE prin PRIMAR pentru COMISIA DE VÂNZARE –

CUMPĂRARE HCL NR. 228/2007, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va

pronunţa în cauză să anuleze actul administrativ nr. 2660/21.01.2008 şi să oblige

pârâtul să le vândă întreg terenul aferent construcţiei situată în Satu Mare, str.

Martirilor Deportaţi nr. 2, respectiv diferenţa de 337 mp. teren cuprins în CF nr. 4760

cu nr. top 818/1,cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanţii arată că,prin contractul de vânzare – cumpărare nr.

680/20.06.2006 au cumpărat de la Consiliul Local Satu Mare spaţiul comercial situat

în Satu mare, str. Martirilor Deportaţi nr. 2 în suprafaţă construită de 26,40 mp şi

teren în suprafaţă de 27 mp. înscris în CF nr. 4760 Satu Mare.

Reclamanţii au solicitat pârâtei vânzarea întregii suprafeţe de teren.

Prin actul contestat,li se aduce la cunoştinţă că li se poate vinde terenul, mai

puţin suprafaţa de 25 mp., deoarece pe această porţiune este amplasat un garaj,

garaj construit ilegal, nu se ştie când.

Pentru această suprafaţă de teren nu există contract de închiriere pentru altă

persoană fizică sau juridică, garajul a fost construit fără autorizaţie, astfel că nu

există niciun impediment legal pentru a li se vinde şi acea suprafaţă de teren, care

cade sub incidenţa HCL nr. 228/2007.

În drept invocă art. 11,18, din Legea nr. 554/2004, art. 274 C.proc.civ.

În probaţiune se depune: extras CF nr. 4760 Satu Mare din care rezultă că

imobilul de sub nr. top 818/1 în natură casă curte este proprietatea Statului Român,

adresa nr. 2660/21.01.2008 prin care pârâtul răspunde la cererea reclamanţilor

înregistrată sub nr. 33155/24.11.2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Primarul Municipiului Satu Mare, solicită

respingerea acţiunii promovată de reclamanţi ca netemeinică şi nelegală, în primul

rând pe calea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a comisiei de vânzare prin

negociere directă şi a excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii urmare a

neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în al doilea rând ca nefondată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a comisiei de vânzare prin

negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare se arată

că Municipiul Satu Mare este proprietarul terenului, comisia având doar calitatea de a

verifica legalitatea cererii.

Reclamanţii nu au respectat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

deoarece nu au solicitat revocarea actului administrativ contestat.

Pe fondul cauzei, se arată că, prin HCL nr. 228/2007, coroborat cu HCL nr.

177/2007, s-a aprobat vânzarea prin negociere directă a terenurilor deţinute în

folosinţă.

După cum rezultă şi din conţinutul acţiunii, reclamanţii nu deţin folosinţa

asupra parcelei de teren pe care este amplasat garajul, acesta fiind folosit de un terţ.

În drept se invocă art. 115 C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat următoarele:

Prin cererea adresată Comisiei de vânzare prin negociere directă a terenurilor

din domeniul privat al Municipiului Satu Mare înregistrată sub nr. 33155/24.11.2006,

reclamanţii au solicitat cumpărarea terenului aferent unui spaţiu comercial cumpărat

anterior de aceştia în temeiul Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale

aflate în domeniul privat al statului.

Prin adresa nr. 2660/21.01.2008, comunicată reclamantului la data de

23.01.2008, a cărei anulare se solicită emisă de Municipiul Satu Mare – Comisia de

vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu

Mare se aduce la cunoştinţa reclamanţilor faptul că o parte din terenul solicitat la

cumpărare, în suprafaţă de 25 mp nu poate fi vândut, deoarece pe acesta se află

amplasat un garaj aflat în posesia unui terţ.

Reclamanţii apreciază că acest act administrativ cuprinde un refuz nejustificat

de soluţionare a cererii.

Faţă de această apreciere a reclamanţilor şi faţă de dispoziţiile exprese ale

art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că în această situaţie procedura

prealabilă nu este obligatorie, instanţa a apreciat că excepţia prematurităţii

introducerii cererii invocată de pârât este neîntemeiată, astfel că, în temeiul textului

de lege amintit, raportat la art. 137 C.proc.civ., aceasta urmează a fi respinsă.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Comisiei de vânzare prin

negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare invocată

de Primarul Municipiului Satu Mare, instanţa constată că aceasta este nefondată.

În primul rând, instanţa apreciază că, această comisie a emis actul

administrativ a cărui anulare se solicită, în numele Municipiului Satu Mare, astfel că

aceasta a dobândit calitatea de emitent al actului administrativ contestat, chemarea

în judecată a acesteia fiind obligatorie.

În al doilea rând, instanţa constată că, prin cererea de chemare în judecată,

reclamanţii au chemat în judecată în calitate de pârât Municipiul Satu Mare – Comisia

de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului

Satu Mare,precum şi faptul că, în calitate de pârâtă în cauză a fost citată unitatea

administrativ teritorială în nume propriu şi pentru comisie.

Prin urmare şi această excepţie urmează a fi respinsă prin dispozitivul

prezentei.

Pe fondul cauzei, instanţa constată în fapt că, deşi reclamanţii sunt

asupra spaţiului comercial situat pe o parte din terenul în litigiu şi pe o suprafaţă de

27 mp, aceştia, pentru diferenţa de teren înscrisă în cartea funciară nu deţin vreun

contract de închiriere sau vreun alt act juridic emis în formă scrisă din partea

proprietarului/ administratorului terenului, iar pentru o suprafaţă de 25 mp pe care se

află situat un garaj, nu deţin nici posesia faptică.

De asemenea, din extrasul de carte funciară depus în probaţiune rezultă că

terenul în litigiu se află în proprietatea Statului Român şi nu a unităţii administrativ

teritoriale.

În drept, instanţa a constatat incidenţa Hotărârii de Consiliu Local al

Municipiului Satu Mare nr. 177/20.09.2007 privind procedura de vânzare prin

negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare, care la

art. 2 prevede : “vânzarea prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al

municipiului Satu Mare pe care sunt ridicate construcţii, se vând constructorilor

sau deţinătorilor de bună credinţă, cu respectarea art. 123 alin. 2 şi 3 din legea nr.

215/2001 republicată”, a HCL nr. 228/29.11.2007 pentru punerea în aplicare a HCL

nr. 177/20.09.2007 şi dispoziţiile art. 123 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001.

Coroborând dispoziţiile legale aplicabile în materie cu starea de fapt anterior

descrisă, instanţa constată că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să cumpere terenul în

litigiu, deoarece, pe de o parte acesta nu se află în domeniul privat al Municipiului

Satu Mare, iar pe de altă parte, cu privire al suprafaţa de 25 mp refuzată a fi vândută,

reclamanţii nu sunt deţinători de bună credinţă.

Astfel fiind, instanţa constată că, în mod legal autoritatea publică pârâtă a

refuzat vânzarea terenului în litigiu reclamanţilor.

În aceste condiţii se constată că, actul administrativ contestat nu poate fi

circumscris noţiunii de “refuz nejustificat” astfel cum acesta este definit de Legea nr.

554/2004, ci este expresia aplicării (cel puţin parţial şi în măsura în care este

contestat – doar pentru suprafaţa de 25 mp teren) a prevederilor legale pendinte

cauzei, în sensul constatării faptului că reclamanţii nu îndeplinesc condiţiile legale

pentru a beneficia de exerciţiul unui drept prevăzut de lege.

În consecinţă, instanţa constată că acţiunea în contencios administrativ

înaintată de reclamanţi pentru anularea actului nelegal şi recunoaşterea dreptului

pretins este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 1,2,8,10,10 din Legea nr.

554/2004, art. 274 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite, aceasta a fost

respinsă fără a se acorda cheltuieli de judecată acestea nefiind solicitate şi nici

justificate de către pârât.