Contencios administrativ – suspendare executare act administrativ. Acte ale autorităţilor publiceSuspendare a executării


SENTINŢA CIVILĂ nr. 243/CA/11 Iunie 2008

Domeniu asociat : administrativ; suspendare act

administrativ.

Potrivit art. 14 alin. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

Potrivit art. 14 alin. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, “În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,

administrativ, “În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,

după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a

după sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a

autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei

autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu

până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu

introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept si fără nicio formalitate.”, potrivit art. 15 alin. 1 din lege,

încetează de drept si fără nicio formalitate.”, potrivit art. 15 alin. 1 din lege,

„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de

„suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de

reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei

reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei

competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz,

competente pentru anularea , în tot sau în parte, a actului atacat .În acest caz,

instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la

instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la

soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate

soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate

formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la

formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la

soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) şi t) din acelaşi act normativ,

soluţionarea acţiunii în fond”, iar potrivit art. 2 lit. s) şi t) din acelaşi act normativ,

prin pagubă iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau,

prin pagubă iminentă se înţelege „prejudiciul material viitor şi previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionarii unei autorităţi publice sau a

unui serviciu public”, iar prin cazuri bine justificate se înţeleg „împrejurările

unui serviciu public”, iar prin cazuri bine justificate se înţeleg „împrejurările

legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Prin cererile formulate pe cale separată, astfel cum au fost

precizate,înregistrate sub dosar nr. de mai sus, respectiv sub dosar nr.

1304/83/2008 al Tribunalului Satu Mare, conexate,reclamanta ICR a chemat în

judecată în calitate de pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI SATU MARE, solicitând

instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză, să dispună, în temeiul art.

14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Dispoziţiei nr.

4605/17.04.2008 emisă de pârât privind sancţionarea disciplinară a reclamantei,

până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 1301/83/2008 al

Tribunalului Satu mare.

În motivarea cererii de suspendare,reclamanta arată că, în cadrul

acţiunii principale a invocat pe cale de excepţie nulitatea absolută a Dispoziţiei

nr.4605/17.04.2008 în baza art.50 alin.3 lit.a şi e din H.G. nr.1344/2007 (privind

normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină).

Potrivit textelor de lege, mai sus menţionate, actul administrativ de

sancţionare disciplinară va cuprinde în mod obligatoriu, printre altele, sub

sancţiunea nulităţii absolute : descrierea faptei care constituie abatere

disciplinară şi instanţa competentă la care poate fi atacat actul

administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară. Actul administrativ

contestat nu cuprinde aceste elemente, prin urmare acesta este nul absolut.

Cu toate că în cuprinsul Dispoziţiei este menţionat faptul că aceasta

se aplică de la data de 01.05.2008 şi priveşte doar retrogradarea în trepte de

salarizare conducerea executivă a Poliţiei Comunitare a dispus si retrogradarea

sa din funcţie astfel după cum rezultă din nota internă anexată prezentei. Ba mai

mult postul care era ocupat de subsemnata a fost scos la concurs, în acest sens

la avizierul Politiei Comunitare a fost postat un anunţ de scoatere la concurs a

postului ocupat de aceasta.

Având în vedere cele de mai sus solicit admiterea prezentei. Cu

cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În drept se invocă dispoziţiile art. 14,15 din Legea nr. 554/2004, HG

nr. 1344/2007, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 215/2001.

În probaţiune reclamanta depune copia acţiunii principale, copia

procedurii prealabile, dispoziţia de sancţionare, Nota internă a Poliţiei

Comunitare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul solicită respingerea

cererilor formulate de reclamantă ca fiind netemeinice şi nelegale.

Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele din Legea nr.

554/2004 privitoare la admisibilitatea cererii de suspendare. Astfel, potrivit art. 14

alin. l din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată

poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond numai ” În cazuri

bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in

condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic

superioare…

Aceste două condiţii imperative denotă caracterul de excepţie al

măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări care să

fie de natură a argumenta existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii

unei pagube.

Nici unul dintre aspectele invocate de către reclamantă nu se

circumscriu noţiunii de caz bine justificat şi nici nu dovedesc iminenţa producerii

unei pagube, care fac referire la un prejudiciu material viitor şi previzibil sau la o

îndoială serioasă privitoare la legalitatea actului.

Având în vedere cele de mai sus, nefiind îndeplinite cumulativ

condiţiile cerute de dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, solicită

respingerea cererii de suspendare a Dispoziţiei nr.4605/17.04.2008, privind

sancţionarea disciplinară a reclamantei.

Referitor la sancţiunea stabilită prin dispoziţia de sancţionare,

aceasta nu a fost pusă în aplicare de la data comunicării, aşa cum afirmă

reclamanta, ci, ea a început să-şi producă efectele începând cu data de

01.05.2008. Această sancţiune a constat în retrogradarea în trepte de salarizare

pe 6 luni, din referent III superior 1, în referent III superior 3, începând cu data de

01.05.2008

Afirmaţiile reclamantei că postul care era ocupat de dânsa a fost

scos la concurs, sunt total nefondate. Reclamanta nu era şi nici nu este încadrată

conform organigramei ca şef de schimb, aceasta fiind doar o titulatură generică

pentru persoanele care au aptitudini şi competenţe deosebite în a superviza şi

organiza activitatea agenţilor din teren. Calitatea de şef de schimb nu implică

nicio remuneraţie suplimentară faţă de ceilalţi funcţionari publici încadraţi pe

posturi similare, fiind mai mult o titulatură onorifică.

Postul pe care l-a ocupat şi îl ocupă în continuare este acela de

referent, fiind retrogradată doar în trepte.

În şedinţa publică din 11.06.2008, reclamanta prin reprezentant

legal declară că înţelege să renunţe la soluţionarea cererii formulată în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât autoritatea publică pârâtă a soluţionat

plângerea prealabilă a reclamantei şi aceasta a introdus deja acţiune pe cale

principală împotriva actelor administrative contestate.

Faşă de declaraţia reprezentantului legal al reclamantei, în temeiul

art. 246 C.porc.civ., instanţa urmează să ia act de renunţarea la soluţionarea

capătului de cerere formulat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului,instanţa a reţinut următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ formulată pe cale

principală, reclamanta solicită anularea Dispoziţiei nr. 4605/17.04.2008 emisă de

pârât prin care aceasta a fost sancţionată disciplinar pentru săvârşirea abaterii

disciplinare prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. k din Legea nr. 188/1999 şi a art. 7

alin. 1 şi art. 12 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 7/2004 privind Codul deontologic al

funcţionarului public cu sancţiunea ” retrogradarea în trepte de salarizare pe 6

luni din referent III superior 1, în referent superior 3 începând cu data de

01.05.2008.

Printre motivele pentru care se solicită anularea dispoziţiei de

sancţionare, reclamanta invocă o serie de neregularităţi privind forma actului

administrativ, sancţionate cu nulitatea absolută: lipsa descrierii faptei care

constituie abatere disciplinară şi instanţa competentă la care poate fi atacat actul

administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

Verificând cererea reclamantei sub aspectul condiţiilor de

admisibilitate a acesteia prevăzute în textele de lege anterior amintite, instanţa

constată că cererea de suspendare a executării dispoziţiei contestate este

temeinică şi legală.

Astfel, din motivele de nulitate invocate de către reclamantă, fără a

se prejudicia fondul cauzei, se constată existenţa unor indicii serioase de

nelegalitate a actului administrativ contestat, iar din susţinerea reclamantei potrivit

căreia,autoritatea publică a trecut la executarea sancţiunii disciplinare aplicate,

rezultă argumente suficiente pentru ca instanţa să poată trage concluzia privind

existenţa unui caz bine justificat pentru suspendarea executării actului

administrativ contestat.

De asemenea, în speţă este îndeplinită şi condiţia privind

prevenirea unei pagube iminente, pagubă care, în măsura în care se constată

nulitatea actului administrativ contestat şi se menţine retrogradarea reclamantei

este evidentă în sensul că în perioada executării sancţiunii disciplinare

reclamanta este privată de o serie de drepturi decurgând din calitatea acesteia de

funcţionar public, cuantumul valoric al pagubei putând fi chiar cuantificată ca

fiind diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv încasate.

Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 1,8,10,15 din

Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, instanţa a admis cererea de

suspendare formulată de reclamantă şi a dispus suspendarea executării

dispoziţiei contestate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

1