Instituţia suspendării actului administrativ are o reglementare derogatorie specială cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun. Curtea a reţinut că instituţiei suspendării nu-i pot fi aplicate dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, aceste din urmă dispoziţii sunt la rândul lor derogatorii, aşa încât dispoziţiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziţii speciale, iar, pe de altă parte, sunt incidente şi prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora în litigiile de administrativ nu-şi găsesc aplicarea normele de procedură privind ordonanţele preşedinţiale precum şi cele ce vizează executarea silită, deoarece sunt incompatibile.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1469 din 5 octombrie 2006
Prin Ordonanța președințială nr. 1319 din 14 iulie 2006 s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G.D.F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, având ca obiect suspendarea efectelor Dispoziției nr. 2299 din 6 iulie 2006 emisă de pârât până la soluționarea dosarului nr. 2433/2006 al Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în speță este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ conform art. 581 C. proc. civ. în condițiile în care dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează o procedură specială pentru suspendarea executării actului administrativ.
împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat că s-a recurs la procedura ordonanței președințiale reglementată de art. 581 C. proc. civ. pentru a se opri din execuție dispoziția Primarului municipiului Cluj-Napoca de desființare a porții de la imobilul proprietatea recurentului. Pe lângă această aserțiune ce reflectă justificarea interesului promovării cererii, recurentul învederează ca și critici în recurs expunerea situației de fapt și a împrejurărilor în care a edificat poarta la imobil precum și demersurile sale și a autorității locale față de acest fapt. în final, recurentul învederează că cele 3 condiții ale ordonanței președințiale sunt îndeplinite respectiv: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența. Ulterior, în completarea motivelor de recurs depuse în termenul prevăzut de lege conform art. 306 alin. (1) raportat la art. 303 alin. (1) teza II-a C. proc. civ. și art. 582 alin. (1), recurentul a formulat unele precizări. Astfel, susține că tribunalul în mod eronat a înlăturat aplicabilitatea și incidența la speță a dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. față de normele speciale prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Totodată, arată că speței nu-i sunt aplicabile considerentele reținute de I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal în decizia nr. 1648/2005 deoarece datele speței de față sunt diferite.
Prin întâmpinare intimatul Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială. Se reiterează ideea că în speță nu pot fi reținute ca aplicabile dispozițiile art. 581 C. proc. civ.
Examinând recursul Curtea reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Principala problemă de drept asupra căreia poartă recursul și asupra căreia s a pronunțat și prima instanță este aceea a admisibilității instituției ordonanței președințiale reglementate de art. 581-582 C. proc. civ. în procedura contenciosului administrativ și în special în cauzele ce au ca obiect suspendarea actelor administrative.
Așa cum s-a conturat în practica judiciară de aplicare a art. 9 din Legea nr. 29/1990 și ulterior a art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ nu poate fi solicitată pe cale de ordonanță președințială, deoarece instituția suspendării are o reglementare derogatorie prevăzută în legea privind contenciosul administrativ.
Reclamantul recurent a solicitat pe cale de ordonanță președințială, invocând dispozițiile art. 581 C. proc. civ., să se dispună suspendarea efectelor dispoziției nr. 2299 din 6 iulie 2006 a Municipiului Cluj-Napoca până la soluționarea dosarului nr. 2433/2006 al Tribunalului Cluj.
învestită cu o astfel de cerere și pe baza temeiului de drept invocat de reclamant, prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în acord cu legea și practica judiciară în materie. Astfel, procedura ordonanței președințiale este o procedură aparte, derogatorie de la dreptul comun procesual, fiind reglementată de dispozițiile art. 581-582 cuprinse în Cartea a VI-a – Proceduri speciale – Capitolul I. Ordonanțe președințiale C. proc. civ.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare din 6 ianuarie 2005 a reglementat în art. 14 și art. 15 instituția suspendării executării actului administrativ.
Textul art. 14 reglementează situația în care se solicită suspendarea executării actului în perioada recursului prealabil și până la sesizarea instanței cu fondul acțiunii iar art. 15 reglementează ipoteza în care se solicită suspendarea actului administrativ prin cererea adresată instanței competente să judece fondul cauzei odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii de fond. Or, având în vedere că instituția suspendării actului administrativ are o reglementare derogatorie specială cuprinsă într-o lege derogatorie de la dreptul comun, Curtea reține că instituției suspendării nu-i pot fi aplicate dispozițiile art. 581 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, aceste din urmă dispoziții sunt la rândul lor speciale, așa încât dispozițiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziții speciale iar, pe de altă parte, sunt incidente și prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora în litigiile de contencios administrativ nu-și găsesc aplicarea normele privind ordonanțele președințiale precum și cele ce vizează executarea silită deoarece sunt incompatibile. Pe de altă parte, Curtea reține că prin obiectul cererii, reclamantul tinde a opri efectele juridice ce le produce dispoziția nr. 2296/2006 pe perioada de soluționare a dosarului nr. 2433/2006 al Tribunalului Cluj. Pentru a încadra totuși în una sau în alta dintre ipotezele prevăzute de art. 14 ori art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamantul trebuia să îndeplinească următoarele condiții prealabile:
Astfel, în aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să introducă cererea de suspendare făcând dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și să probeze existența cazului bine justificat care să reclame o atare măsură precum și că ea este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în înțelesul art. 2 lit. g) din Legea nr. 554/2004.
Or, din cuprinsul cererii introductive de instanță și al actelor dosarului de fond reiese că o atare dovadă și implicit celelalte condiții prealabile nu s-a făcut. Pe de altă parte, în aplicarea art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să introducă cererea de suspendare la tribunal odată cu formularea acțiunii de fond ce vizează anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ atacat ori pe cale separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Reclamantul a introdus o cerere de suspendare a actului administrativ pe cale separată dar fără a exista și dovedi că a înregistrat în prealabil sau simultan o altă acțiune ce vizează anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut. în context, reclamantul a făcut proba că a intentat acțiune în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. 2433/2006 dar care nu are ca obiect anularea în tot sau în parte a dispoziției nr. 2299 din 6 iulie 2006 a Municipiului Cluj-Napoca ci un alt obiect diferit respectiv anularea parțială a unui alt act administrativ respectiv a certificatului de urbanism nr. 4112 din 22 noiembrie 2005.
Față de cele ce preced, Curtea a constatat că nici condițiile formale prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu au fost îndeplinite în cauză.
Așa fiind, Curtea ca reținut că recursul reclamantului este nefondat, prima instanță făcând o analiză pertinentă a cauzei pronunțând o soluție legală și reținând în plus considerentele prezentei decizii care completează hotărârea primei instanțe, în temeiul art. 582 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantului.
