Revocarea actului administrativ, neintrat în circuitul civil, nu poate interveni după expirarea termenului de un an de la emiterea sa. Măsura revocării nu poate fi luată oricând, ci înăuntrul acestui termen de un an, pentru a se respecta principiul securităţii raporturilor juridice.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1026 din 31 octombrie 2008
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 5004/90/2007, reclamantul T.V. a chemat în judecată pe pârâtele U.C. și F.A. din cadrul acesteia, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 14B/16.05.2007 emisă de U.C., prin care i-a fost anulată diploma de conversie profesională seria A nr. 0005126 emisă sub nr. 702/08.04.2005, recunoașterea și în continuare a drepturilor conferite de lege ca urmare a emiterii acestei diplome și suspendarea efectelor deciziei atacate, cu consecința acordării în continuare a posibilității exercitării activităților școlare permise de lege ca urmare a eliberării diplomei.
Prin sentința nr. 785/10.06.2008, Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului și a dispus suspendarea deciziei nr. 14B/ 16.05.2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Totodată, a dispus anularea deciziei respective și recunoașterea în continuare a drepturilor reclamantului, conferite de diplomă. A obligat-o pe pârâta U.C. să plătească reclamantului suma de 304,3 lei – cheltuieli de judecată.
împotriva sentinței au formulat recurs pârâtele care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul măsurii suspendării executării actului administrativ, cât și sub aspectul anulării pe fond a respectivului act.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat că recursurile sunt nefondate.
în privința măsurii suspendării executării deciziei nr. 141B/ 16.05.2007 dispusă de către instanța de fond, Curtea a reținut că existența îndoielii asupra legalității actului administrativ profită contestatorului – în speță, reclamantul – iar nu autorității publice – în speță, pârâtele.
în privința fondului cauzei, Curtea a reținut mai întâi că anularea diplomei de conversie profesională a fost dispusă de pârâta U.C. pentru că reclamantul nu îndeplinea condițiile legale de a urma cursurile postuniversitare de conversie profesională și de a obține diploma, în sensul că studiile sale universitare au fost de scurtă durată.
în al doilea rând, Curtea a reținut că măsura anulării a fost dispusă la data de 16.05.2007, deci la peste doi ani de la emiterea diplomei respective.
Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să ceară instanței anularea actului dacă acesta nu mai poate fi revocat pentru că a intrat în circuitul civil. Acțiunea trebuie introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
Chiar dacă în cauză s-ar putea aprecia că actul administrativ unilateral – diploma de conversie profesională – nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, întrucât reclamantul nu a profesat noua specializare recunoscută prin diplomă, se constată că, trecând mai mult de un an de la emitere, revocarea acesteia nu mai era posibilă.
Astfel, de vreme ce legea stabilește și pentru acțiunea în justiție pentru anularea actului administrativ un termen maxim de exercitare – un an de la emiterea actului – cu atât mai mult revocarea – care este o măsură unilaterală a autorității publice – nu poate interveni peste respectivul termen.
Termenul de un an pentru acțiunea în justiție respectă principiul securității raporturilor juridice care rezultă din dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (Convenția), ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, principiu care implică, între altele, respectarea caracterului definitiv al unui act ce nu a fost atacat în justiție în termenul unei acțiuni de drept comun în materie sau, în lipsă, într-un termen rezonabil – înainte de a fi considerat ca devenit „definitiv”.
Posibilitatea de a ataca fără limită în timp un act administrativ unilateral cu caracter individual pune în pericol ordinea juridică în sensul că raporturile juridice și cele sociale ordonate de primele pot fi modificate oricând, fiind afectată în acest fel însăși ordinea socială. Or, orice relație socială și orice relație juridică trebuie să aibă un termen suficient pentru a fi, la nevoie, consacrate în justiție, termen dincolo de care nu mai pot interveni modificări prin verificarea legalității sau a altor aspecte ce caracterizează raportul respectiv.
Aceleași considerente sunt valabile și pentru posibilitatea revocării actului administrativ de către emitent, măsura neputând, deci, fi luată oricând, ci într-un termen care să respecte principiul securității raporturilor juridice.
Nelegalitatea anulării propriului act de către emitentă însăși a fost invocată de către reclamat în cererea de chemare în judecată și este întemeiată. Chiar dacă, ulterior, reclamantul a stabilit ca temei de drept al susținerilor sale dispozițiile art. 38 alin. (3) din Regulamentul privind actele de studii și documentele școlare în învățământul preuniversitar, aprobat prin Ordinul MEC nr. 3502/03.03.2005, și care reglementează anularea actelor de studii prin hotărâre judecătorească, instanța este obligată să dea calificarea în drept corectă pretențiilor părților. Astfel, art. 38 sus-amintit stabilește că un act de studii poate fi anulat și în baza unei hotărâri judecătorești, fără a exclude posibilitatea legală pentru emitentul actului de a-l revoca în condițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004. Așa cum s-a arătat anterior, însă, în cauza de față dispozițiile art. 1 alin. (6) nu sunt respectate.
Pe de altă parte, Curtea constată că recurentele-pârâte niciodată nu au adus la cunoștință reclamantului faptul că acesta urmează „studii de specializare”, iar ambiguitatea asupra formei de învățământ a existat din momentul formulării de către reclamant a cererii de înscriere la „cursul postuniversitar” și pe tot parcursul cursurilor.
Prin urmare, „greșeala” proprie pe care o invocă pârâtele nu a existat doar la momentul înscrierii reclamantului la cursuri, ci pe tot parcursul formei de învățământ urmate de acesta, iar revocarea/anularea diplomei – ca act final al studiilor/cursurilor – de către emitentă însăși nu mai poate interveni după un an de la emiterea acestuia.
