Veniturile fondului pentru mediu se constituie şi din cota de 3% din preţul de adjudecare a masei lemnoase cumpărate de la Regia Naţională a Pădurilor şi de la alţi administratori sau proprietari, după caz. Stabilirea persoanei care datorează această taxă, în lipsa unui text de lege clar, se face pe baza principiilor generale de drept civil pe baza cărora cheltuielile vânzării sunt în sarcina vânzătorului şi reţinând şi faptul că această cotă se raportează la preţul masei lemnoase, astfel că se poate conchide că legiuitorul a avut în vedere ca vânzătorul să fie cel care suportă plata acestei cote.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2060 din 19 noiembrie 2007
Prin sentința civilă nr. 141, pronunțată la data de 6 iulie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC E.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, s-a anulat decizia nr. 15 din 2 decembrie 2005, decizia de impunere nr. 25688 din 10 octombrie 2005, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 35687 din l0 octombrie 2005, toate emise de către pârâtă și a exonerat reclamanta de plata sumelor de 101.249 lei cotă de 3% fond pentru mediu, 44.930 lei dobânzi și 12.407 lei penalități; totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3004,5 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 73/2000, astfel cum era textul în vigoare în perioada controlată de organele pârâtei, fondurile pentru mediu se constituie din cota de 3% din prețul de adjudecare a masei lemnoase cumpărate de la R.N.P. și de la alți administratori sau proprietari, după caz, astfel că rezultă fără dubiu că această cotă trebuie plătită de către proprietarii sau administratorii care încasează prețul vânzării masei lemnoase.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate și cheltuieli de judecată.
Analizând recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041C.proc.civ., Curtea de apel l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 73/2000, în varianta corespunzătoare perioadei supusă controlului, se constată că veniturile fondului pentru mediu se constituie și din cota de 3% din prețul de adjudecare a masei lemnoase cumpărate de la Regia Națională a Pădurilor și de la alți administratori sau după caz.
Chestiunea de drept supusă dezlegării o reprezintă stabilirea persoanei care datorează această cotă, respectiv dacă aceasta este adjudecatarul sau Regia Națională a Pădurilor, alți administratori sau proprietari. Cu alte cuvinte, trebuie decis dacă cota este suportată de către cumpărător sau de către vânzătorul masei lemnoase.
Se poate observa că textul de lege amintit anterior este neclar, însă, având în vedere principiul general de drept civil potrivit căruia cheltuielile vânzării sunt în sarcina vânzătorului, precum și faptul că cota se raportează la prețul masei lemnoase, se poate conchide că legiuitorul a avut în vedere vânzătorul ca fiind cel care suportă plata acestei cote. Că este așa rezultă și din modificarea subsecventă a acestui text de lege, în sensul că s-a precizat că Regia Națională a Pădurilor sau alți proprietari plătesc cota de 3%, această intervenție legislativă fiind considerată și ca o interpretare dată de către legiuitor unei dispoziții legale anterioare neclare.
Prin urmare, nu adjudecatarul masei lemnoase este cel care, în perioada supusă controlului, datora cota de 3% care se constituie al fondului pentru mediu, astfel că sumele stabilite în sarcina reclamantei prin actele de control sunt, din această perspectivă, nelegale.
în consecință, se poate conchide că, instanța de fond în mod corect a stabilit că acțiunea reclamantei este întemeiată și a dispus anularea actelor de control contestate, susținerile contrare ale recurentei fiind astfel nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București ca fiind nefundat, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
(Judecător Mihaela Sărăcuț)
