Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1839 din 1 iulie 2010
Prin sentinţa civilă nr.438/18.12.2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile precum şi excepţiile lipsei calităţiiprocesuale active şi lipsei interesului şi în consecinţă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Z.H. în contradictoriu cu pârâţii SC T.L.A. SRL actualmente L.A.R. SRL şi D.G.F.P.Bistriţa Năsăud, s-a anulat decizia 1/2007 a D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, s-au obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuielid e judecată în sumă de 3285 lei onorar avocaţial şi s-a respins cererea pârâtei L.A.R. SRL la acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că procedura prealabilă nu este necesară pentru că decizia emisă de organul fiscal conform art.210 alin.2 C.pr.fiscală este definitivă şi nu poate fi revocată sau modificată, iar în ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi interesului , s-a apreciat că este statuat de instanţa de recurs ca având calitate şi interes deci, este oproblemă de drept dezlegată obligatorie pentru judecătorul fondului, astfel că cele două excepţii sunt inadmisibile.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că inspecţia fiscală nu s-a finalizat aşa cum presupune şi dispune art.109 C.pr.fiscală prin întocmirea raportului, astfel că obligarea reclamantului la întocmirea raportului de inspecţie fiscală şi emiterea deciziei de rambursare este o soluţie ilegală, iar reclamantului i s-a restrâns dreptul de a decide, respectiv de a beneficia de cadrul legal pentru a refuza punerea în aplicare a dispoziţiilor primite.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în principal în sensul admiterii excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a acesteia, iar în subsidiar, respingerea acţiunii în contencios administrativ cu consecinţa menţinerii deciziei nr.1/2007 a Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Recurenta susţine că titular îndreptăţit a cere concursul justiţiei pentru anularea deciziei emisă în contestaţia administrativ fiscală nu putea fi decât SC T.L.A. SRL. De asemenea, acest fapt este reiterat de prevederile art.218 alin.2 C.pr.fiscală. interesul reclamantului nu este nici legitim, nici personal, nici născut, şi nici actual. Aceasta deoarece, nu are un drept de apărat şi exercitarea dreptului la acţiune nu este făcută cu respectarea prevederilor legale iar starea de fapt avută în vedere de Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă 1170/20.05.2009 s-a schimbat în sensul că pârâta intimată şi-a schimbat sediul social din mun.Bistriţa în oraşul Năsăud fiind în competenţa unei alte unităţi fiscale iar reclamantul intimat şi-a schimbat locul de muncă în cadrul Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa, nemaiexercitând atribuţii de efectuare a unor inspecţii fiscale întocmirea de rapoarte fiscale ori soluţionarea unor cereri de rambursare.
Pe fondul cauzei, se susţine că este eronată interpretarea prevederilor legale de către instanţa de fond şi de către reclamant pentru că inspecţia fiscală se finalizează înaintea desfăşurării discuţiei finale şi ca atare, nu sunt reale susţinerile potrivit cărora inspecţia se finalizează doar după redactarea raportului de inspecţie fiscală.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs SC L.A.R. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul Z.H. cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
Recurenta susţine că instanţa de fond nu a rezolvat natura juridică a cauzei şi nu a apreciat că reclamantul nu are calitate procesuală activă de a ataca în nume propriu o decizie care priveşte un act de control a organului din care face parte, nu s-a formulat de către reclamant o plângere prealabilă iar instanţa de rejudecare nu a analizat vătămarea suferită de reclamant şi a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată fără a distinge care dintre pârâţi în condiţiile în care este atacată o decizie administrativ fiscală şi nu un act al acestei recurente.
De altfel, recurenta susţine că inspecţia fiscală este finalizată înaintea desfăşurării discuţiei finale şi nu în momentul întocmirii raportului de inspecţie.
Intimatul Z.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs pe motivul că se readuc în discuţie problemei lipsei calităţii procesuale active şi interesului tranşate prin decizia civilă 1770/2009 a Curţii de Apel Cluj.
Asupra recursurilor, Curtea va reţine următoarele:
Reclamantul a fost desemnat prin Ordinul 206/31.07.2007 de către Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa ca inspector pentru efectuarea inspecţiei fiscale la SC T.L.A. SRL, societate care a solicitat aprobarea rambursării soldului sumei negative a TVA în cuantum de 223.614 lei.
În urma constatărilor inspecţiei fiscale reprezentanţii SC T.L.A. SRL au fost invitaţi prin adresa 43/7.08.2007 la sediul Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa în vederea desfăşurării discuţiei finale legate de constatările inspecţiei fiscale desfăşurată. Ulterior, echipa de control a fost completată cu încă un consilier iar prin referatul 680/2007 aprobat de Administrţaia financiară aceştia au propus suspendarea inspecţiei fiscale în vederea efectuării unor noi controale pe motivul că ulterior notei de discuţii din 8.08.2007 au apărut date suplimentare necunoscute astfel că SC T.L. SRL a formulat în conformitate cu art.205 C.pr.fiscală contestaţie administrativă soluţionată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud prin decizia 1/2007.
Prin această decizie, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud a stabilit că inspecţia fiscală a fost finalizată anterior datei discuţiei finale iar o inspecţie fiscală finalizată nu poate continua şi nici nu poate fi suspendată deoarece aceste proceduri vizează inspecţia în curs de desfăşurare conform art.104 alin.4 C.pr.fiscală. În consecinţă, s-a decis admiterea contestaţiei întocmirea raportului de inspecţie fiscală de către inspectul Z.H. având în vedere constatările cuprinse în nota privind discuţia finală cu contribuabilul din 8.08.2007 emiterea deciziei de rambursare pentru suma solicitată, urmând ca efectuarea efectivă a rambursării să fie precedată de instituirea măsurilor asiguratorii prev.de art.129 C.pr.fiscală.
La data de 14.03.2008 reclamantul Z.H. a formulat o acţiune în contencios administrativ solicitând anularea deciziei 1 din 27.12.2007 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Reclamantul invocă în această acţiune neprecedată de o plângere prealabilă faptul că inspecţia fiscală începută în calitate de organ de inspecţie fiscală, nu a fost finalizată deoarece aceasta este finalizată după întocmirea raportului de inspecţie fiscală şi emiterea deciziei.
La data de 10. octombrie 2008 prin sentinţa civilă 868/2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins contestaţia formulată de reclamantul Z.H. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului, considerând că titular pentru a cere concursul soluţionării în instanţă pentru anularea deciziei 1/2007, nu poate fi decât SC T.L.A. SRL Bistriţa.
Prin decizia civilă 1770 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Cluj a casat această sentinţă considerând că dreptul de acces la justiţie este garantat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului astfel că nu se poate vorbi de o lipsă a calităţii procesuale pasive şi respectiv de o lipsă a interesului.
Ca atare, interpretând această decizie, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a considerat că excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a interesului sunt inadmisibile, însă instanţa de fond nu a făcut o analiză a cadrului juridic şi a calificării acţiunii reclamantului.
Este de observat că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public în cadrul Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa la data emiterii deciziei administrativ fiscale, ulterior fiind mutat în alt compartiment al aceleiaşi administraţii, iar mai apoi, a încetat activitatea în urma pensionării. În urma modificării raportului de serviciu, reclamantul nu a mai avut atribuţii în sensul de a efectua inspecţii fiscale, de a întocmi rapoarte d einspecţie fiscală sau decizii de rambursare, lucru ce reiese din fişa postului nr.462/2009 a Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa.
Organul ierarhic superior a soluţionat contestaţia administrativă a SC T.L.A. Bistriţa, sub două aspecte în sensul că a admis contestaţia şi a dispus întocmirea raportului de inspecţie fiscală potrivit notei de constatare şi a desemnat persoana care urmează să îndeplinească această activitate în calitate de funcţionar public în persoana reclamantului Z.H.
Potrivit art.218 alin.2 C.pr.fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate doar de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art.212 fiind vorba în acest caz de persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei.
Ca atare, sub aspectul soluţiei fiscale pot face acţiune în contencios fiscal, doar persoanele mai sus arătate.
Reclamantul, în calitate de funcţionar public avea posibilitatea conform art. 45 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 să se adreseze superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia putând, conform deciziei Curţii de Apel Cluj, invocată de către reclamant, formula acţiune în contencios administrativ raportat la partea din dispoziţia administrativ-fiscală care îl priveşte şi pe care este obligat să o execute.
În aceste condiţii este evident că trebuie să urmeze calea prevăzută de Legea nr. 554/2004, constând în existenţa unui drept sau interes vătămat de care este legată şi calitatea procesuală activă. Or, aşa cum s-a arătat, actualmente dispoziţia contestată în instanţă de către reclamant este în privinţa sa caducă, pentru că reclamantul ulterior emiterii acestei dispoziţii s-a mutat la un alt compartiment al organului fiscal unde nu mai are atribuţiile legate de inspecţia fiscală şi posibilitatea de a emite dispoziţii de rambursare după care s-a pensionat, în timp ce pârâta SC L.A.R. SRL şi-a mutat sediul în raza de activitate a altui organ fiscal decât cel din care face parte reclamantul.
Aşa fiind, din această perspectivă, care nu a fost avută în vedere de Decizia civilă nr. 1770/20.05.2009 a Curţii de Apel Cluj, reclamantul nu are calitate procesuală activă şi interes pentru că în privinţa sa Decizia nr. 1/27.12.2007 a DGFP Bistriţa-Năsăud nu poate fi executată.
În ceea ce priveşte aspectele fiscale avute în vedere prin decizia atacată, ele nu pot fi contestate de către reclamant care nici nu ar avea calitate procesuală activă şi interes să le conteste.
Astfel, în conformitate cu art. 304, alin. 1 pct. 9 C. Pr. Civ. şi art. 312 C. Pr. Civ., Curtea va admite recursurile declarate de pârâtele DGFP Bistriţa-Năsăud şi SC L.A.R. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 438/CA/18.12.2009, a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va admite excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantului şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de acesta. (Judecător Radu-Rareş Duşa)
