Data exigibilităţii TVA se stabileşte nu în raport de data importului bunului plasat sub un regim vamal suspensiv ci în raport de data întocmirii şi comunicării actului constatator al obligaţiilor de plată a taxelor vamale şi a accesoriilor acesteia, atunci când se finalizează regimul vamal suspensiv acordat iniţial.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia civilă nr.721/ 29 martie 2007,
Prin sentinţa civilă nr. 4.814 din 30.11.2006 pronunţată în dosarul nr. 5.004/100/2006 al Tribunalului Maramureş a fost admisă în parte acţiunea în contencios-administrativ formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi, în consecinţă, au fost anulată în parte decizia nr. 16 din 15.05.2006 pct. 2 emisă de D.G.F.P. Maramureş precum şi procesul-verbal nr. 2.135 din 30.01.2006 emis de Biroul Vamal Petea, în sensul că reclamantul urmează a fi obligat la plata de dobânzi aferente T.V.A., calculate de la data expirării obligaţiei de plată raportat la data comunicării actului constatator, respectiv 5.12.2000 şi până la data de 28.10.2005 când s-a achitat datoria vamală în sumă de 1.508 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că reclamantul a introdus în ţară, în regim de tranzit vamal, un autovehicul conform
81
declaraţiei vamale nr. 2.331 din 29.04.1998 şi întrucât nu s-a prezentat la Biroul Vamal Baia Mare pentru a încheia operaţiunile de tranzit vamal i-a fost calculată datoria vamală conform actului constatator nr. 58/2000. Această datorie a fost achitată de către reclamant în 10.11.2005 însă ulterior, prin procesul-verbal nr. 2.135 din 30.01.2006 Biroul Vamal a calculat obligaţiile accesorii debitului principal în sumă de 7.556 lei. Contestaţia reclamantului împotriva acestui proces-verbal a fost admisă parţial de către D.G.F.P. Maramureş care a menţinut obligaţia de plată pentru suma de 2.126 lei reprezentând datorii aferente T.V.A. calculate de la data înregistrării declaraţiei vamale de tranzit şi până la achitarea debitului.
Instanţa de fond a constatat că în speţă sunt incidente disp. art. 108 C.pr.fiscală referitoare la termenul de scadenţă la plata obligaţiilor fiscale precum şi dispoziţiile art. 114 C.pr. fiscală privind obligaţiile de plată a diferenţelor fiscale, astfel încât pentru reclamant termenul de scadenţă pentru plata accesoriilor reprezentând obligaţii fiscale a început să curgă doar de la data comunicării actului constatator în condiţiile art. 108 C.pr. fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia Regională Vamală Cluj solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. a din O.G. nr. 3/1992 şi art. 33 din Legea nr. 345/2002, acte normative în vigoare la momentul naşterii debitului fiscal.
De asemenea, s-au invocat de către pârâtă dispoziţiile art. 141 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, în care se arată, în principal, că datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale, iar în această situaţie de la data înregistrării declaraţiei vamale s-a născut atât obligaţia de plată a debitului cât şi a accesoriilor acestuia.
Reclamantul s-a opus admiterii recursului, susţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
În speţă importul a avut loc în data de 29.04.1998 iar actul constatator a fost întocmit la data de 21.11.2000. La data importului, în privinţa T.V.A. erau în vigoare dispoziţiile O.G. nr. 3 / 1992 privind taxa pe valoarea adăugată, abrogată ulterior de art. 37 din O.U.G. nr. 17/2000, începând cu data de 15 martie 2000. La data întocmirii actului constatator era în vigoare O.U.G. nr. 17/2000 , privind taxa pe valoarea adăugată.
Atât O.G. nr. 3/1992 , ca act normativ relevant în materia T.V.A. la data importului cât şi O.U.G. nr. 17/2000, act normativ ce reglementa T.V.A. la data întocmirii actului constatator au prevăzut că pentru importul de bunuri se datorează T.V.A. ( art. 2 lit. c) din O.G. nr. 3/1992 şi art. 2 al. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 17/2000).
Conform declaraţiei vamale autovehiculul importat de către reclamant a fost plasat , la intrarea in ţară , sub un regim vamal suspensiv, conform art. 48 al. 3 lit. a) din Codul vamal, în vigoare până la data 19.04.2006 (conform art. 288 din Legea nr. 86/2006) . Întrucât reclamantul nu a respectat dispoziţiile art. 97 -100 din Codul vamal privind tranzitul vamal s-a stabilit obligaţia de plată a datoriei vamale.
Conform art. 3 lit. l) din Codul vamal, datoria vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export , iar potrivit art. 3 lit. i) din acelaşi act normativ, drepturile de import se compun din taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.
82
Cu privire la diferenţele de taxe vamale , art. 61 al. 3 din Legea nr. 141/1997 a prevăzut termenul de 7 zile pentru exigibilitate. Diferenţele în plus sau în minus privind alte drepturi de import au fost reglementate de dispoziţiile art. 61 al. 5 din acelaşi act normativ , iar acele diferenţe “se soluţionează potrivit normelor care reglementează aceste drepturi.”
Reclamantul contestă obligaţia de plată a sumei de 2.126 lei, reprezentând dobânzi aferente T.V.A. iar recurenta susţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 lit. a) din O.G. nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, unde se arată că : ” Pentru operaţiunile prevăzute mai jos, obligaţia plăţii ia naştere la: a) data înregistrării declaraţiei vamale, în cazul importurilor de bunuri, sau la data recepţiei de către beneficiari, pentru serviciile din import;” precum şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 345/2002 privind , unde se arată că : ”Pentru neplata integrala sau a unei diferenţe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, persoanele impozabile datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere calculate conform legislaţiei privind calculul şi plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor”
În privinţa Legii nr. 345/2002, privind taxa pe valoarea adăugată, Curtea constată că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iunie 2002, ulterior atât declaraţiei vamale cât şi actului constatator , neavând deci incidenţă în speţă.
Referitor la exigibilitatea T.V.A. în cazul importului de bunuri art. 11 din O.U.G. nr. 17/2000 prevedea: ” Pentru operaţiunile prevăzute mai jos obligaţia de plata a taxei pe valoarea adăugată ia naştere la: a) data înregistrării declaraţiei vamale, în cazul importurilor de bunuri;” .În privinţa depăşirii termenului de scadenţă art. 31 din O.U.G. nr. 17/2000 prevedea că: ”Pentru neplata integrala sau a unei diferenţe din taxa pe valoarea adăugată în termenul stabilit, contribuabilii datorează majorări de întârziere calculate conform legislaţiei privind calculul şi plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor şi taxelor.”
Cele două acte normative abrogate incidente în speţă şi ale căror dispoziţii ultra-activează au cuprins dispoziţii identice în privinţa termenului de exigibilitate a taxei, respectiv data declaraţiei vamale.
Se constată însă că autovehiculul importat a fost plasat, de la intrarea în tară sub un regim vamal suspensiv, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta şi sub aspectul datoriei vamale, în care se include şi T.V.A.. De asemenea, se poate constata că la data întocmirii actului constatator nu s-au calculat şi majorări de întârziere aferente T.V.A. de la data importului şi până la data întocmirii actului constatator, pentru ca,împreună cu acesta, să se aducă la cunoştinţa reclamantului obligaţia de plată a accesoriilor T.V.A. de la data importului. În privinţa reclamantului se poate constata că obligaţia de plată a T.V.A. s-a stabilit nu la data importului ci doar la data finalizării regimului vamal acordat iniţial în urma intervenţiei organului vamal competent şi a întocmirii actului de control.
Data comunicării actului constatator prezintă relevanţă în speţă si sub aspectul exigibilităţii T.V.A. cu consecinţe şi asupra majorărilor de întârziere. De la data comunicării actului de control , respectiv 5.12.2000 , reclamantul datorează majorări de întârziere deoarece doar de la acea dată a cunoscut existenţa şi întinderea obligaţiei de plată stabilită în sarcina sa. Până la data la care a efectuat plata, respectiv 28.10.2005 (f. 35 fond) reclamantul a fost în întârziere şi datorează majorări.
Doar în acest fel se dau eficienţă dispoziţiile art.97 al. 1 din Codul vamal, în vigoare la data importului, unde se arată că: “Tranzitul vamal constă în transportul
83
mărfurilor străine de la un birou vamal la alt birou vamal, fără ca acestea sa fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politica comercială.”. S-a arătat anterior că în noţiunea de drepturi de import intră şi T.V.A. astfel încât suspendarea tuturor drepturilor de import implică ,în mod evident, şi suspendarea plăţii T.V.A.
Instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 108 şi 114 din Codul de procedură fiscală, în prezent art. 109 şi respectiv art. 115, referitoare la termenele de scadenţă a obligaţiilor bugetare şi la consecinţele nerespectării acestor termene.
Se constată însă că dispoziţiile Codului de procedură fiscală nu au incidenţă în prezenta speţă întrucât acest act normativ a intrat în vigoare doar la data de 1 ianuarie 2004 (art. 198, în numerotarea actului normativ de la data publicării sale) deci după data la care s-a comunicat reclamantului obligaţia de plată a datoriei vamale menţionată în actul constatator.
Fată de cele menţionate anterior se va respinge recursul şi se va menţine în întregime hotărârea atacată.
84
